pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

Cuprinscapitolul anterior ÎNAINTAREA ÎN VIAȚA CREȘTINĂ

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     Doamne Isuse, toată activitatea vieții creștine constă în a forma în sufletele noastre icoana ta sfântă, ca să fim asemenea ție. Ajută-mă să îmbrățișez cu zel această însemnată datorie și toată viața mea să fie cuprinsă de această sfântă obligație de a deveni asemenea ție. Amin.

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Citat la tribunal de autoritatea romană, Isus se prezintă cu nevinovăția, virtuțile și binefacerile sale și este condamnat la moartea pe cruce: iată răutatea inimii omenești.
     Și eu duc în fața tribunalului lui Dumnezeu păcatele mele, abuzul meu de harurile lui Dumnezeu, nerecunoștința, și primesc iertarea; iată milostivirea inimii lui Isus! El mă învață comportarea pe care trebuie să o am atunci când în calea vieții mele întâlnesc nedreptatea și răutatea oamenilor, să tac și să iert cu Isus.
     Mi-e frică să iert, mă costă, dar, datoria mea față de Dumnezeu fiind nemărginită, trebuie să folosesc față de alții măsura pe care o folosește Isus Dumnezeu față de sufletul meu.
     Doamne Isuse, cu atâta stăruință mi-ai recomandat să iert întotdeauna și din inimă dacă vreau să fiu și eu iertat de multele mele greșeli. Vreau să practic porunca ta ca să merit a te iubi mai desăvârșit.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Împovărat de greutatea crucii, Domnul Isus urcă cu greu Calvarul.
     Crucea mea îmi sunt datoriile pe care le am de îndeplinit, patimile de stăpânit, virtuțile de practicat, necazurile și greutățile zilnice de primit cu răbdare și supunere la voința lui Dumnezeu, și nu există nici una care să fie hărăzită în mod providențial spre sfințirea mea. Pentru a trăi ca buni creștini ni se cer eforturi, bunăvoință, să ne facem milă. Crucea mea nu-i nimic extraordinar și nici imposibil de purtat, căci e potrivită și dată după puterile mele, și greutății ei Dumnezeu îi mai adaugă și spinii care fac inima să sângereze. Nu trebuie nici să refuzăm și nici să considerăm atât de amare aceste necazuri numite cruce.
     Doamne Isuse, ajută-mă să te urmez purtându-mi crucea cu fidelitate, răbdare, seninătate și supunere desăvârșită la voința ta. Chiar dacă în purtarea crucii ar trebui să curgă sânge din inimă și mădulare, sunt gata, susținut de harul tău, să-l vărs până la ultima picătură.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O nouă umilire la care călăii nu se gândeau, dar pe care Isus și-a impus-o spre învățătura mea: căderea sub cruce.
     Viața creștină e plină de suferințe, fără nici un răgaz împotriva păcatului și a naturii aplecate spre rău, deoarece pe calea îngustă a cerului legea suferinței îi stăpânește pe cei care merg înrolați sub drapelul crucii.
     Noi uităm că tăria în a-l urma pe Isus vine de la har, și nu de la eforturile naturii omenești; de asemenea, ea sosește când, surprinși de slăbiciunea noastră și înșelați de visările amorului nostru propriu, facem atât de puțin, după ce am muncit atât de mult. Uităm că succesul izbânzilor spirituale este umilința și iar umilința, care obține harul lui Dumnezeu. Toate sunt posibile și pe toate le poate obține de la Dumnezeu sufletul smerit care profită de slăbiciunea sa ca să fie mai vigilent, care nu iubește și nici nu apără omisiunile, neglijențele, păcatele de surprinderea în care el cade cu toate hotărârile sale bune.
     O, Isuse, cât sunt de slab când mă încred în puterile mele! Fă-mă tare, sprijinindu-mă de harul și milostivirea și bunătatea inimii tale.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Inima Maicii sfinte este cuprinsă de strașnice suferințe pe drumul Calvarului. Cât ar vrea să aline suferințele lui Isus și chiar să-l scape de ele, dar iubirea lui Dumnezeu și a sufletelor o face să consimtă la moartea lui Isus.
     Ce luptă cumplită între iubire, răbdare, resemnare și drepturile firii omenești! Cum să se despartă de Fiul ei? Și totuși, eroismul sfintei Fecioare oferă cerului un spectacol vrednic de privirile sale. Cine poate spune și calcula durerile, dar și meritele sfintei Fecioare? Și câte merite a câștigat ea prin resemnarea la planurile lui Dumnezeu! Sufletul cu adevărat umilit, dăruit total lui Dumnezeu și resemnat la planurile divine, culege mari merite din suferințele zilnice și se apropie de Isus ca și cum de nimic altceva nu s-ar putea apropia ca să devină asemenea lui.
     O, sfântă Fecioară, tu ești regina, mama și modelul sufletelor predestinate. Cheamă-mă și voi merge cu toată încrederea și iubirea la tine, mama lui Isus și a noastră, a oamenilor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După ce mai întâi Simon se împotrivește umilirii la care îl supun călăii - să ducă crucea lui Isus - mai apoi, fiind atât de aproape de Isus, îl cunoaște, cunoaște și motivul adevărat al condamnării lui Isus și duce crucea din dragoste față de el.
     Nimeni nu iubește în mod natural crucea, care se opune și repugnă firii omenești, căutătoare de fericire, și nu de suferință, dar credința ajută sufletul să-și facă silă și să facă binele din dragoste față de Isus.
     Dacă nu sunt încă mișcat de ceea ce a suferit Isus, la ce m-aș mai putea hotărî și opri? Și îngerii rămân surprinși de frica și fuga mea, de crucea vieții mele. Rușinat de lașitatea mea, nu voi mai murmura contra crucii și nici nu o voi duce târâș sau să mai tai din ea, ci mă voi strădui să o duc cu răbdare, din dragoste către Isus.
     Doamne Isuse, dă-mi, te rog, harurile tale, duhul tău și dragostea ta pentru cruce, pentru ca în toate să mă supun hotărârilor providenței divine, întotdeauna înțeleaptă în distribuirea evenimentelor. Nădejdea mea în bunătatea ta se sprijină pe cuvintele celui ce conduce lumea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A face binele este deja un har; dar a face binele în vederea lui Isus Cristos este harul propriu creștinismului. Veronica, deja creștină cu inima, mânată de o iubire delicată, ascultă de dorința de a-l mângâia pe Isus. Și recunoștința lui Isus îi lasă o amintire nepieritoare, dulcea invitație de a imita cu fidelitate modelul adorabil, a cărui imagine i-a fost dată.
     Sfânta Veronica, știind că harul nu se păstrează decât prin umilință, a dispărut în fața lumii, învingând respectul omenesc și maximele lumii. Acesta este și drumul meu dacă vreau să fiu urmașul credincios al lui Isus. Dacă voi ști să-l slujesc pe dumnezeiescul Mântuitor în persoana săracilor, a bolnavilor, voi culege din plin harurile și binecuvântările sale.
     Doamne Isuse, dă-mi, te rog, duhul de credință în practicarea carității.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea..
     
     Câte mistere în căderile lui Isus sub cruce, niciodată nu vom putea folosi suficient cercetările lor. Ele reprezintă purtarea noastră față de Domnul Isus: dacă la început am mers plini de curaj pe drumul crucii, multe suflete cad, se ridică cu greutate, cad din nou și se străduiesc să îmbine duhul lumii cu acela al lui Isus.
     Trebuie să nu uit niciodată că Dumnezeu vrea totul în viața mea spirituală; nu mă pot mulțumi să-i ofer nici jumătăți de măsură, nici sferturi, treimi sau optimi. El vrea ori totul, ori nimic. Neîndeplinindu-mi bine decât numai o parte din datoriile mele, nu pot culege decât puține haruri; de aceea, nestatornicia în multele căderi care-mi slăbesc voința și-mi compromit foarte serios viața sufletească. Ocaziile nu-l fac pe om slab, ci îl dezvăluie așa cum este. De câte ori am căzut în aceleași păcate! De câte ori am promis și am făgăduit să fac un lucru ori o faptă bună și au rămas numai promisiunile!
     Doamne Isuse, după ce am recunoscut în acest tablou chinurile și nenorocirile conștiinței mele, mă voi strădui să evit ca să se mai repete această amenințare. Ajută-mă să-ți fiu credincios în toate!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Domnul Isus, văzând că unele persoane îl plâng, le spune: "Nu mai plângeți!" El suferă și tot el este acela care mângâie!
     Când am suferit mult și cu resemnare, mila și compătimirea sinceră ies cu ușurință din suflet și se revarsă asupra celor care suferă. Isus nu caută nici o mângâiere până în ultimele clipe, dar primește tot ceea ce Tatăl ceresc îi trimite. În necazurile grele, îi voi încredința lui Dumnezeu grija de a-mi conduce viața, primind cu aceeași dispoziție sufletească lipsa, ca și mângâierea, și răspândind în jurul meu mila și atenția, fără să o aștept de la alții în ceasurile mele de suferință și de necaz.
     Doamne Isuse, nu voi mai plânge fără a-mi amesteca lacrimile cu încrederea și dragostea către tine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A treia cădere a lui Isus sub cruce îți arată slăbiciunea firii tale și-ți amintește de lipsa ta de energie. Ești creștin, adică angajat în mod solemn să lupți contra patimilor, să-ți stăpânești aplecările spre rău, să învingi atracția spre plăcere, o misiune foarte grea dacă nu ai fi sprijinit de harul Domnului.
     De ce atunci lucrezi ca și cum nu ai avea la dispoziție harul, ori te-ai îndoi de puterea și acțiunea lui? De ce șovăi atâta timp și ești când de partea lui Isus, când de partea lumii? Lumea nu-ți va oferi niciodată tot ceea ce-ți promite și nici nu te va putea ferici pe deplin, pe când Isus, dacă-i ești credincios, te face părtaș încă de aici la pacea, mulțumirea și fericirea sufletească.
     Câte mângâieri îți rezervă în sfânta Împărtășanie, la sfânta Liturghie, la vizitele la sfântul Sacrament, după fiecare ispită combătută, după fiecare har la care răspunzi din toată inima! Urmează-ți, deci, cu sfințenie hotărârea de a-i sluji numai lui Dumnezeu. Munca sfințirii nu-i prea mare pentru un suflet nemuritor și nici peste puterile tale, căci sfântul Paul spune: "Toate le pot în acela care mă întărește!"
     Doamne, nu mă voi lăsa învins ori abătut de greutățile ce le voi întâlni pe calea crucii în slujirea ta, pentru că în tine mi-am pus toată nădejdea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Toate fiind pregătite pentru chinuire, călăii îl înștiințează pe Isus că trebuie să-i ia hainele. Și astfel, Isus este dezbrăcat de hainele sale, iar acest fapt amintește de munca dublă a vieții creștine, învățată de sfântul Paul: mai întâi să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, de păcat, și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, virtuțile, cu Isus Cristos, sfințenia însăși.
     Viața creștină ne cere, deci, jertfe, voința lui Dumnezeu ne impune sfâșieri de inimi: "Va trebui să suferiți mult în această lume - ne spune Cristos - trebuie să vă așteptați la tot felul de împotriviri". Iar Apostolul ne spune: "Cei ce sunt ai lui Cristos au renunțat la plăcerile simțurilor și și-au răstignit trupurile împreună cu Cristos". Deci dacă vei fi umilit, vei afla în bogățiile infinite ale harului divin mijloacele infailibile care te vor conduce la sfințenie. Nu trebuie să te îngrozești de suferințe, dar toată teama să o ai de păcat și să o împrăștii prin încrederea care îți va fi inspirată de meditarea suferințelor lui Isus de pe Calvar. Păstrează-ți mereu bunăvoința de a te atașa clipă de clipă voinței lui Dumnezeu.
     Doamne Isuse, întărește-mă în serviciul tău prin dificultățile ce-mi vor ieși în cale și pe care să le înving cu ajutorul harului tău.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus este răstignit pe cruce... Mama sa, Ioan și Magdalena rămân în jurul crucii într-o adâncă tăcere și mâhnire, dar o privire a lui Isus îi întărește în statornicia lor.
     Îți este destinat un dublu oficiu: acela de a trăi aproape de Isus răstignit, unit intim cu el prin iubire; acela de a-l arăta pe Isus care trăiește în tine, căci viața creștină este o oglindă care-l reflectă pe Isus. Ce vrei să faci prin toate suferințele tale, prin atâtea încercări în mod providențial aranjate, decât să formezi în tine icoana lui Cristos răstignit și să te sfințești astfel prin durere? Toți sfinții - spune sfântul Grigore - au fost martiri prin sabie sau prin răbdare și noi trebuie să fim la fel, fie într-un mod, fie în altul. Roag-o pe sfânta Fecioară să ceară de la Isus pentru tine și în viața ta împărăția lui Cristos răstignit.
     Doamne, privirea agoniei tale dezarmează împotrivirile mele față de suferință; fă-mă să dau mărturie despre tine întotdeauna și, de va fi nevoie, chiar cu prețul vieții și al sângelui.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După o cumplită agonie, Isus moare într-o totală părăsire, ca să smulgă inimile noastre acestui pământ și să le înalțe la cer.
     Intră la picioarele crucii prin dezlipirea totală de acest pământ în adevăratul duh creștinesc și vei învăța să mori bine. Isus, înainte de a te iniția la sublimul devotament al inimii sale, să curățe sufletul tău de orice alipire pământească. Ori de câte ori îl adori în timpul elevațiunii, amintește-ți de moartea sa pe cruce. Pe altar este total dezlipit de cele pământești, ca și pe cruce, și aceeași dezlipire vrea să o sădească și în inima ta. Tinde, deci, spre el prin toate gândurile, dorințele, cuvintele și faptele tale și lasă-te în toate condus de Duhul lui. El, murind, își pleacă capul pentru a-ți arăta resemnarea sa. Privește deseori pământul unde vei fi înmormântat, ca să simți mai bine deșertăciunea celor pământești care trec și se sting o dată cu viața. Adu-ți aminte că vei ajunge cândva un pumn de țărână și că numai faptele vieții tale îți vor decide soarta veșnică. Străduiește-te să dai tuturor faptelor tale meritul unei mari curății de intenție.
     O, Isuse, pentru suferințele tale îndurate pe cruce în momentul când sufletul tău s-a despărțit de trup, binevoiește să ai milă și de sufletul meu la ieșirea din această lume.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     De la începutul patimii, nici un ucenic nu mângâie inima lui Isus. Abia a murit și meritele sângelui său vărsat pentru lume au făcut să coboare haruri deosebite asupra lor. Iosif din Arimateea, cu multă îndrăzneală, merge înaintea lui Pilat și cere trupul lui Isus. Îl obține și revine însoțit de Nicodim; amândoi îl iau de pe cruce și-l îmbălsămează.
     Fericiți ucenicii care au ținut în brațele lor trupul lui Isus, dar mai fericiți preoții care, printr-o prerogativă pe care nici îngerii nu o au, îl cheamă pe Isus din cer și, la cuvântul lor, Isus vine în mâinile lor pe altar. Fericit sunt și eu că-l pot primi în inima mea, chiar în fiecare zi, dacă doresc. Dar mai fericit voi fi de mă voi strădui să înțeleg și să imit umilința universală a Fiului lui Dumnezeu.
     Doamne, fă-mă să prefer tuturor bunurilor pământești sfânta Euharistie și umilința. Te rog, frânge mândria și iubirea dezordonată a inimii mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Reflectează cu pietate asupra tuturor faptelor sfintei Fecioare din timpul suferințelor și morții lui Isus, căci îți oferă atâtea învățăminte. Ea primește trupul lui Isus de pe cruce în brațe și-l însoțește până la mormânt. Apoi, când Isus a dispărut din fața privirilor ei, revine și îngenunchează sub cruce, mergând pe urmele lui.
     Obișnuiește-te să participi la sfânta Liturghie, să te apropii cât mai des de sfânta Împărtășanie și să-ți îndeplinești datoriile zilnice sub privirea sfintei Fecioare, cât mai bine și din dragoste către Isus. Ca și ea, aruncă-te în necazurile vieții zilnice la picioarele crucii și întărește-te în dorința de a suferi totul din iubire față de Isus. Caută în suferință o mai mare unire cu Cristos pe care îl vei afla cu bucurie în fiecare dintre suferințele tale: acesta va fi mijlocul ideal de a o imita pe Maria. Isus a început din brațele Maicii sale opera de mântuire a sufletelor noastre și a adus-o la îndeplinire pe brațele crucii, anunțându-mă astfel că și asupra vieții mele va plana până la sfârșitul ei suferința și că mormântul, ultima mea pocăință, va fi preludiul măririi.
     Preasfântă Fecioară Marie, dobândește-mi harul să rămân statornic până la sfârșitul vieții slujirii lui Isus, păstrării și sporirii dragostei față de el și de aproapele, contribuind astfel la sfințirea celorlalte suflete, pentru ca toate să-l slujească și să-l preamărească pe Domnul Cristos.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Doamne Dumnezeule, îți ofer viața și ultima clipă a vieții mele, primind cu resemnare și în duh de pocăință felul de moarte și tot ceea ce o va urma, pe care tu vei binevoi să mi-o trimiți și pe toate le primesc cu suferințele și moartea lui Isus pe lemnul crucii, oferindu-ți-le ca reparare și ispășire a tuturor păcatelor mele ca recunoștință și mulțumire pentru toate binefacerile făcute lumii întregi; binevoiește, în milostivirea ta infinită, a ne da harurile necesare pentru a atinge gradul de sfințenie pe care tu îl aștepți de la noi. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire