pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior SUFERINȚELE LUI ISUS ȘI GÂNDUL LA CELE PATRU LUCRURI DE PE URMĂ

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     Doamne Isuse, moartea ta pe cruce, fiind școala unei vieți sfinte, studiul meu de prim rang, trebuie să fie sfințirea sufletului meu și pregătirea pentru o moarte sfântă. Nu există nici o împrejurare cu atât de mari urmări ca aceea a morții atât de importantă și poate atât de neluată în seamă de oameni.
     Ferește-mă, Doamne, de nenorocirea de a uita de cele patru lucruri de pe urmă ale mele: moartea, judecata, cerul, iadul. Cu cât am trăit mai mult, cu atât mai mult se apropie ceasul dării de seamă de toată viața mea; să nu intri în judecată cu mine, Doamne, căci sângele tău a plătit toate datoriile mele.
     Fă-mă să văd cât de zadarnică este viața atunci când nu ți-a fost dăruită ție și să înlătur toate piedicile care m-ar opri să ajung la tine.

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus este dus înaintea lui Pilat nu ca să afle dreptatea și apărarea nevinovăției sale, ci spre a fi condamnat, fără nici o vină, la moartea pe cruce.
     Într-o zi, voi apărea și eu înaintea tribunalului lui Dumnezeu, dar sentința ce va fi rostită asupra mea va fi dictată de faptele mele. Eu singur mi-o pregătesc; dreptatea lui Dumnezeu nu va face decât să confirme judecata în favoarea sau împotriva mea, pe care mi-am scris-o în conștiință prin faptele mele. Aș putea să rămân nepăsător în fața dării de seamă pe care o voi da mai degrabă sau mai târziu înaintea lui Dumnezeu cel atotputernic și atotștiutor, de toate gândurile, cuvintele, dorințele, faptele și omisiunile vieții mele de 10, 30, 50 sau 100 de ani?
     Un om vinovat, în apărarea sentinței sale, face tot posibilul să se salveze. Dar eu ce fac și ce am făcut ca să-mi asigur sentința de chemare la fericirea veșnică înaintea judecății lui Dumnezeu? Gândul la judecata lui Dumnezeu, de care nu mă desparte decât o clipă, aceea a morții, care mă poate ajunge oricând și oriunde, mă va ține departe de orice păcat, fie el oricât de mic, săvârșit de bunăvoie.
     Departe de a mă teme să mă gândesc la moarte, te rog, Doamne, să faci ca meditarea deasă a celor patru lucruri de pe urmă ale omului să-mi fie apărare în ispite și în nenorocirea de a muri în dușmănie cu tine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Luând crucea pe umeri, Isus deschide prin suferințe drumul cerului. Urmele sale sunt prea bine marcate ca să nu le recunoaștem cu cea mai mare ușurință. Urmează cu fidelitate pașii, duhul și inima lui Isus, mergând pe drumul vieții, și nu al morții păcatului.
     Acest drum este atât de scurt încât în puține ceasuri primul tovarăș al crucii atinge poarta cerului. Și moartea îți va deschide poarta paradisului dacă te va afla împovărat de crucea lui Cristos. Această viață nu este timpul bucuriilor, ci al speranței. Mulți vor să se sustragă de la purtarea crucii, puțini îi prețuiesc foloasele care îi sunt nenumărate.
     Dumnezeu este bun, el ne înțelege slăbiciunea noastră, dar vrea bunăvoința noastră de a ne apropia de el și a ne duce crucea ajutați necontenit de harul său, ca astfel să satisfacem în această viață dreptatea lui Dumnezeu, pentru a fi cruțați după moarte de o lungă ispășire în purgatoriu.
     Doamne Isuse, ajută-mă să primesc cu evlavie toate crucile care îmi sunt destinate, ca să am mângâierea de a muri fără să fi refuzat chiar și numai o singură mărturie de fidelitate în slujba ta.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Nicăieri Isus nu s-a lăsat și nu s-a arătat mai plin de compătimire pentru mizeriile noastre decât pe drumul Calvarului, unde se lasă copleșit de crucea sa. Căderile sale în vecinătatea capătului vieții sale sunt o garanție de încredere pentru ceasul nostru de pe urmă. Isus asigură mântuirea sufletelor de bunăvoință, care, surprinse de slăbiciunea omenească, cad în greșeli, dar apoi, plini de umilință și de căință, se ridică cu hotărârea de a nu mai cădea. Slăbiciunea lor nu este din cauza lâncezelii, cu care niciodată nu trebuie să facem prietenie, căci ea este un mare pericol pentru sfințirea și mântuirea noastră. "Pentru că nu ești nici cald și nici rece, mă pregătesc să te arunc din gura mea!" Ea este oftica sufletului, pe care-l duce în prăpastia păcatului și a pierzării, aproape fără să-și dea seama.
     Doamne Isuse, viața mea de până acum nu a fost decât un lanț de păcate săvârșite din neștiință, slăbiciune și chiar din răutate; aș fi cel mai mare nenorocit dacă nu aș înțelege, cel puțin acum, că, îndepărtându-mă de virtute, am părăsit adevărata cale, aceea a cerului, și am luat calea iadului. Îngrozit de soarta mea nenorocită, mă apropii de tine, care mă oprești din drum și mă chemi la calea virtuții, a cerului, a dragostei curate și sfinte.
     Dă-mi harul de a merge numai pe drumul cerului până la moarte și îți promit că, ajutat de harul tău, voi sta departe de lâncezeală, de săvârșirea păcatelor mici de bunăvoie, care mă aruncă în lâncezeală; de săvârșirea faptelor și a datoriilor mele din obișnuință, fără dragoste și fără duh de credință, care tot la lâncezeală mă conduc. Voi reînnoi adeseori în timpul zilei actele de credință, dragoste, căință și umilință, primind cu bucurie și mulțumire tot ceea ce pronia cerească va trimite sau permite să vină asupra mea. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfânta Fecioară îl întâlnește pe Isus pe drumul Calvarului, împovărat de cruce. Se privesc unul pe altul, fără a-și spune măcar un cuvânt. Înaintea lor a fost desigur și viața mea, iar Isus m-a încredințat mamei sale.
     Crezi că nu va avea grijă de tine? Nu! Maria nu primește în zadar titlul de mamă pe care inima ta îl adresează atât de des în timpul zilei. Ea nu te va asista în mod vizibil în purtarea crucii tale, așa cum l-a asistat pe Fiul ei; dar din ceruri veghează plină de grijă și-ți ocrotește toate momentele vieții tale, sărbătorile, bucuriile, durerile și moartea ta.
     O, fii fără teamă! Dacă ai iubit-o sau cel puțin o iubești pe sfânta Fecioară, nu vei muri singur. Ea va veni să-ți culeagă ultima suflare, să-ți obțină harul statorniciei în bine până la sfârșit, pe care îl cere zilnic pentru tine în rugile ei. Ai încredere în bunătatea sa. O, Marie, în ceasul morții mele obține-mi harul de a afla viața cea adevărată.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus, copleșit de oboseală și de durere, nu mai poate purta crucea, iar călăii îl obligă pe un oarecare Simon din Cirene să ducă crucea lui Isus. La început el se împotrivește, dar, constrâns fiind de soldați, primește.
     Vai, de câte ori și eu în viața mea am avut așa de puțină dragoste față de Isus și de frații lui. Isus mi-a cerut să-i fac sacrificii în persoana săracilor, a bătrânilor, a celor ce sufereau trupește sau sufletește și n-am făcut-o cu toată inima și nici cât aș fi putut. La sfârșitul lumii, Isus mă va judeca după faptele mele de caritate față de frații săi: "Am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, am fost bolnav și nu m-ați vizitat, am fost gol și nu m-ați îmbrăcat...!"
     Vreau să-mi pregătesc o sentință favorabilă la judecata lui Dumnezeu, ajutându-i personal și cu duh de credință pe cei care suferă.
     Doamne Isuse, e necesar un dram de iubire pentru a dori sfânta Împărtășanie, dar trebuie multe virtuți pentru a suporta viața plină de sacrificii: de aceea, cinstesc în persoana celor lipsiți și suferinzi icoana ta perfectă și te rog să mă însuflețești pentru ei cu dragostea ta sfântă.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Ai putea sta oare nesimțitor, fără a oferi tot ajutorul pe care îl putem da unei persoane scumpe nouă care s-ar afla în chinuri cumplite? Domnul Isus e rănit de păcatele noastre, de răceala și imperfecțiunile noastre, și nu întâlnește decât indiferența noastră. Vai, la judecata din urmă Veronica va rușina lașitatea și indiferența noastră în slujba lui Dumnezeu.
     Nu lăsa altuia grija de a te achita de datoria carității față de aproapele. Săvârșește binefacerile tale în favoarea mădularelor trupului mistic al lui Cristos - frații lui - care suferă, și le vei afla într-o zi înscrise în inima lui Isus. E mijlocul cel mai eficace de a obține harurile de care ai nevoie, mai ales harul statorniciei. Cerul e apanajul carității. Închide pomana ta în sânul săracilor și ea se va ruga pentru tine; glasul ei, care ajunge la Dumnezeu, scurtează, potolește, ușurează focul purgatoriului.
     Doamne Isuse, în sfânta Euharistie inima ta ni se dăruiește cu atâta dărnicie. Doamne, ajută-mă ca să nu mai pierd nici o clipă din viața aceasta, folosind toate ocaziile de a-ți dărui iubirea mea, bunurile, suferințele și viața mea în sfânta Împărtășanie și în persoana fraților tăi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Vederea căderilor Domnului Isus produce teamă, căci este victima rigorilor dreptății divine. Cine oare, cu excepția nevoii unei reparări, nu se simte slab și laș în practicarea pocăinței? Și totuși, e mai de temut o viață presărată cu atâtea greșeli, decât moartea cu durerile ei, căci prelungirea vieții mele îmi sporește datoriile, pe când moartea le oprește cursul.
     Dacă am încredere în Dumnezeu, milostivirea sa va acoperi abuzul de har. Domnul Isus îmi dovedește, prin căderile sale sub cruce, mai mult decât prin cuvintele sale, că el nu a venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși. Apelând la bunătatea sa nu voi fi dezamăgit, nu voi fi dezmințit de răbdarea sa la vederea mizeriei mele.
     Doamne Isuse, după atâtea dovezi de iubire și zel pentru mântuirea mea, dă-mi, te rog, harul ca să lucrez cu fidelitate și nu-mi închide inima ta sfântă din cauza păcatelor vieții mele trecute.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus aruncă asupra femeilor pioase care plâng o privire plină de iubire... și, printr-o comparație a suferințelor sale cu acelea pe care le merită păcatul, el le atrage atenția asupra nesiguranței soartei noastre veșnice. "Nu mă plângeți pe mine, ci pe voi și pe fiii voștri, căci dacă astfel este tratat pomul cel verde, ce va fi cu cel uscat?", și aceasta nu pentru o zi sau două, ci pentru o veșnicie - problemă îngrozitoare, dar care trebuie rezolvată!
     Vai, nu sunt cumva o ramură uscată a trupului mistic al lui Cristos? Ce va fi cu mine în veșnicie? Nu știu... Ce merită păcatele mele? Văzând ceea ce a suferit Cristos din cauza păcatelor, la ce n-ar trebui să mă aștept eu? Ca să câștig împărăția cerului trebuie să sufăr, să-mi fac silă. Călăuzit de credință și având o deplină încredere în Isus care-mi asigură prin sângele său dreptul la moștenirea cerească, trebuie să lucrez cu toată grija la mântuirea și sfințirea sufletului meu.
     Doamne Isuse, privirea ta va răpi pe veci sufletele care părăsesc pământul în harul tău; dragostea ta să răpească și inima mea și s-o facă docilă inspirațiilor tale. Fiecare din cuvintele tale să fie ca o sabie de foc care să-mi străpungă inima de dragostea ta.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cu pași domoli, Isus urcă muntele Calvar și, epuizat de puteri, cade din nou sub povara grea a crucii, ca să ispășească prin aceasta recăderile noastre în păcat. Și ce contradicție în sentimentele noastre - spune sfântul Ciprian - noi îi cerem zilnic lui Dumnezeu ca să vină împărăția sa și să se împlinească voința sa, iar moartea, care este venirea acestei împărății, ni se pare atât de îngrozitoare.
     Mă voi considera ca un străin pe acest pământ pe care voi trăi având gândul și inima la cer, căci fiecare zi ce trece din viața mea de pe pământ mă apropie de paradis și orice prelungire a exilului meu pământesc nu e decât o întârziere la fericirea mea veșnică.
     Doamne Isuse, tu n-ai voit să mori fără a nu rămâne pe pământ și nici să domnești în cer fără a-ți continua jertfa; binevoiește a-mi oferi harul ca, murind pentru mine însumi și pentru tot ceea ce este păcat, să trăiesc numai pentru dragostea ta și pentru mântuirea sufletelor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Fără a ține cont de rănile dureroase pricinuite de biciuirea lui Isus, cât din cruzime, cât din lăcomie, călăii smulg hainele de pe trupul lui. Această despuiere este icoana dezlipirii totale de tot ceea ce este lumesc; sufletul creștin nu trebuie să aibă inima alipită de nimic, fiind același în bucurii ca și în dureri, în bogăție ca și în lipsă, fiind gata a jertfi totul din dragoste către Isus.
     Într-o zi, moartea mă va despuia cu forța de tot ceea ce iubesc, de tot ceea ce am și de tot ceea ce mă folosesc; tot ceea ce ne este drag și la care ținem mult vor rămâne dovedind încă o dată neputința noastră de a ne bucura de ele. Nu e mai bine să-i ofer lui Isus ceea ce tot va trebui să-i ofer în curând, dar nu de bunăvoie și fără nici un merit pentru mine și fără nici o mărire pentru el? Cu cât îi voi da mai mult în timpul vieții mele, cu atât îi voi avea de dat mai puțin în clipa morții și, în plus, voi primi însutit și înmiit din plinătatea fericirii cerului.
     Doamne, întărește-mă cu harul tău, ca să trăiesc într-o totală dezlipire de cele pământești.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus se așază pe cruce, patul său de moarte, de unde nu se va mai ridica viu. Într-o zi, și eu voi urca pe patul (meu) durerilor morții, de pe care s-au ridicat la cer atâtea suflete sfinte, dornice de a scăpa de primejdiile vieții prezente. "Când vom urca curajoși pe cruce - spune sfântul Ioan Gură de Aur - nu mai avem de făcut decât un pas spre a intra în paradis".
     Moartea privită cu ochii credinței nu este nici distrugere și nici nimicire, ci o schimbare de situație a vieții prezente, prin care scăpăm de mizeriile ei și ajungem la adevărata viață. Ea este trecerea la adevărata viață nemuritoare de care ne-a despărțit pentru un timp păcatul. Moartea îmi dă adevărata fericire, despre care sfântul Paul spune: "Ceea ce ochiul nu a văzut și urechea n-a auzit și la inima și mintea omului n-a putut ajunge vreodată, aceea a pregătit Dumnezeu acelora care îl iubesc pe el!" Deci, s-o doresc cu înfocare și s-o aștept cu încredere, fiind întotdeauna pregătit pentru meritele lui Isus Cristos.
     Doamne, te rog să mă ferești de o moarte grabnică și neprevăzută, dar ajută-mă ca astfel să-mi fie viața încât întotdeauna să fiu pregătit să mă dăruiesc inimii tale pentru veșnicie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Spre ultimele clipe ale vieții pământești, Isus luptă cu moartea... în sfârșit, se lasă sub puterea ei și moare, meritând harul suprem al unei morți fericite și prețioase înaintea lui Dumnezeu.
     Eu mor zilnic... Fiecare ceas ce trece din existența mea îmi smulge o parte din existența mea pământească. Clipa în care încetăm de a mai trăi mă plasează înaintea lui Isus glorios, după ce l-am adorat în sfânta Taină toată viața mea și l-am îngropat în sufletul meu pregătit prin sfânta Împărtășanie. Nu mă tem de moarte, pentru că ea mă duce la Isus, la fericirea veșnică, și Isus va veni să primească ultima suflare, după cum în toate zilele eu am venit la picioarele crucii, ale altarului, unde să-l ador în sfânta Euharistie. Îi voi mulțumi lui Isus pentru fiecare sfântă Împărtășanie și Liturghie, după cum îi voi mulțumi și pentru că mi-a deschis cerul, străduindu-mă să mă sfințesc pentru a deveni vrednic de iubirea sa veșnică.
     Doamne Isuse, când va suna ceasul morții mele, să fie numele tău preasfânt ultimul cuvânt pe care să-l rostească buzele mele, sfânta Împărtășanie, ultima mea hrană și ultima mea suflare, să se unească cu a ta de pe cruce și, însuflețit de o sfântă încredere, să mor consumat de o credință vie, de o nădejde neclintită și de o dragoste înflăcărată față de tine, Dumnezeul meu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După moartea lui Isus, preasfânta Fecioară nu-și putea lua ochii de la el, rămânând în adâncă tăcere la picioarele crucii. Despărțirea de persoanele pe care le-am iubit începe prin moartea inimii - o încercare prin care Dumnezeu măsoară gradul iubirii noastre față de el și pe care o judecă după supunerea noastră perfectă față de voința sa. Pentru noi, așa cum a fost și pentru sfânta Fecioară, jertfa e mijlocul de a intra în conformitatea lui Isus Cristos răstignit, de a spori mărirea sa și meritele noastre. Și, mai ales, este leacul imperfecțiunilor, bucuriilor vieții noastre din trecut, când am neglijat să chemăm asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.
     Doamne Dumnezeule, așez la picioarele crucii chiar și cele mai scumpe interese ale mele și ale acelora pe care îi iubesc și care sunt salvați și ocrotiți prin sângele lui Isus - Om-Dumnezeu. Varsă meritele lui Isus asupra sufletelor scumpe inimii mele și asupra tuturor fraților lui Isus. Ce mijloc mai bun de a le manifesta iubirea mea decât deschizându-le cerul prin aplicarea suferințelor și meritelor lui Isus, care să coboare asupra sufletelor noastre.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sacrificiul, jertfa s-au împlinit... O piatră grea e prăvălită la intrarea în mormântul lui Isus. În fața mormântului care i-a răpit sfintei Fecioare ceea ce-i era mai scump inimii ei, ea e plină de lacrimi, de resemnare, de dăruire... Ea iubește în toate voința lui Dumnezeu, oricât ar costa-o această iubire. Sfânta Fecioară îi dovedește lui Dumnezeu că-l iubește numai pentru el însuși, și nu pentru binefacerile lui. Isus răstignit, mort și înmormântat era pentru inima ei obiectul celei mai amare jertfe. Cu cât evenimentele din patima lui Isus îi făceau durerea mai mare, cu atât dragostea ei față de Dumnezeu creștea prin această durere.
     Iată modelul după care să-mi potrivesc toate mișcările inimii mele! Am iubit! Despărțirea a săpat o prăpastie... Sufăr... mă resemnez... și mă încred cu totul în Dumnezeu! Zilele vieții mele se vor scurge între două morminte: acela care va curma bucuriile și firul vieții mele și tabernacolul, unde curajul meu va crește și se va împrospăta în iubirea lui Isus. Dar, așa cum a fost pentru Isus, și pentru mine mormântul nu va fi decât o scurtă trecere și cerul va fi prețul încercărilor care îmi sfințesc sufletul.
     Doamne, măsura zilelor mele e determinată de înțelepciunea ta; mă consider fericit că moartea mea e în mâinile tale; dă-mi harul de a păstra sufletul meu întotdeauna pregătit ca să apară în fața ta.

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Înaintea crucii, înțeleg, o, Dumnezeul meu, că în lume nu este decât un singur lucru necesar: mântuirea sufletului - afacere unică, ireparabilă și decisivă pentru veșnicie; și a mă pregăti pentru o moarte prețioasă înaintea Domnului, pentru a-mi asigura veșnicia fericită, trebuie să fie ținta vieții mele întregi.
     Întărește-mă cu harul tău în acest gând și această hotărâre pe care mi-o inspiră amintirea morții lui Isus pe cruce. Ajută-mă să meditez adesea și cu folos cele patru lucruri de pe urmă; fiecare clipă valorează cât veșnicia, cât sângele lui Isus, căci prin ea pot câștiga paradisul pe care Isus mi l-a deschis prin moartea sa pe cruce.
     Doamne, binevoiește a-mi dărui pentru meritele lui Isus toate harurile folositoare pentru mântuirea mea și nu-mi refuza, mie și celor scumpi ai mei, cel mai important dintre haruri: statornicia în bine până la sfârșit. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire