pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Tatăl nostru
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 05.02.2004; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Moștenirea biruitorilor

Unul din înțelepții Indiei, șocat de viața rea a creștinilor din Europa, scrie într-una din cărțile sale:

"Într-o zi ședeam pe malul unui râu. Am luat din apă o piatră mare, rotundă și am sfărâmat-o. Înăuntru era complet uscată. Această piatră zăcea de foarte multă vreme în apă, dar apa nu pătrunsese în ea. Același lucru se întâmplă și cu oamenii din Europa. De veacuri îi învăluie creștinismul, trăiesc în creștinism, dar creștinismul nu a pătruns în ei, nu trăiește în ei. Vina nu este în creștinism, ci este în inima creștinilor."

Pentru a se convinge că apa nu a pătruns în nici una din pietrele acelui râu, înțeleptul indian nu avea nevoie să le spargă pe toate, a fost suficient să spargă una singură. Dar ca să tragă concluzia că Împărăția lui Dumnezeu, creștinismul, nu a pătruns în inimile creștinilor din Europa, ar fi fost necesar să spargă toate inimile creștinilor din Europa spre a vedea ce este în ele.

Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru, în inima voastră. Și numai Dumnezeu vede ce este în inima omului. Ea este ascunsă ca sămânța în pământ, ca drojdia în făină, ca perla în scoica de pe fundul mării, ca neghina în lanul de grâu, ca sămânța de muștar printre frunzele copacului. Ea nu izbește privirile, mai spune Isus. Răul da, răul izbește privirile. De aceea nu poți zice: uite-o aici sau uite-o acolo. Uite-o aici în seminar, sau uite-o acolo în mănăstire, sau uite-o acolo în biserică unde se roagă creștinii. Cineva spunea nu de mult că pe stradă sunt mai mulți sfinți decât în biserici. E posibil să fie mai mulți și decât în seminarii și mănăstiri. Hotarul Împărăției lui Dumnezeu trece prin inima omului, indiferent unde se află omul, pe stradă, sau în biserică.

Sfântul Augustin vorbește despre două cetăți sau două împărății în veșnic conflict: prima este cetatea sau împărăția lui Dumnezeu pe care Apostolul Ioan în Apocalipsă o numește cetatea sfântă, Noul Ierusalim coborând din cer de la Dumnezeu (Ap 21,10). De ce coborând din cer de la Dumnezeu? Fiindcă își are rădăcinile înfipte în iubirea lui Dumnezeu care de dragul oamenilor uită de sine și se umilește. Cealaltă cetate sau împărăție este pământească: ea își are rădăcinile înfipte în egoismul omului, în iubirea dezordonată de sine care merge până la disprețul față de Dumnezeu. În prima împărăție dictează voința lui Dumnezeu, în a doua dictează voința omului.

Primul conflict deschis, evident, în istoria Vechiului Testament, care apare între aceste două împărății, împărăția lui Dumnezeu și împărăția omului, este descris în capitolul 8 al cărții întâi a lui Samuel. Bătrânii lui Israel au venit la Samuel la Rama și i-au zis: "Iată că tu ești bătrân și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un rege peste noi ca să ne judece, cum au toate neamurile." Samuel, îngrozit de ce-i este dat să audă, recurge la Dumnezeu. Domnul îi răspunde: "Ascultă glasul poporului în tot ce-ți va spune; căci nu de tine se leapădă, ci de mine se leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei."

Aceste împărății sunt amestecate. Războiul e continuu, luptătorii trec adesea dintr-o tabără în alta, nici nu ne dăm seama cărei tabere îi aparțin. Lupta va înceta și lucrurile se vor clarifica abia la sfârșitul lumii. Atunci Fiul omului "va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărți pe unii de alții, cum desparte păstorul oile de capre" (Mt 25,31-32).

Când ne rugăm: "Vie împărăția ta" - ne exprimăm dorința de a se termina odată această stare de confuzie, de incertitudine, să se vadă clar ce este împărăția lui Dumnezeu și ce este împărăția păcatului și a Satanei. Scrie Sfântul Augustin:

"Cuvintele «Vie împărăția ta» cineva ar putea să le înțeleagă: vie împărăția ta pe pământ; ca și cum Dumnezeu nu ar domni în momentul de față și nu ar fi domnit niciodată pe pământ. Această expresie «Vie» înseamnă deci: ca împărăția ta să se arate oamenilor. Fiindcă, așa cum lumina, deși e prezentă, este absentă pentru orbi și pentru cei care închid ochii, tot astfel împărăția lui Dumnezeu, deși a fost întotdeauna prezentă pe pământ, ea este totuși absentă pentru cei care nu o cunosc. Însă nimeni nu va mai putea să ignore Împărăția lui Dumnezeu, când Fiul său va veni, nu într-o manieră spirituală, ci în mod vizibil, ca să-i judece pe cei vii și pe cei morți."

Când spunem "Vie împărăția ta" noi ne putem gândi foarte bine la clipa morții când împărăția lui Dumnezeu ni se va arăta în toată plinătatea iubirii sale. Mântuitorul ne dă de înțeles că el poate sosi spre a ne chema în împărăția Tatălui, "ca un hoț", în ceasul când ne așteptăm mai puțin. Câți dintre cei 49 de pasageri care au urcat în avion la Verona spre a călători la Timișoara alaltăieri (14 noiembrie 1995) s-au gândit că vor muri la trei minute după decolarea avionului? Dimpotrivă, Dumnezeu ne poate lăsa vreme îndelungată să reflectăm asupra vieții noastre și a veșniciei și așteptarea va putea să ne pară foarte lungă: "Nu e încă agonia? Nu a sosit clipa să mor?" - gemea Sfânta Tereza a Pruncului Isus după luni de suferință grea.

Când spunem "Vie împărăția ta" ne putem gândi mai ales la a doua venire a lui Cristos, atunci când lumea va fi transformată, purificată, împărăția păcatului și a Satanei complet zdrobită, când Cristos va așeza la picioarele Tatălui împărăția care va străluci în toată splendoarea sa și când Dumnezeu va fi totul în toți. Să-l ascultăm din nou pe marele Sfânt Augustin: "«Vie împărăția ta». De ce facem această rugăciune? Oare dacă nu ne-am ruga nu ar veni împărăția lui Dumnezeu? S-a spus că această împărăție va veni la sfârșitul lumii. De fapt Dumnezeu posedă întotdeauna împărăția și nu e niciodată fără împărăție, deoarece lui îi slujesc toate creaturile. Atunci ce împărăție dorești să vină? Aceea despre care stă scris în Evanghelie: «Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii» (Mt 25,34). Iată împărăția la care se referă cuvintele: «Vie împărăția ta». Ne exprimăm dorința să vină pentru noi, ne exprimăm dorința să ne aflăm în ea. Fiindcă, iată, ea va veni; dar la ce îți va folosi dacă te va găsi la stânga? Așadar, și în acest caz faci o urare pentru tine, te rogi pentru tine. Rugându-te, dorești, râvnești cu ardoare să aparții împărăției lui Dumnezeu care va fi dată tuturor celor care trăiesc în sfințenie. Așadar, când zici: «Vie împărăția ta», tu te rogi pentru tine, ca să trăiești bine. Fă (Doamne) să aparținem la împărăția ta: să vină și pentru noi împărăția care va veni pentru sfinții tăi, pentru drepții tăi."

Perspectiva morții și a sfârșitului lumii ne-ar putea paraliza, ne-ar putea reteza orice elan, orice inițiativă în viață. Ce sens are să mai realizezi ceva în viață dacă moartea, sfârșitul lumii pune capăt la toate? E interesant cum a rezolvat această problemă antichitatea păgână. Marele tragedian Eschil în tragedia sa "Prometeu" își imaginează un dialog între Prometeu fixat cu lanțuri de stâncă și fiicele oceanului, sirenele. El enumeră toate binefacerile acordate omenirii, în special focul pe care l-a dăruit pentru ca oamenii să-și poată fabrica unelte de lucru. Dar, zice Prometeu, eu le-am dat un lucru și mai prețios. Le-am dat oamenilor iluzia care îi face să uite de moarte. Dacă oamenii ar trăi în prezența morții, ei ar fi complet demoralizați și nu ar mai putea să facă nimic. Dar tot ce se construiește, se construiește pe iluzie, singura care poate face să progreseze civilizația. Și fiicele oceanului îl aprobă: "Într-adevăr, ai făcut oamenilor un dar foarte mare".

Creștinul e realist, el nu-și construiește viața pe iluzie. El privește moartea în față. El nu se sperie de sfârșitul lumii și de a doua venire a lui Isus, dimpotrivă, îl așteaptă cu bucurie și se roagă: Vino, Doamne Isuse! El muncește conștiincios, cu entuziasm, pentru ca Domnul, când va veni, să-l găsească la datorie. Apostolul Pavel îi ceartă pe creștinii de pe vremea lui care, descurajați la gândul că sfârșitul lumii bate la ușă, stăteau cu mâinile în sân și nu mai lucrau nimic. Sfântul Toma de Aquino până în clipa morții a lucrat la comentarea Scripturii și la tratatele sale de logică. Sfântul Alois Gonzaga, dacă ar fi fost înștiințat că peste un ceas va muri, și-ar fi continuat recreația. Cei care îi cunosc pe cartuzieni și pe trapiști rămân uimiți cât de frumoasă și îngrijită e bucățica de pământ pe care o lucrează spre a putea trăi. Acești călugări toată viața își sapă singuri mormântul, scot câte o lopată de pământ pe zi, ca să-și amintească permanent de moarte.

De la împărăția lui Dumnezeu sunt excluși paraziții, trândavii, comozii, incapabilii de efort, cei care nu știu ce să mai facă pentru a ucide plictiseala și timpul. Împărăția lui Dumnezeu se primește în dar și totuși se cucerește prin luptă, prin efort, prin sacrificiu. Spune Isus: "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, și cei ce pornesc la asalt pun mâna pe ea" (Mt 11,12).

Să ascultăm în încheiere ce spune apostolul Ioan în Apocalipsă despre împărăția cerurilor, despre Noul Ierusalim, cetatea care se cucerește prin forță și care este moștenirea biruitorilor:

"Iată locuința lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei! El va fi Dumnezeu lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici strigăt, nici durere, fiindcă lumea veche a trecut. Cel care ședea pe scaunul de domnie a zis: «Iată eu fac un univers nou... Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul vieții. Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul meu. Cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua»" (Ap 21).

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire