pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Prezentarea cărților Noului Testament
achizitionare: 08.05.2003; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după sfântul Matei

Autorul. Prima Evanghelie pe care ne-o prezintă tradiția este Evanghelia după sfântul Matei. Matei, sau Levi, așa cum este numit în Mc 2,14 și Lc 5,27, era vameș la Cafarnaum, și a fost chemat de Isus cu un singur cuvânt: "Urmează-mă!" El a lăsat totul și l-a urmat pe Domnul (Mt 9,9). A dat apoi un ospăț la care au participat colegii lui, dar și Isus, împreună cu discipolii săi. După acest fapt Evanghelia nu ne dă nici o altă informație despre sfântul Matei. După tradiție, ar fi murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui sunt păstrate astăzi la Salerno (Italia).

Limba. Evanghelia după sfântul Matei, după cum dau mărturie autorii vechi, ar fi fost scrisă în aramaică, dar a ajuns până la noi în greacă. Este Evanghelia cea mai completă și mai bogată în conținut doctrinar dintre primele trei și reflectă cateheza primară apostolică, motiv pentru care a fost cel mai des folosită de Biserică pentru instruirea catehumenilor.

Destinatarii. Această Evanghelie a fost scrisă pentru evrei, pentru a le arăta că Isus Cristos este "Mesia". Prin genealogie, sfântul Matei intenționează să prezinte apartenența lui Isus la poporul ales, la familia regală a lui David, și să introducă viața și activitatea Mântuitorului în complexul istoriei mântuirii. În felul acesta, în "Predica de pe munte", fundament al noii împărății înființate de Isus, el este prezentat ca noul Moise, care dă legea cea nouă. De-a lungul întregii Evanghelii este acordată maximă importanță Vechiului Testament, considerat ca profeție pentru noua împărăție.

Structura. Organizarea materialului Evangheliei amintește de cele cinci cărți ale lui Moise. În afara copilăriei lui Isus (1,1-2,23) și a pătimirii, morții și învierii lui (26,1-28,20), care formează părți distincte, restul materialului este structurat în cinci părți clare, formată fiecare dintr-o parte narativă și una didactică, încheiate cu o formulă caracteristică: "După ce a terminat Isus aceste cuvântări..." (7,28; 11,1; 13,53; 19,1; 26,1).

Locul. Evanghelia a fost scrisă probabil în Palestina sau în Siria. Lucrul acesta îl deducem din expresiile ebraice, care nu sunt explicate întrucât se presupune că sunt cunoscute (4,5; 5,22 etc.); din obiceiurile și tradițiile tipic palestiniene (5,23; 6,1-6.16-18 etc.); din preocuparea teologică arătată prin folosirea frecventă a Vechiul Testament; din accentuarea valorii Legii lui Moise (5,17.19; 12,5) pe care Cristos o împlinește și o desăvârșește (8,12; 13,52; 24,20).

Data. Se crede că Evanghelia după sfântul Matei în limba aramaică a fost scrisă pe la anul 64 sau ceva mai înainte, iar cea care a ajuns până la noi în greacă, în jurul anilor 70-80, întrucât se găsesc aluzii la distrugerea Ierusalimului (22,7) și este introdusă relatarea copilăriei care este plină de expresii cristologice (1,1-3,17).

Mărturiile despre Evanghelia după sfântul Matei sunt foarte vechi: scrierile sfinților părinți din perioada apostolică și imediat următoare (sfântul Clement Romanul, sfântul Ignațiu din Antiohia, Scrisoarea lui Barnaba, Didaheea, sfântul Iustin; mai târziu Papia, Tațian, Irineu, Origene etc.).

Teologia. Temele principale în jurul cărora se poate grupa conținutul doctrinar al primei Evanghelii sunt:

- În Isus s-au împlinit profețiile Vechiul Testament referitoare la Mesia. Așadar, el este Mesia cel așteptat (1,23; 2,5-6; 2,15-18.23; 3,3; 27,9-10.34-35 etc.).

- Isus este întemeietorul împărăției cerurilor. Totul se dezvoltă în jurul ideii împărăției. Această împărăție este Biserica lui Cristos, noul popor al lui Dumnezeu, care va forma noul Israel. El va avea dimensiuni universale pentru că toate națiunile sunt chemate să facă parte din el (5,1-7; 28,19).

- Pentru a face parte din această împărăție este necesară o dreptate superioară aceleia a cărturarilor și fariseilor (5,20), care trebuie să ajungă până la imitarea Tatălui, care este în ceruri (5,48). Adevăratul exemplu vizibil al acestei dreptăți este Isus, care trebuie urmat (10,24; 11,29; 23,8-10; 25,40).

Sfântul Matei îl prezintă pe Isus mai mult ca învățător decât ca făcător de minuni, învățător nu numai pentru evrei, ci pentru oamenii din toate timpurile și din toate locurile, cărora Tatăl ceresc le adresează porunca... de el să ascultați!" (17,5).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire