pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Prezentarea cărților Noului Testament
achizitionare: 08.05.2003; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani

Autorul. Sfântul Paul este un rabin evreu de cetățenie romană și de limbă greacă, născut la Tars, în Cilicia. Încercările de a pune la îndoială autenticitatea scrisorii au fost puține și fără fond.

Limba. Este greaca specifică lui Paul, în care stilul este caracterizat de expresii concise. Pe lângă genul epistolar, apare o mare varietate de forme literare, printre care raționamentul abstract, expunerea de tip rabinic și interpretarea midrașică a Vechiului Testament, îndemnul înflăcărat, imnul și poezia.

Destinatarii. Comunitatea din Roma îi era cunoscută sfântului Paul numai din auzite în momentul în care se adresează creștinilor romani de proveniență iudaică (exista o mare comunitate de evrei cu 13 sinagogi; împăratul Claudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam 50.000 dintre ei), dar și păgână. Apostolul se prezintă comunității pe care vrea s-o viziteze în călătoria pe careo are în proiect spre Spania.

Structura. În partea dogmatică în care face o autoprezentare (1,1-15), sfântul Paul intră în problema de fond: toți oamenii sunt marcați de păcat (1,16-4,25). De la moartea păcatului la viața harului, se trece prin credința în Isus Cristos (5,1-6,23). Acest fapt înseamnă o trecere de la sclavia Legii iudaice la viața Duhului (7,1-8,33). Rămâne o taină planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (9,1-11,26). În "partea morală" a scrisorii, Apostolul insistă asupra folosirii corecte a carismelor și a trăirii după exemplul lui Cristos (12,1-15,13). În încheiere, sfântul Paul își prezintă misiunea lui de apostol și dorința de a-i întâlni pe credincioșii din Roma (15,14-16,27).

Locul. Sfântul Paul se afla la Corint, spre sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare și înainte de a se întoarce la Ierusalim pentru a duce colecta strânsă în Bisericile din Grecia pentru Biserica din Ierusalim.

Data. Nu există o certitudine cu privire la data redactării scrisorii. A fost scrisă cu siguranță după anul 54, începutul călătoriei a treia, și înainte de anul 59, când a sosit Porcius Festus la Cezareea ca guvernator. Probabilitatea cea mai mare este pentru iarna anilor 57-58, mai precis în luna martie 58.

Teologia. Pornind de la experiența proprie iudaică și creștină, sfântul Paul abordează și aprofundează o tematică teologică fundamentală: evanghelia. Evanghelia este vestirea lui Cristos mort și înviat, care se întâlnește cu fiecare om, interpelându-l personal și punându-l în fața unei decizii: dacă omul se deschide necondiționat evangheliei și o acceptă prin credință, găsește calea mântuirii, dar dacă i se închide și o respinge, se află pe calea pierzării. Sfântul Paul are încredere în om și subliniază capacitatea lui naturală de a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu din creație. Totuși, omul este înclinat spre păcat. Dacă pentru păgân nu există nici o posibilitate de a ieși din păcat, evreul se consideră mântuit prin Lege. Totuși, chiar și evreul constată că nu poate respecta în totalitate prescrierile Legii. Deci toți oamenii, descendenții lui Adam, sunt sub păcat. Singura posibilitate de mântuire este atașarea de cuvântul și persoana lui Cristos prin credință. Odată eliberat de starea de păcat prin botez, creștinul devine fiu al lui Dumnezeu și este condus de Duhul Sfânt, trebuind să trăiască în conformitate cu noua lui condiție de îndreptățit.

O problemă care îl doare pe Apostol este refuzul evreilor de a primi evanghelia și de a asculta de Cristos. Care va fi, deci, soarta lor? Pentru sfântul Paul este clar că evreii sunt aleși de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se poate dezice. Evreii se vor putea mântui numai prin acceptarea lui Cristos. Totuși, împietrirea lor face posibilă constituirea unui popor nou, format din păgâni și evrei convertiți. Aceștia trebuie să rămână recunoscători că au fost altoiți pe trunchiul poporului ales.

Toți cei care acceptă evanghelia sunt datori să trăiască o viață nouă, oferindu-se ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Ei trebuie să se deschidă către frați conform carismelor primite de la Duhul Sfânt. De asemenea, trebuie să se preocupe de menținerea comuniunii în Biserică și a solidarității în societatea civilă. Sfântul Paul le recomandă creștinilor să urmeze exemplul lui Cristos în susținerea celor mai slabi în credință, după principiul: "celălalt este mai important decât mine".

Toate aceste teme ni-l prezintă pe sfântul Paul ca pe un apostol conștient de misiunea sa, preocupat chiar și pentru comunitățile pe care nu le-a fondat, decis și exigent, dar plin de gingășie și de înțelegere pentru toți.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire