pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Tatăl nostru
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 05.02.2004; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Pâinea noastră cea de toate zilele

Prima parte a rugăciunii Tatăl nostru ne îndreaptă gândul către Dumnezeu. Vizează sfințenia numelui lui Dumnezeu, împărăția sa, voința sa. Nu formulăm în această primă parte niște cereri, ci formulăm niște dorințe. În centrul atenției stă Dumnezeu.

În a doua parte a rugăciunii, în centrul atenției se află omul. E o rugăciune cu patru cereri. Prima: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

Cuvântul pâine apare în Evanghelie de 79 de ori. De 38 de ori apare chiar pe buzele lui Isus. Pe vremea lui Isus în Palestina pâinea era mâncarea de bază și multă lume suferea de foame. Săracii formau o categorie socială numeroasă și disprețuită. Episodul înmulțirii pâinilor ne arată că era lume care își ducea viața de la o zi la alta. Și era normal ca mulțimile, văzându-se sătule cu pâinea înmulțită în mod miraculos, să încerce să-l facă rege pe Isus ca să aibă pâinea asigurată pentru tot restul vieții lor.

Ne putem întreba: cererea aceasta este potrivită pentru toată lumea? Mai este ea actuală? Pâinea era mâncarea de bază în Palestina și în bazinul mediteranean pe vremea lui Isus. Dar asiaticii pentru care mâncarea de bază e orezul, africanii pentru care mâncarea de bază e maniocul, laponii și eschimoșii pentru care mâncarea de bază este carnea, ei pentru ce să ceară de la Dumnezeu pâine când aproape că nu știu ce este pâinea? Dar oamenii din țările bogate, de ce să mai ceară de la Dumnezeu pâine, de vreme ce și așa au prea multă și nu știu ce să facă cu ea? Fără să mai ținem cont de faptul că medicii, dieticienii, cer consum de pâine cât mai mic sau deloc, întrucât provoacă obezitate și favorizează o mulțime de boli. Pe de altă parte, cei care se roagă și cer pâinea cea de toate zilele, au mai multă pâine decât cei care nu se roagă și nu o cer? Nu ne atrage atenția Isus că Tatăl ceresc face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi și face să cadă ploaia și peste cei recunoscători și peste cei nerecunoscători? El dă căldură și ploaie ca să aibă pâine toată lumea, și cei care se roagă și cei care nu se roagă. Și dacă Dumnezeu ne dă pâinea pe care o cerem, de ce să mai muncim să o scoatem din pământ? Și dacă muncim și o facem cu mâinile noastre, de ce să o mai cerem de la Dumnezeu? Căci o avem deja.

Pentru a răspunde la aceste întrebări să vedem mai întâi ce a voit să spună Isus prin cuvântul pâine. Cuvântul pâine în Biblie spune mult mai mult decât în limbajul nostru obișnuit. După cum cuvântul biblic Shalom - pace, înseamnă nu numai pace, ci toată plinătatea bunurilor, după cum cuvântul biblic inimă înseamnă și sentiment, și minte și voință și tot ce ține de viața morală și spirituală. Așadar, cuvântul pâine care a ieșit de pe buzele lui Isus, fie cuvântul ebraic "lehem", fie cuvântul aramaic "lahma", înseamnă tot ce este necesar pentru a trăi. Când frații lui Iosif din Vechiul Testament au venit în Egipt aducându-l cu ei pe Beniamin, Iosif a zis administratorului său: "Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce pâne cu mine" (Gen 43,16). Cu siguranță că frații lui Iosif la masă nu au mâncat numai pâine. Dar expresia include toate bucatele care s-au servit.

Isus, învățându-ne să cerem de la Tatăl nostru pâinea cea de toate zilele, desigur nu ne îndeamnă la trândăvie: să stăm cu mâinile pe piept, așteptând să ne cadă pâinea de sus de la Tatăl ceresc. Apostolul Pavel hotărâște clar: cine nu muncește să nu mănânce. Pâinea este rodul pământului și al muncii oamenilor.

Isus, în Tatăl nostru vrea să aducem necontenit mulțumire și să-l binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că ne-a dat pământul care rodește pâinea și mâini cu care să muncim ca să scotem pâinea din el. Așa cum ne rugăm la fiecare liturghie: "Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâinea pe care ți-o oferim, rod al pământului și al muncii oamenilor care va deveni pentru noi pâinea vieții".

Isus este de acord cu ceea ce învățau rabinii, și anume, că a mânca fără a rosti rugăciunea de binecuvântare, de ar fi fost mâncarea numai o măslină, era ca și cum ai fi furat acea mâncare. Fără îndoială că însuși Isus rostea această admirabilă rugăciune de binecuvântare (berakaht) pe care o rostea orice evreu când se așeza la masă: "Binecuvântat să fii tu, Dumnezeul nostru, regele universului care hrănești lumea întreagă întru bunătatea ta. Cu darul, iubirea și mila ta, dăruiești pâine oricărui trup, căci bunăvoința ta dăinuie în veac. Pentru marea și veșnica ta bunătate, nu îngădui să ducem lipsă de ceva... Hrănește-ne, ocrotește-ne și îngrijește-te de tot binele și pregătește hrană pentru toate făpturile tale. Binecuvântat ești Doamne, tu cel care ne hrănești".

Nu pot uita o lecție de recunoștință față de Dumnezeu pentru pâine, o lecție primită de la un om simplu. Era cu ani în urmă când se făceau cozi lungi la chioșcurile de pâine. Stăteam și eu la rând. În fața mea cucoanele, care mai de care mai pretențioase. Luau pâinea, o pipăiau, o dădeau înapoi: "Dă-mi alta, asta e crudă, dă-mi alta, asta e prea arsă". Îi vine rândul unui țăran cu chip blajin și înțelept. Ia pâinea, o sărută, ridică pălăria, face cruce și zice: "Să dea Dumnezeu să o avem și la anul!"

În al doilea rând, învățându-ne să spunem în rugăciune: "pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne nouă astăzi", Isus ne îndeamnă la încrederea totală în providență, în grija de Tată a lui Dumnezeu. Această cerere scurtă din Tatăl nostru este expilcată de Isus mai pe larg în capitolul al șaselea din Evanghelia Sf. Matei:

"De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea. Nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului; ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în hambare. Și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?... Nu vă îngrijorați așadar, zicând, "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Fiindcă toate aceste lucruri le caută păgânii. Tatăl vostru ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate aceste lucruri se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați așadar, de ziua de mâine, căci ziua de mâine își va purta singură de grijă" (Mt 6,25-26; 31-34).

Imaginea lui Isus cu păsările cerului este admirabil completată de o povestire a lui Félicité de Lamennais. Doi țărani aveau casa unul lângă altul. Unul din ei, neliniștit, îi spunea mereu celuilalt: "Dacă am să mor, din ce or să trăiască copiii mei? Vor muri de foame". Era obsedat de gândul acesta. Într-o zi, mergând pe câmp, vede într-un tufiș două cuiburi de păsări. Într-un cuib mama lipsea; fusese răpită de un uliu. "Vor muri puișorii", și-a zis țăranul. "Același lucru se va întâmpla și cu copiii mei. Dacă mor eu, vor muri și ei de foame." A doua zi vine din nou, nerăbdător să vadă dacă puișorii mai trăiesc sau au murit. Uimit vede cum mama din cuibul vecin, le aducea de mâncare puilor orfani. ?ăranul a înțeles lecția prețioasă pe care i-o dădea bunul Dumnezeu.

Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci în acest caz nu credeți că aveți un Tată în cer care se gândește la voi, sau nu aveți încredere în el. Isus folosește un pleonasm, o repetare a aceluiași cuvânt pentru a nu ne lăsa torturați de grija zilei de mâine: pâinea noastră cea de toate zilele, de astăzi, dă-ne-o nouă astăzi.

"Panem nostrum quotidianum" au tradus latinii. Cu quotidianus s-a tradus cuvântul grec epiusios din Evanghelie. Care a fost cuvântul aramaic folosit de Isus? Sf. Ieronim ne informează că în Evanghelia apocrifă a nazarenilor era cuvântul mahar care înseamnă: de mâine. Evanghelia nazarenilor se inspiră în primul rând din Evanghelia scrisă în aramaică de Sf. Matei. Probabil că acesta a fost cuvântul folosit de Isus. De aceea în multe traduceri creștine găsim cererea formulată astfel: pâinea noastră cea de mâine dă-ne-o nouă astăzi, dar cu sensul: dă-ne nouă astăzi pâinea care să ne țină în viață până mâine. Atât și nu mai mult.

Unii sfinți au luat cuvântul lui Isus ad litteram. Sf. Iosif Labre, cerșetor de meserie, nu primea de pomană decât atât cât avea nevoie până seara. Ce i-ar fi rămas pe a doua zi refuza. Sf. Iosif Cottolengo primea pomeni pentru săraci, dar până seara trebuia distribuit totul, nu trebuia să rămână peste noapte nici un ban în casă. Același lucru l-a practicat Sf. Francisc de Assisi, el neavând nici familie, nici comunitate de frați, la început. Lucrurile s-au schimbat când în jurul lui s-au format comunități de călugări de care răspundea. Astăzi și călugării plătesc cotizație la asigurările sociale pentru cazurile de incendiu, accident, boală, ca să aibă drept de pensie. Și nu i se poate reproșa nimic unui tată care se gândește la viitorul familiei, al copiilor punând ceva deoparte. Rugându-ne Tatălui ceresc să ne dea pâinea cea de toate zilele, de fapt îi cerem să ne elibereze de orice formă de activism steril, de agitație, de tulburare, de frică pentru ziua de mâine. Nu există motiv de tulburare, de neliniște pentru viitor. În meditațiile sale asupra Evangheliilor episcopul Bossuet se întreabă: "Dar în sfârșit, Tu, Tată al nostru, dacă tu găsești de cuviință, ca noi să ducem lipsă totuși de pâine, sau de alt lucru care ne este necesar, ce vom spune?" Răspunde tot Bossuet: "Trebuie să ne întoarcem la ceea ce am cerut mai înainte: facă-se voia ta; a ta nu a mea". Și completează Sf. Tereza cea Mare: "Nu am văzut niciodată pe cineva să moară de foame, pentru că s-a oferit cu totul lui Dumnezeu. Și dacă s-ar întâmpla așa ceva, ar fi moartea cea mai frumoasă dintre toate". Să mori de foame din iubire față de Dumnezeu!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire