pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Inapoi la cuprins

POCĂINȚA

"Un om avea doi feciori. Și a zis cel mai tânăr tatălui său: tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avuție. Și le-a împărțit lor avuția.

Și, nu după multe zile, adunând toate ce i s-au dat, feciorul cel mai tânăr s-a dus într-o țară, departe, și acolo a risipit toată avuția sa, trăind în destrăbălare. Și, cheltuind el toate, fiind foamete mare în acea țară, s-a alipit de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis să-i păzească porcii. Și a fost nevoit să se hrănească cu roșcovele ce le mâncau porcii; și nimeni nu-i dădea.

Venindu-și în fire, și-a zis: câți argați ai tatălui meu se satură de pâine, iar eu pier de foame! Scula-mă-voi și mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: tată, greșit-am la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău: fă-mă ca pe unul din argații tăi!

Și, sculându-se, a venit la tatăl său, și, încă departe fiind, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă de el și, alergând, a căzut pe umerii lui și l-a sărutat. Și i-a zis fiul: tată, greșit-am la cer și înaintea ta, și nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău. Și a zis tatăl către slugile sale: aduceți haina cea mai bună și-l îmbrăcați; și puneți inel pe mâna lui și încălțăminte în picioare; și aduceți vițelul cel gras de-l înjunghiați, și, ospătându-ne, să ne înveselim; căci fiul meu acesta, mort era și a înviat, și pierdut era și s-a aflat." (Luca 15, 11-24)

Există, oare, o mai mare dragoste ca aceasta? Și, se întâlnește oare astăzi pe toată suprafața pământului o astfel de dragoste?

Există, iubiți cititori, și chiar cu mult mai mare. Tatăl din Evanghelie nu mai așteaptă întoarcerea fiului său rătăcit. Dumnezeu însă vine însuși pe pământ, ca să ne caute pe noi, oamenii, care am păcătuit și decăzut mai rău decât fiul cel rătăcit.

Tatăl din Sfânta Scriptură, la urma urmelor, tot om este și el, ca și fiul său cel rătăcit, pe când între Dumnezeu-Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor -, și între noi, păcătoșii, este o deosebire foarte mare!

Tatăl din Sfânta Scriptură nu i-a putut da fiului său decât bunuri trupești și pământești, pe când Dumnezeu Tatăl ne dă nouă, păcătoșilor, celor ce ne lepădăm de păcatele noastre, daruri cerești: iertarea păcatelor, viața veșnică și Împărăția Cerurilor.

Tatăl din Sfânta Scriptură, numai o dată și-a iertat fiul, și ne întrebăm dacă l-ar mai fi iertat și a doua, și a treia, a cincea ori a suta oară, pe când Dumnezeu Tatăl ne iartă și de o mie de ori, dacă ne întoarcem și ne pocăim din inimă.

Iertarea aceasta a păcatelor, însă, Dumnezeu a legat-o de anumite forme, care se cuprind în Sfânta Taină a Pocăinței, în acel Sacrament al Legii noi pe care Dumnezeu l-a întemeiat anume pentru iertarea păcatelor și pentru atingerea țintei noastre, care este fericirea veșnică.

Și, fiindcă ar fi nebun acela care, vătămând pe Dumnezeu prin păcatele sale, și știind că acest Dumnezeu este atât de bun și de milostiv și de iubitor de oameni, încât iartă toate păcatele acelora care îndeplinesc aceste forme, nu ar încerca să le cunoască și să le îndeplinească, am crezut de cuviință să arăt tot ce trebuie să știe un creștin bun despre această mare Taină, despre această Milă mare a lui Dumnezeu.

Oricine citește rândurile următoare, se va dumiri despre cele necesare pentru mântuirea sufletului, și, întrucât este om cu judecată, va face totul ca să se împace cu Acela care l-a zidit, care îl rabdă încă între făpturile Sale, care îl lasă să mai țină umbră pământului și care l-ar putea nimici, nu cu un cuvânt, ci cu o simplă clipire a ochilor, cu un singur gând.

Veniți deci toți cei cu conștiința neliniștită, toți cei ce sunteți încărcați cu păcate, toți cei vinovați cu vreo vină împotriva Ziditorului și Susținătorului a toate, și dați-vă seama că nu pentru a muri în păcatele noastre suntem zidiți. Veniți și cunoașteți că Acel mare și Atotputernic Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă și să fie viu. Veniți și cunoașteți că nu pentru ca să ne mănânce viermii și să putrezim ne-a așezat Domnul pe acest pământ, ci ca să trăim o viață creștinească și să fim fericiți în viața cealaltă.

Întoarceți-vă, deci, dragi cititori, de la păcatele voastre. Părăsiți țara deșartă, țara diavolului, în care v-ați mutat. Lăsați dezmierdările, lăsați sărăcia sufletească în care vă aflați, despărțiți-vă de stăpânul căruia-i slujiți, care și pe voi la păzitul porcilor v-a trimis și în fărădelegi v-a adâncit. Oare nu vedeți tirania diavolului în a cărui slujbă ați intrat? Nu vedeți sărăcia sufletească în care ați ajuns? Nu vedeți grozăvia păcatelor care v-au făcut mai nefericiți decât cel din urmă dintre argații tatălui vostru?

Și nu vedeți brațele deschise ale Tatălui și Dumnezeului vostru? Nu auziți glasul Lui cel dulce: "Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Cine are urechi și să nu audă glasul acesta blând și chemător, și cine are ochi și să nu vadă brațele acelea deschise, gata pentru binecuvântare?

Citiți, deci, cu luare-aminte cele ce se scriu în cărticica aceasta despre Taina Pocăinței, citiți-o, dar, mai cu seamă, urmați-o, și vă asigur că veți fi mai fericiți decât copiii cei nevinovați, despre care Mântuitorul lumii a spus că "a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor" (Matei 19, 14).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire