pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Inapoi la cuprins

III. PROPUNEREA DE ÎNDREPTARE

În clipa aceea în care ne pare rău din toată inima de păcatele noastre, ne-am și hotărât ca acele păcate să nu le mai facem, adică ne-am propus ferm și din toată inima că ne vom îndrepta. Precum iese apa din izvor așa izvorăște propunerea de îndreptare. Așa izvorăște propunerea de îndreptare din părerea de rău. Dacă țin ca mărturisirea mea să fie bună, atunci trebuie să am neapărat această propunere de îndreptare, precum a avut-o și fiul cel rătăcit, căruia nu numai că i-a părut rău de păcatele sale, ci îndată și-a și propus să se îndrepte, și de fapt s-a și îndreptat.

Dar e greu să fac această propunere de îndreptare - va zice poate cineva. Într-adevăr, e greu uneori, dar Sfântul Apostol Pavel zice: "Toate le pot în Cristos cel ce mă întărește" (Filipeni 4, 13). Propunerea ta de îndreptare trebuie să izvorască din inimă și nu numai din vorbă. Iată ce propunere fermă de îndreptare a avut prorocul David: "Juratu-m-am și am ținut să păzesc judecățile dreptății Tale" (Psalm 118, 106). David s-a jurat, dar și-a ținut acest jurământ. Jură-te și tu că vei păzi judecățile dreptății lui Dumnezeu, dar nu rămâne numai cu jurământul, ci ține-l.

Mulți oameni însă spun doar din gură, în inima lor însă nu simt propunerea de îndreptare. Aceștia sunt asemeni copilului pe care-l trimite tatăl său la cumpărături, dar întâlnind în poarta vecinului un câine lătrând, se întoarce. Așa-și propun și ei, să nu mai bea, să nu mai fure, să nu mai facă necurăție, dar, întâlnindu-se pe stradă cu vreun prieten care-i batjocorește pentru propunerea lor de îndreptare, se întorc iar la păcatele lor. Aceștia sunt asemenea văduvei care plânge la moartea bărbatului până leșină, și se blesteamă că nu se va mai mărita niciodată, dar, îndată ce-i vine cel dintâi pețitor, își aruncă năframa de doliu și se căsătorește a doua oară. Aceștia sunt asemenea lupilor care se aruncă asupra turmei de oi și fug alungați de păstori, însă, îndată ce au ocazia, se întorc din nou la turme. Creștinul hotărât la o bună propunerea de îndreptare este asemenea unui cui bine bătut, pe care numai cu cea mai mare greutate îl poți scoate din scândură sau perete, pe când cel cu o propunere de îndreptare slabă este asemenea unui cui mic și rău bătut, pe care-l poți scoate și cu degetele.

O frumoasă pildă de propunere bună de îndreptare este următoarea: un preot de la oraș obișnuia să meargă cu una și aceeași birjă la gară și pe unde avea de lucru. Birjarul însă avea obiceiul rău de a tot înjura. Zadarnic l-a făcut atent preotul de atâtea ori, n-avea cu cine vorbi, și pace bună. Odată zise preotul către el, urcându-se în birjă: "Dacă azi nu înjuri, îți dau 20 de lei". Birjarul se gândi la bani, și, deși cu multă greutate, se abținu de la înjurături. Când preotul a ajuns la țintă și s-a convins că de data aceasta birjarul n-a mai înjurat, îi zise: "Aici ai 20 de lei. Vezi însă banii aceștia? Sunt de la Dumnezeul tău. Pentru această hârtie amărâtă ai făcut mai mult decât din dragoste față de Dumnezeu. Pentru bani ești în stare să faci totul, iar pentru Dumnezeu nimic. Cugetă puțin, unde vei ajunge în forma aceasta". Foarte rușinat, birjarul și-a propus atunci ca fapta făcută de astă dată pentru bani, să o facă de aici încolo din dragoste față de Dumnezeu. Și de atunci nimeni nu l-a mai auzit înjurând.

Sunt apoi alții, care de o seamă de păcate nu vreau să se debaraseze. Chromatius era mai marele cetății Roma pe vremea împăratului Dioclețian. Odată s-a îmbolnăvit foarte tare și a chemat pe toți medicii ca să-l vindece, dar nu l-a putut ajuta niciunul. Cineva dintre prieteni i-a adus atunci aminte că este în Roma un creștin cu numele Sebastian, care pe foarte mulți oameni i-a vindecat și de bolile cele mai grele. Chromatius, care era păgân, l-a chemat pe Sebastian și l-a întrebat: "Cu ce putere vindeci tu oamenii și faci atâtea minuni?" "Cu puterea lui Isus Cristos". "Mă fac și eu creștin dacă mă vindecă acel Isus", îi zise Chromatius. "Te va vindeca cu siguranță, dar numai dacă nimicești toate chipurile cioplite ale zeilor păgâni din casa ta", îi răspunse sfântul. Chromatius avea vreo 200 de astfel de chipuri în casă, care mai de care mai frumoase, cu toate acestea făgăduise că le va nimici. Dar, făcându-i-se lui Chromatius mai rău, îl chemă pe Sebastian și îi zise: "M-ai înșelat amar. Mi-ai făgăduit vindecare și iată că acum sunt mai bolnav decât înainte". "Nimicit-ai toate chipurile cioplite? Nu cumva ai cruțat vreunul?" "Toate le-am nimicit, afară de unul care este din aur curat, și mi-a rămas de la moși și strămoși". "Să fie mai scump decât lumea întreagă și, dacă vrei să te faci sănătos, nimicește-l". Chromatius l-a ascultat pe Sfântul Sebastian și în clipa aceea s-a însănătoșit pe deplin. Cei mai mulți păcătoși sunt asemenea lui Chromatius, totdeauna au câte un păcat pe care nu vreau să-l îndrepte, de aceea rămân veșnic în păcate.

Dar nu e destul numai atât, mai trebuie să ocolim și prilejurile ce duc la păcat. Bețivul, așadar, va ocoli cârciuma, cel ce suferă de păcatul necurăției - întâlnirea cu femei păcătoase, hoțul - tovărășia prietenilor de mai înainte, și așa mai departe. Cel ce urăște pe cineva din toată inima sa, nu-l ocolește numai pe acela, ci și pe neam de neamul aceluia. Așa trebuie să fac și eu dacă urăsc păcatul: voi ocoli nu numai păcatul ci și prilejurile ce duc la păcat. Dacă vreau să mă scap de muște, ascund mierea și zahărul; așa trebuie să fac și dacă vreau să mă scap de beție, curvie, minciună, hoție și celelalte păcate: ocolesc tot ce duce la ele.

Iar dacă vezi că merge greu, roagă-te lui Dumnezeu și îți va da harul Său cu ajutorul căruia te vei putea scăpa și de cele mai grele păcate. Aduceți-vă aminte de Petru, care "umbla pe apă ca să vină la Isus. Dar, văzând vântul cel tare, s-a temut și, începând a se scufunda, a strigat: Doamne, mântuiește-mă! Și îndată, întinzând Isus mâna, l-a apucat și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" (Matei 14, 29-31). Și ție îți va întinde Isus mâna, dar e nevoie să strigi la vreme după ajutor. N-avea nici o frică, puternică este mâna Domnului.

E bine să ne scăpăm pe rând de păcate. Câteodată nici așa nu putem scăpa de ele. Prin urmare, întâi luptăm împotriva unuia, și după ce l-am biruit, ne apucăm de luptă împotriva celuilalt, până vom izbuti să le biruim pe toate. Să facem ca un general bun care este înconjurat din toate părțile de dușmani. Ar fi o prostie din partea-i să se lupte deodată, cu aceeași putere, pe toate fronturile. Întâi își va aduna toate forțele împotriva unui dușman, apoi, biruindu-l, rând pe rând, împotriva celorlalți, după cum i se va părea că este mai sigur de izbândă desăvârșită. Să ne aducem aminte de frumoasa pildă a tatălui care a poruncit copiilor săi să rupă un mănunchi de nuiele. Atunci a luat tatăl mănunchiul din mână, l-a dezlegat, a luat pe rând câte o nuia până n-a mai rămas nici una neruptă. Așa să facem și noi, și vom ajunge la izbânda desăvârșită. "Dacă ne-am scăpa în fiecare an de cel puțin câte un singur păcat, în câțiva ani am fi oameni desăvârșiți", zice Toma de Kempis.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire