pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Puterea mare a rugăciunii
Pentru a dobândi mântuirea cea veșnică
și toate harurile ce le dorim de la Dumnezeu
Sf. Alfons M. de Liguori

achizitionare: 09.11.2003; sursa: Editura Serafica

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CAPITOLUL II

VALOAREA RUGĂCIUNII

1. Însemnătatea rugăciunii și puterea ei

Rugăciunile noastre sunt așa de plăcute în ochii lui Dumnezeu încât a însărcinat pe îngeri să i le aducă în față îndată ce noi le facem: "Îngerii, scrie sfântul Hilariu, cu nerăbdare așteaptă rugile credincioșilor spre a le duce înaintea lui Dumnezeu". "Acesta e fumul sfânt de tămâie, adică rugăciunile sfinților, ce l-a văzut Sfântul Ioan ridicându-se din mâna Îngerilor înaintea lui Dumnezeu". (Ap. 8). Și în alt loc, același Apostol scrie: "Rugăciunile sfinților se aseamănă unor vase de aur pline de mirodenii mirositoare și mult plăcute Celui de Sus". (Ap. c. 8. c. 5.)

Dar spre a ne da seama mai bine cât prețuiește rugăciunea înaintea lui Dumnezeu, ajunge să citim în Sfânta Scriptură nenumăratele făgăduințe ce le face El acelora care se roagă: "Strigă-mă și îți voi răspunde" (Ier. 33. 3). "Cheamă-mă și Eu te voi scăpa" (Ps. 49, 15). "Cereți și vi se va da vouă; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide" (Mt. 7, 7). "Căci tot cel ce cere, capătă, și cel ce caută, găsește" (Lc. 11, 10).

Toate câte le veți cere prin rugăciune, să credeți că le veți primi, și vi se vor întâmpla vouă" (Mc. 11, 24).

Adevăr, adevăr zic vouă: "De veți cere ceva de la Tatăl în numele meu, vă va da vouă" (Ioan 16, 23). Și multe alte texte mărturisesc același lucru.

Dumnezeu ne vrea mântuiți, dar spre mai marele nostru bine, vrea să ajungem la mântuire biruitori. Trăind pe pământ, luptăm neîncetat, și pentru a ne mântui trebuie să luptăm și să învingem: "Nimeni, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, nu va fi încununat fără victorie". Noi suntem slabi pe când dușmanii sunt mulți și puternici. Cum vom putea să ne împotrivim lor și să-i învingem? Însă curaj, să îndrăznim cu Apostolul, zicând: "Toate le pot în Acela care mă întărește" (Filip. 4, 13). Vom putea face orice prin rugăciune; prin ea Dumnezeu ne dă puterea de care avem nevoie. Teodoret a scris: "Rugăciunea e atotputernică, ea este numai una, dar poate obține toate lucrurile". Sfântul Laurențiu Iustinian spunea că prin rugăciune ne clădim o fortăreață puternică de unde vom fi apărați și puși la adăpost de toate invidiile și violențele dușmanilor. Sunt tari puterile iadului, dar rugă-ciunea e mai puternică de cât toți diavolii (Sfântul Bernard). Deoarece rugăciunea dă sufletului ajutorul ceresc care întrece puterile create. Astfel se încuraja David: "Voi chema pe Domnul meu în ajutor și voi fi mântuit de toți vrăjmașii mei" (Ps. 17, 4). În sfârșit, zice Sfântul Ioan Gură de Aur: "Rugăciunea e o armă gata să învingă orice asalt al duhurilor rele; este fortăreața care rezistă la orice primejdie; e portul care ne scapă de furtună; este comoara care ne procură toate bunătățile".

 

2. Puterea rugăciunii împotriva ispitelor

Dumnezeu, cunoscând binele cel mare ce ni-l procură rugăciunea, spre a trage folos din ea, El permite să fim ispitiți de dușmani, pentru ca atunci să-i cerem ajutorul ce El ni-l făgăduiește și ni-l dă. Bucuria Lui e așa de mare când ne vede alergând la El în clipa primejdiei, cât este și neplăcerea ce i-o pricinuim nerugându-ne. Și precum un rege, zice Sfântul Bonaventura, socotește de necredincios pe căpitanul care fiind greu atacat nu i-ar cere ajutorul, tot astfel se socotește și Dumnezeu trădat de acela care fiind încolțit de ispite, nu aleargă la El, care ne dorește și ne așteaptă cu darurile în mână. Acest adevăr l-a declarat și Isaia, când din porunca lui Dumnezeu zice regelui Achaz, să ceară un semn, spre a se încredința de sprijinul ce Domnul voia să i-l dea: "Cere un semn Domnului și Dumnezeului tău" (Is. 7, 2). Dar nelegiuitul rege răspunde: "Eu nu voi cere semn, și nu voi ispiti pe Domnul", fiindcă se încredea în puterile sale, că va birui pe dușmani fără ajutorul ceresc. Însă pentru această purtare profetul l-a dojenit: "Ascultați, voi cei din neamul lui David! Vi se pare lucru de nimic că ispitiți pe oameni și mai vreți să ispitiți și pe Dumnezeul meu?" (Is. 7, 13.) Dându-i să înțeleagă că este o insultă a nu cere de la Dumnezeu harurile ce le ține pregătite.

Sărmanii fii ai mei, exclamă Mântuitorul, care sunteți atacați de dușmani și apăsați de greutatea păcatelor voastre, nu vă descurajați, veniți la Mine cu rugile voastre, și eu vă voi da tărie să vă împotriviți, și vă voi scoate din nenorociri. În alt loc, prin gura lui Isaia grăiește astfel: "O, oameni, veniți la mine și cu toate că sufletele voastre sunt pătate, îndrăzniți. Eu le voi face să se albească întocmai ca zăpada" (Is. 1, 18).

Ce este rugăciunea? "Rugăciunea, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, este o ancoră de scăpare pentru cel ce e în primejdie, comoară plină de bogății pentru cel sărac, leac de vindecare pentru cel bolnav și păzitoarea sigură a sănătății pentru cel sănătos!

Ce face rugăciunea? "Rugăciunea, zice Laurențiu Iustinian, îmblânzește mânia lui Dumnezeu, ne dobândește harul pentru orice nevoie, învinge pe orice dușman, în sfârșit, dă lumină celor care sunt în întuneric, putere celor slabi, și din păcătoși ne face sfinți. Cui îi lipsește lumina, să o ceară de la Dumnezeu, și i se va da: "Îndată ce am alergat la Dumnezeu, mi-a dat înțelepciunea" (Iac. 1, 7). Cine are trebuință de putere, să o ceară de la Dumnezeu, și i se va da: "Îndată ce am deschis gura la rugăciune, am primit ajutor de la Dumnezeu" (Ps 118. 131.). Cine a dat tărie mucenicilor ca să se împotrivească tiranilor, dacă nu rugăciunea, prin care au învins caznele cele mai crude și moartea? Sfântul Petru Crisologul spune că cine întrebuințează această armă puternică, nu cade în păcat, se stinge în el iubirea celor pământești, locuiește în cer și încă de pe acum stă în convorbire cu Dumnezeu. La ce mai slujește deci să ne cutremurăm tânguindu-ne: Cine știe dacă sunt trecut sau nu în cartea vieții? Cine știe dacă Dumnezeu îmi va da harul îndestulător și statornicia? Căci ne înștiințează Apostolul: "Să nu vă împovărați cu nici o grijă, ci în toate lucrurile, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu prin rugăciune și închinăciuni unite cu mulțumiri". (Filip. 4, 6).

Alungați de la voi toată grija și frica, bună numai să nimicească încrederea și să vă răcească și lenevească mai mult pe calea mântuirii. Rugați-vă neîncetat, căutați și înălțați rugile voastre la Dumnezeu, mulțumindu-i pururi pentru făgăduințele date și cerșindu-i toate celelalte daruri dorite.

Dumnezeu ne-a pus să luptăm, luptă grea cu vrăjmași puternici, dar El rămâne credincios făgăduințelor Sale, nerăbdând să fim ispitiți peste puterile noastre. Învățatul cardinal Gotti scrie că Dumnezeu nu e dator să ne dea totdeauna harul potrivit ispitei, dar e obligat ca în clipa ispitei, invocându-L, să ne dea destulă tărie ca să rezistăm ispitei. Cu ajutorul de sus biruim orice, să-l cerem numai cu umilință, și ni se va da.

Vina este a noastră dacă suntem biruiți de ispită, căci nu ne-am rugat. Rugăciunea, scrie Sfântul Augustin, descoperă orice înșelăciune și învinge toate puterile dușmane.

 

3. Dumnezeu e gata totdeauna să ne asculte

Sfântul Bernardin de Siena zice: "Rugăciunea e trimisul credincios, cunoscut prea bine de Regele Cerului, și obișnuită să pătrundă până la masa lui de lucru, având puterea de a mișca inima plină de milă a Regelui, ca să ne împartă harurile Sale nouă, sărmani muritori care gemem din greu sub povara greutăților și suferințelor din valea aceasta de lacrimi. Ne asigură despre aceasta Isaia: "Popor din Sion, care locuiești în Ierusalim, nu plânge! El se va milostivi la glasul strigătului tău și te va auzi curând". (Is. 30, 19). Și în alt loc grăiește astfel prin gura lui Ieremia, plângându-se: "Din care pricină poporul meu a zis: Noi suntem liberi și nu ne vom întoarce la tine! Oare mila mea a fost pământ pustiu care să nu vă poată da rodul harului, sau un ținut care să-și dea rodul prea târziu?" (Ier. 2, 31) Prin aceasta Iubitul nostru vrea să ne dea de înțeles că e gata întotdeauna să ne asculte, dojenind pe aceia care nu se roagă crezând că nu vor fi ascultați.

Dacă Dumnezeu ar învoi ca numai o dată pe lună să-i prezentăm cererile noastre, asta încă ar fi o mare binefacere. Regii acestui pământ ascultă pe supușii lor de puține ori pe an, însă Dumnezeu ne primește oricând. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că El este pururi gata să asculte rugăciunile noastre, și ne ascultă mai înainte ca noi să fi sfârșit a ne ruga, precum ne-a făgăduit: "Și înainte de a mă chema pe mine, Eu le și voi răspunde, și înainte de a grăi Eu îi voi și auzi" (Is. 65, 24). "Domnul este aproape de toți cei ce-l cheamă, de toți cei ce-L strigă din toată inima. El împlinește dorințele celor ce se tem de El și aude strigătul lor și-i mântuiește" (Ps. 144, 18). De aceea Moise, gândindu-se la acest lucru și bucurându-se, zicea: "Nu este alt popor care să aibă mai aproape pe Zeii lui, cum este Dumnezeul nostru de față la toate rugăciunile noastre" (Deut. 4, 7). Zeii păgânilor erau surzi la cererile oamenilor, fiindcă erau și ei niște făpturi neputincioase. Însă Atotputernicul nostru Dumnezeu aude rugăciunile noastre, e aproape de noi și e gata să ne împartă toate darurile cerute.

"Doamne, zicea David, așa am cunoscut că Tu ești Dumnezeul meu, numai bunătate și milă, fiindcă ori de câte ori am alergat la Tine, îndată m-ai auzit" (Ps. 55, 10).

 

4. Să cerem lucruri mari. E mai bine a se ruga decât a medita

Noi suntem săraci, plini de lipsuri, însă de vom cere vom și avea. Căci dacă noi suntem săraci, Dumnezeu e bogat și: "El e bogat față de toți care cheamă în ajutor numele lui" (Rom. 10,12). Tocmai de aceea, ne îndeamnă Sfântul Augustin, odată că avem de-a face cu un Domn nesfârșit de puternic și bogat, să nu-i cerem lucruri de nimic, dar lucruri mari. Dacă un supus ar cere regelui său un bun neînsemnat ar face necinste regelui său. Pe Dumnezeu îl cinstim, cinstim mila și mărinimia Lui când, deși neputincioși și lipsiți, îi cerșim haruri mari, încrezându-ne în făgăduința ce ne-a dat-o că orice îi vom cere, ne va da: "Orice veți vrea, veți cere și vi se va da vouă" (Ioan 15, 7).

Sfânta Maria Magdalena de Pazzi zicea că Domnul se simte așa de cinstit și mulțumit când alergăm la El, încât ne mulțumește oarecum că îi dăm prilejul de a revărsa asupra noastră binefacerile Sale. Și să ne convingem că atunci când căutăm harul la Dumnezeu, El totdeauna ne dă mai mult decât cerem: "Dacă cineva are nevoie de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă la toți cu îmbelșugare și nu ceartă, și se va da lui". Așa grăiește Sfântul Iacob, spre a arăta că Făcătorul nostru nu este ca oamenii, zgârcit cu bunurile Sale. Oamenii, oricât ar fi ei de bogați, miloși, mărinimoși, totuși când e vorba de a da, sunt strânși la mână, știind prea bine că avuțiile lor au fund. Însă Dumnezeu dăruiește bunurile Sale cu îmbelșugare, adică cu mână largă, dând totdeauna mai mult decât se cere, deoarece bogățiile Sale sunt nesfârșite. Cu cât împarte mai mult cu atât mai mult îi rămâne: "Căci blând este Domnul și de mare milă pentru cei ce se roagă Lui". "Tu, Doamne, zicea David, ești prea larg și bun cu acela care Te cheamă în ajutor; mila ce dai oamenilor este așa de mare, că întrec cererile lor". Însă trebuie să ne rugăm cu încredere, siguri că prin rugile noastre se vor deschide comorile Cerului. Rugăciunea e o comoară, cine se roagă mai mult, primește mai mult. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Multe suflete evlavioase petrec mare parte din timp în citiri și meditări evlavioase, dar prea puțin se roagă. Fără îndoială că citirea duhovnicească și meditarea adevărurilor veșnice sunt lucruri foarte folositoare, însă Sfântul Augustin spune că rugăciunea e mult mai folositoare, pentru că citind sau meditând ne împlinim datoriile noastre, pe când prin rugăciune dobândim harul ca să putem săvârși. La ce folosește cunoașterea datoriilor noastre, dacă nu le vom putea îndeplini? Să citim și să medităm cât vom vrea, dar nu ne vom împlini niciodată cum se cuvine datoriile noastre dacă nu vom cere ajutor de Sus. Tocmai cugetând la aceste lucruri, Sfântul Isidor zice că diavolul niciodată nu se trudește mai mult să ne umple mintea cu gânduri străine și vremelnice decât atunci când ne vede că ne rugăm. Și pentru ce aceasta? Pentru că știe, că în timpul rugăciunii câștigăm cele mai multe comori cerești.

Unul dintre cele mai mari foloase ale rugăciunii este acela ca să cerem de la Dumnezeu harurile ce ne sunt trebuincioase pentru statornicia și mântuirea noastră veșnică. Și pentru aceasta rugăciunea este foarte de mult folos sufletului; ea ne păstrează în harul lui Dumnezeu. Dacă omul nu se reculege la rugăciune, ca să ceară ajutorul ce-i este trebuincios pentru a rămâne statornic în bine, altă dată nu va mai face acest lucru, deoarece dacă nu se gândește bine la nevoile sale, nici nu va vedea trebuința de a alerga la ajutorul lui Dumnezeu. Pe când cel ce-și face cum se cuvine rugăciunea gândindu-se în fiecare zi la trebuințele sale, își cunoaște lipsurile sufletești, primejdiile în care se află și trebuința ce o are de a se ruga. De aceea el nu va întârzia să se recomande lui Dumnezeu ca să-l ajute cu harul Său.

Evlaviosul rege Ezechia în suferințele sale spunea: "Ca un pui de rândunică stau și mă tânguiesc" (Is. 38, 14). Puii de rândunică toată ziua ciripesc, cerând prin aceasta ajutor și hrană de la mama lor. Așa trebuie să facem și noi; dacă voim să ne păstrăm viața harului, să ne rugăm neîncetat, cerând Făcătorului nostru ca să nu trimită moarte păcătosului, ci să mărească în noi cât mai mult iubirea față de Dânsul. Părintele Rodriguez ne spune că odată călugării din pustiu s-au adunat să se sfătuiască care practică de evlavie ar fi mai folositoare și mai trebuincioasă pentru mântuirea veșnică, și au hotărât că este aceea de a repeta cât mai des scurta rugăciune a lui David: "Doamne, spre ajutorul meu grăbește!" (Ps. 69, 1) sau cum spune Casian: "Dumnezeul meu, ajută-mă! Dumnezeul meu, ajută-mă". Cu acest mic strigăt să începem totdeauna ziua și să urmăm apoi a o rosti ori de câte ori ne aflăm în grele încercări trupești și sufletești, și mai ales atunci când suntem năvăliți de ispitele și patimile noastre rele. Căci câteodată se dobândește harul mai degrabă printr-o rugăciune scurtă, decât prin alte fapte și rugăciuni îndelungate (Sfântul Bonaventura). Și adaugă Sfântul Ambroziu, că omul care se roagă, chiar în timpul rugăciunii dobândește ceea ce dorește, deoarece a se ruga înseamnă a primi. De aceea scrie Sfântul Ioan Gură de Aur că nu se află om mai puternic decât omul care se roagă, pentru că acela se face părtaș de puterea lui Dumnezeu. Pentru a ajunge la desăvârșire, zice Sfântul Bernard, e de trebuință meditația și rugăciunea: prin meditație îți vezi lipsurile, prin rugăciune dobândim ceea ce ne lipsește.

 

Încheiere

După cum s-a putut vedea din cele spuse până acum, a ne mântui fără de rugăciune este foarte greu, ba chiar cu neputință, căci așa a orânduit Dumnezeu, însă dacă ne rugăm, mântuirea ne este sigură și foarte ușoară.

Pentru a ne mântui nu e nevoie deci să-ți verși sângele printre necredincioși, sau să te duci să locuiești în singurătate și să te nutrești cu ierburi. Nimic mai ușor decât a spune: "Dumnezeul meu ajută-mă! Doamne păzește-mă, ai milă de mine!", și cu aceste scurte rugăciuni, dacă le rostim neîncetat și bine, ne putem mântui. Sfântul Laurențiu Iustinian ne îndeamnă să ne rugăm la începutul lucrărilor noastre. Casian mărturisește că Părinții din vechime sfătuiau și îndemnau pe ucenicii lor să înalțe la cer rugăciuni scurte și pline de afect sfânt. Cu toții să prețuim rugăciunea noastră, zice Sfântul Bernard, precum și Dumnezeu o prețuiește, dăruindu-ne sau ceea ce îi cerem sau ce este mai folositor pentru noi. Și să luăm bine seama, că de nu folosim rugăciunea, vina e a noastră, pentru că harul de a se ruga e dăruit tuturor: "Cu mine este rugăciunea. Dumnezeu e viața mea căruia îi voi zice, Tu ești sprijinul meu" (Ps. 41, 8. 9).

Dumnezeu dă tuturor harul de a se ruga, și rugân- du-ne să dobândim cu îmbelșugare ajutor, ca să păzim poruncile dumnezeiești și să stăruim în bine până la sfârșit. Dacă nu ne vom mântui, vina va fi a noastră, deoarece nu ne-am rugat.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire