pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Inapoi la cuprins

SACRAMENTUL POCĂINȚEI
ESTE NECESAR
PENTRU IERTAREA PĂCATELOR

Preotul, în rugăciunea de după ectenia morților, zice: "Că nu este om care să fie viu și să nu păcătuiască, numai Tu singur ești fără de păcat". Și așa este. Nici unul dintre noi, oricât de bun și de omenos ar fi, nu poate trăi timp îndelungat fără a păcătui, pentru că ispitele diavolului sunt atât de multe și atât de dese, încât bietul om cade în păcate, oricât de mult s-ar feri de ele. Iar dacă am căzut în păcate și dorim să ne împăcăm iarăși cu Dumnezeu, trebuie să ne folosim de Sacramentul Pocăinței, după cum zice și marele Conciliu de la Trident: "Sacramentul Pocăinței este necesar pentru mântuire, pentru cei ce au căzut în păcate după botez, întocmai ca și botezul pentru cei nerenăscuți".

Chiar de aceea Sfinții Părinți numesc Sacramentul Pocăinței al doilea botez și scândura de salvare de la naufragiu. Prin botez noi ne-am urcat în corabia aceea care conduce în portul mântuirii. De câte ori păcătuim, corabia sufletului nostru se sfarmă, iar noi suntem în primejdie de a ne îneca. Ce să facem într-o astfel de clipă plină de primejdie? Ferice de acela care pune mâna pe o scândură, ruptă din corabie, și cu ajutorul ei înoată la țărm și scapă de la pieire. De aceea numește Sfântul Ieronim pocăința "scândura de scăpare de la naufragiu". De aceea zice Sfântul Augustin: "nimeni să nu-și zică «mă pocăiesc în ascuns, mă pocăiesc înaintea Domnului, că știe Cel ce va să mă ierte ce am în inimă»". Oare, fără motiv s-a zis: "Oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer, și oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer"? Oare fără de motiv s-au dat Bisericii lui Dumnezeu cheile? Zădărnicim Evanghelia, zădărnicim cuvintele lui Cristos? Marele predicator, Părintele Segnelli, zice: "Cerul este patria noastră; pământul este o țară de surghiun. Cine se poate îndoi de aceasta, că noi cu toții trebuie să tindem spre adevărata patrie a noastră, spre cer? Dar între pământ și cer zace o mare plină de primejdii. Aceasta este marea vieții noastre pământești. Adevărata corabie, pe care ne-a dăruit-o Domnul pentru a trece de pe pământ la cer, a fost nevinovăția, cu ajutorul căreia am fi putut pluti, fără nici o primejdie, de la pământ la cer. Dar această corabie a noastră s-a prăpădit în naufragiul pe care l-am suferit cu toții prin păcatul lui Adam. Deci nu ne rămâne altceva decât fiecare dintre noi să se prindă de Sacramentul Pocăinței, care de aceea se și numește scândura sau bârna de scăpare de la naufragiu".

Oricine a făcut deci un păcat de moarte, să primească cu graba cea mai mare Sfântul Sacrament al Pocăinței.

Cu cât amânăm mai mult mărturisirea, cu atât este mai anevoioasă întoarcerea la Dumnezeu. Exemple întâlnim destule în viața de toate zilele. Dacă ți-ai luxat un picior sau o mână, oare nu alergi numaidecât la un medic, care îți trage piciorul sau mâna la loc, că dacă nu, începe a se umfla? Dacă se găurește corabia, oare nu ne străduim să o cârpim numaidecât, căci altfel suntem în primejdia de a ne scufunda? Dacă se iscă un foc în casă, oare nu strigăm din toate puterile și chemăm vecinii în ajutor, și ne apucăm de stins, dacă nu vrem să ne ardă casa? Dacă am mâncat ciuperci otrăvitoare, oare nu alergăm numaidecât la medic pentru a ne scăpa de urmări? Dacă ne intră în ochi un corp străin, putem noi oare amâna scoaterea acestuia? Nu alergăm oare la cel dintâi cunoscut cu rugămintea să ne scape de această tortură? Așa procedăm și cu păcatul. El este un corp străin în sufletul nostru, de aceea ne simțim atât de rău și neliniștiți dacă-l purtăm multă vreme în suflet. Să alergăm deci la doctorul sufletelor, la preot, singurul care este în măsură să ni-l înlăture.

Cu cât vom amâna mai mult întoarcerea, cu atât ne va pedepsi Dumnezeu mai aspru. Aceasta nu o spun eu, ci Sfântul Augustin, marele dascăl al Bisericii Apusene, și o spune Sfântul Anton, și o spune Sfânta Scriptură, ba o spune Însuși Domnul nostru Isus Cristos (Ioan 7, 34): "căuta-mă-veți, și nu Mă veți afla". Că aceasta este pedeapsa păcatului, că acela care nu a voit să facă binele când putea să-l facă, să nu-l mai poată face când ar vrea să-l facă, zice Sfântul Augustin. Și să nu se asemene nimenea cu tâlharul de pe cruce care s-a întors în ultima clipă, pentru că aceasta nu este regulă, ci numai excepție. Întoarcerile pe patul morții nu sunt atât de mult pilde, cât minuni, zice Sfântul Bernard. Cei ce amână întoarcerea, sunt asemenea smochinului, despre care iată ce ne povestește Sfântul Evanghelist Matei: "Și văzând (Isus) un smochin lângă drum, a venit la el și nimic nu a aflat într-însul, fără numai frunze și a zis: «niciodată din tine rod să nu se facă în veci». Și îndată s-a uscat smochinul".

Cei ce-și amână mult întoarcerea, sunt în primejdia de a muri nemântuiți. Nu te lăsa deci pe ziua de mâine, căci ziua de mâine nu este a ta, zice Sfântul Augustin, și același Sfânt zice că Dumnezeu într-adevăr le-a făgăduit păcătoșilor iertarea, dar ziua de mâine nu le-a făgăduit-o. Iar Sfântul Ambrosiu zice: "Pocăința nu mai are nici un rost și nici un preț atunci când nu mai poți păcătui, că atunci nu tu ai părăsit păcatul, ci păcatul te-a părăsit pe tine".

Prin urmare, să nu te încrezi în ziua morții, deoarece atunci este atât de trudit trupul și sufletul, încât bietul suflet nu mai este în stare să vadă primejdia în care se află, și se depărtează nemântuit. La fel este și sufletul unui călător atunci când a pierdut drumul cel bun și adevărat, tocmai când se întunecase și nu mai știa încotro să o apuce. La fel este și somnorosul care, trezindu-se dimineața, ar dori să se scoale, dar pernele cele moi și plapuma cea caldă îl rețin în pat.

Și, în sfârșit, drept pildă și îndemn, las să vorbească Sfântul Vincențiu Fereriu, care zice: "Într-o casă gata să se dărâme, nimenea nu vrea să doarmă, iar în trupul tău atât de amărât cum te încumeți tu să trăiești, în păcate de moarte, nu o noapte, ci săptămâni, luni și ani întregi?"

Grijiți deci de undelemnul candelei voastre, nu cumva să se termine și să vină mirele și să vă găsească candelele stinse, și să vă zică vouă: "Nu vă știu pe voi" (Matei 25, 12).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire