pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Tatăl nostru
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 05.02.2004; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior "Precum în cer"

"Tată,... facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ."

Ce este cerul? Ce este pământul? Sfântul Augustin, explicând rugăciunea Tatăl nostru, ne dă trei interpretări, una mai frumoasă decât cealaltă.

Prima: Biserica e cerul; dușmanii Bisericii sunt pământul. Ce vrea să spună: Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ? Vrea să spună: Dușmanii noștri să creadă în tine așa cum noi credem în tine; să devină prieteni, să pună capăt dușmăniei. Sunt pământ și de aceea sunt împotriva noastră: să devină cer și vor fi cu noi.

A doua interpretare: cerul e spiritul, pământul e carnea din noi. Spiritul îmbrățișează voința lui Dumnezeu. Carnea se împotrivește. E realitatea pe care a experimentat-o și apostolul Pavel și pe care o descrie în cuvinte dramatice în scrisoarea către Romani: "Știu, într-adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac... Cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului" (Rom 7,18.25). Precizează Sfântul Augustin: când spunem: Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ, cerem ca așa cum spiritul nu se împotrivește lui Dumnezeu, ci îi urmează și îi împlinește voința, tot astfel trupul, să nu se împotrivească spiritului sau sufletului.

Și a treia interpretare: Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ înseamnă: oamenii pe pământ să împlinească poruncile tale așa cum le împlinesc în cer îngerii, după cum stă scris în psalmul 103: "Binecuvântați pe Domnul voi, îngerii lui, care sunteți tari în putere, care împliniți poruncile lui, care ascultați de glasul cuvântului lui. Binecuvântați pe Domnul toate oștirile lui, voi slujitorii lui, care împliniți voința lui" (103,20-21).

Îngerii din cer, prompți în a executa voința lui Dumnezeu, sunt maeștri și modele pentru oamenii de pe pământ și ei intervin atunci când pe pământ sunt dificultăți în împlinirea voinței lui Dumnezeu. Maria spune: "Fie mie după cuvântul tău", în prezența unui înger. Isus în seara agoniei spune: "Tată, nu voia mea, ci a ta să se facă", în prezența unui înger care îi aduce de la Tatăl forță și alinare.

Două lucruri ne învață îngerii cu privire la împlinirea voinței lui Dumnezeu. Pentru îngerii din ceruri n-are importanță misiunea pe care le-o încredințează Dumnezeu sau munca pe care le-o dă de făcut. Sfântul Alfons de Ligouri este de părere că dacă Serafimii ar considera că voința lui Dumnezeu ar fi ca ei să se ocupe toată veșnicia strângând nisip de pe țărmurile mărilor sau săpând pământul, ar face-o cu cea mai mare plăcere.

La Sfânta Liturghie momentul central și esențial e consacrarea sau prefacerea: formula de consacrare: Acesta este trupul meu, Acesta este sângele meu. Prin actul consacrării bucățica de pâine și picăturile de vin fără valoare, se transformă în tot ce are mai valoros cerul și pământul: în trupul și sângele lui Cristos. Actul de acceptare a voinței lui Dumnezeu: "Tată, facă-se voia ta", e formula de consacrare, de prefacere a celor mai banale acțiuni, în valori infinite. Eroismul creștin nu constă în a face fapte eroice, ci în a săvârși totul din supunere la voința lui Dumnezeu.

Ascultarea lui Isus izvora din iubire, nu din frică: Eu îl iubesc pe Tatăl. Scrie Sfântul Francisc de Sales: Dacă tu îți neglijezi datoriile umile ale stării tale spre a te uni cu Dumnezeu în rugăciune, meditație, citirea cărților sfinte, înseamnă mai degrabă a-l părăsi pe Dumnezeu spre a te uni cu tine însuți și cu amorul tău propriu. Un act de abandonare la voința lui Dumnezeu, după părerea Sfântului Alfons de Liguori, valorează mai mult decât a construi o mie de spitale. Gradul de sfințenie pe care îl realizăm în viață depinde de gradul de conformare a propriei voințe cu voința lui Dumnezeu. Aici e secretul sfinților. Sfânta Tereza cea Mare de 50 de ori pe zi îi oferea lui Dumnezeu propria voință.

Al doilea lucru pe care ni-l învață îngerii: să împlinim voința lui Dumnezeu cu bucurie, așa cum o fac ei. E ușor de observat în Evanghelie că ori de câte ori Dumnezeu trimite oamenilor un mesaj de bucurie, de pace, mesajul e transmis prin îngeri. Un înger aduce lui Isus mângâierea în Grădina Măslinilor. Un înger aduce omenirii mesajul de bucurie în noaptea Crăciunului: "Vă vestesc o mare bucurie". Și mesajul este completat de o întreagă oștire de îngeri care cântă: "Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință". Și care oameni sunt de bunăvoință? Când au ei voință bună? Atunci când voința lor coincide cu voința lui Dumnezeu care nu poate fi decât bună.

În cuvintele îngerilor apare dublul efect al împlinirii voinței lui Dumnezeu: unul în cer, al doilea pe pământ. Bunăvoința oamenilor aduce suprema mărire în cer lui Dumnezeu, iar oamenilor pe pământ le aduce pace în inimă, mulțumire sufletească, liniște, bucurie. Fiindcă Dumnezeu ne este Tată, și nu stăpân de sclavi, nu este un tiran, el vrea o ascultare, o supunere la voința lui izvorâtă din iubire sinceră, din prietenie, deci cu bucurie, nu din frică, nu din constrângere așa cum ascultă sclavii. Iubirea autentică, prietenia sinceră, fac întotdeauna din două inimi o singură inimă, din două voințe o singură voință. Cea mai bună definiție a iubirii, a prieteniei a dat-o Sfântul Ieronim: "Eadem velle et eadem nolle firma amicitia est (Prietenia solidă înseamnă a voi aceleași lucruri și a respinge aceleași lucruri)"

Unul dintre cele mai frumoase poeme de iubire din literatura universală este Cântarea Cântărilor. Scris probabil cu ocazia nunții împăratului Solomon, poemul cântă de fapt iubirea dintre Dumnezeu și poporul său. Pe buzele miresei sunt puse aceste cuvinte: Anima mea liquefacta est, ut locutus est: sufletul meu s-a lichefiat de îndată ce iubitul meu a vorbit. Expresia este extraordinară: așa cum un lichid nu are formă proprie, ci ia forma vasului în care este pus, la fel sufletele care îl iubesc pe Dumnezeu, nu mai au voință proprie, nu mai au forme proprii, iau formele inimii lui Dumnezeu.

Marele mistic Henric Suso spune: "Prefer să fiu cel mai mizerabil vierme al pământului din voința lui Dumnezeu decât să fiu un serafim din propria-mi voință." Isus spune: eu mă supun voinței Tatălui și îi păzesc poruncile fiindcă îl iubesc pe Tatăl. De la ucenicii lui Isus cere aceeași ascultare din iubire nu din frică sau din interes meschin: "Dacă cineva mă iubește, va păzi poruncile mele". Isus n-are nevoie de ascultare slugarnică, fiindcă el nu are slugi, ci prieteni: "V-am numit pe voi prieteni, nu slugi".

Citind Evangheliile, rămânem cu impresia că persoanele cele mai antipatice nu sunt păcătoșii neascultători, ci executorii fanatici ai poruncilor lui Dumnezeu, dar care executori se supun voinței lui Dumnezeu ca sclavi, din frică sau din interes. În parabola fiului risipitor, dintre cei doi fii mult mai simpatic apare cel mic, cel dezordonat, care se întoarce de la rătăcirile sale decât, cel mare, cel ascultător, dar care e nemulțumit, e țâfnos, e supărat, stă în drum, refuză să ia parte la bucurie, la sărbătoare. Îi reproșează tatălui său: "Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca" (Lc 15,28). Copil care trăiește în casa tatălui, dar muncește ca o slugă, adică fără dragoste, nemulțumit ca un rob!

Apoi farizeii, alți insuportabili. Observau cu fanatism cele mai mici prescripții ale Legii: dar nu din iubire, ci din interes, ca să fie văzuți și aplaudați de oameni. Fără bucurie, cu fețele schimonosite de tristețe, de suferință, de nemulțumire.

În continuare, în istoria Bisericii, s-ar părea că fac impresie mai proastă și aduc mai mari deservicii cauzei lui Cristos cei care execută voința lui Dumnezeu, dar gem sub povara Legii lui Dumnezeu, nefericiți și triști ca niște sclavi, ca niște condamnați la muncă forțată, decât cei care nu țin cont de voința lui Dumnezeu.

Revenim la cuvintele îngerilor: Pace pe pământ oamenilor de bunăvoință. Pacea, calmul, liniștea sufletească, mulțumirea, bucuria domnește în inima celui care a îmbrățișat, din iubire, fără rezerve, voința lui Dumnezeu. Cine a zburat cu avionul la opt sau zece mii de metri înălțime, poate vedea privind pe geam un ocean de nori. Jos poate fi furtună, ploaie, grindină. Dar deasupra e liniște, cerul e senin, văzduhul curat, soarele strălucește, nimic nu afectează zborul liniștit al avionului. În viață pot fi nori, ceață, furtuni, greutăți, mizerii. Dar dacă am îmbrățișat total voința lui Dumnezeu, acestea nu ne afectează, nu ne temem de nimic; zburăm liniștiți purtați pe brațele lui Dumnezeu.

Gândurile din această meditație să nu le considerăm ca niște exagerări pioase, bune pentru urechile bigoților. Ele constituie esența Evangheliei. Într-o zi cineva i-a spus lui Isus: "Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă". Răspunsul: "Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc" (Lc 8,19). Nu mai e nimic de comentat: a împlini voința lui Dumnezeu e mai mult decât a fi mamă, sau frate după trup al lui Cristos.

Și ce se întâmplă dacă omul refuză voința lui Dumnezeu, îi impune lui Dumnezeu propria voință? Să-l ascultăm pe Sfântul Bernard ce ne răspunde: "Cesset propria voluntas et infernus non erit. In quem enim saevi ignis ille, nisi in propriam voluntatem? Nam propria voluntas Deum impugnat et adversus eum extollitur. Ipsa est, quae paradisum spoliat, infernum dilat, sanguinem Christi evacuat et ditioni diaboli mundum subjugat". (Să înceteze propria voință și iadul nu va mai exista. Căci ce devorează focul acela dacă nu propria voință? Propria voință îl atacă pe Dumnezeu, se ridică împotriva lui. Ea este aceea care golește paradisul, umple iadul, zădărnicește sângele lui Cristos și pune lumea la picioarele Satanei).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire