pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior REFLECȚII PRACTICE ASUPRA SUFERINȚELOR LUI ISUS

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     Doamne Isuse, vreau să meditez suferințele tale mergând pe drumul Calvarului, căci în suferințele tale se află toată învățătura ta sfântă.
     Dă-mi harul să meditez în mod serios suferințele tale, să le iubesc și să folosesc toate mijloacele pentru a câștiga meritele tale.
     Luminează-mi mintea, o, Isuse, căci sunt orb și neștiutor; nu-mi refuza duhul tău, care-mi va inspira gândurile cele mai folositoare sfințirii sufletului meu.
     Preasfântă Fecioară Marie, ca și tine, vreau să păstrez vie amintirea suferințelor lui Isus. Ajută-mă cu mijlocirea ta!

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Amintește-ți diferitele sentințe aduse împotriva lui Isus, de către diversele tribunale unde a fost târât, și vezi până unde îl poate duce o patimă sau alta pe om, dacă se lasă subjugat de ele.
     De câte ori am judecat și condamnat cu atâta ușurință faptele aproapelui meu, care, în definitiv, nu avea nici o vină.
     Câte interpretări bănuitoare, subiective și nedrepte... De câte greșeli aș fi scăpat dacă reflectam deseori asupra cuvintelor din Imitațiunea lui Cristos: "A judeca pe alții e o muncă zadarnică".
     Amorul nostru propriu ne pune în afara posibilității de a judeca sănătos, așa de ușor ne înșelăm, așa de ușor păcătuim, pe când un examen serios al vieții noastre este întotdeauna de folos sufletului nostru. Nu va trebui să răspund pentru alții și nici nu voi da seamă înaintea lui Dumnezeu de faptele altora, ci numai de mine, și nu-i oare atât de importantă această dare de seamă ca să merite toată atenția mea? Numai înaintea lui Dumnezeu voi putea cunoaște grozăvia răului săvârșit, pentru că patimile întunecă adevărul în sufletul meu.
     Doamne Isuse, dă-mi ajutorul tău întotdeauna și nu permite ca patimile mele să împiedice strălucirea adevărului înaintea ochilor mei și pe care voința mea să-l urmeze în toate.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus ia crucea pe umeri și ne cheamă să-l urmăm. Altădată îi primea cu bunăvoință pe cei care veneau să se atașeze lui; pe unii îi refuza, pe alții îi primea ori îi încerca, dar când e vorba să se meargă pe Calvar, invitația este adresată tuturor.
     Prin harul lui Dumnezeu, mi-am luat hotărârea de a merge întotdeauna pe urmele lui Isus. Dar cum să-mi duc cu folos crucea? Așa cum a purtat-o și Isus pe a sa. El merge fără a privi înapoi, fără a o da la o parte, fără a ciopli din cruce, fără a murmura, fără a se plânge de nedreptatea ce i s-a făcut. În jurul lui lumea se agită, dar Isus păstrează tăcerea.
     După exemplul lui, în necazurile mele mă voi păstra întotdeauna senin, evitând murmurul, nerăbdare și nu mă voi plânge nimănui decât numai lui Dumnezeu, la picioarele căruia voi așeza toate lacrimile mele.
     Crucea a sporit suferințele lui Isus, și eu, fără a încerca să o elimin din viața mea, suferința atât de mult ignorată mi-a devenit o mângâiere. Și Isus, având milă de slăbiciunea mea, varsă în sufletul meu un pic din pacea pe care crucea a adus-o pe pământ, iar când sufăr, o, nu mai am de ce să mă plâng.
     Doamne, harul tău să păstreze în sufletul meu duhul de credință.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Văzându-l pe Isus, Domnul nostru căzut sub cruce, câți oameni judecă după prima impresie această scenă dureroasă și se revoltă, insultă dumnezeirea aceluia pe care îl văd atât de slab și umilit.
     Ce lecție pentru mine, așa de grabnic în a-i acuza pe alții, în a mă îndoi de virtutea lor, în a mă conduce după prima impresie. Vai, de câte ori inima și mintea mea sunt atât de grăbite în a se pronunța și judeca pe alții. "Atât de rar o acțiune nereflectată poate să nu fie o nebunie!" Și câte din faptele mele nu sunt pripite, făcute după impresiile mele, și nu după adevăr și dreptate.
     Cât bine sufletesc nu aș câștiga dacă aș fi convins și aș recunoaște că sunt atât de slab și vrednic de tot disprețul înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Doamne, ajută-mă să fiu umil!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Se poate oare imagina o întâlnire mai dureroasă decât aceea a lui Isus cu sfânta Fecioară, mama sa, pe drumul Calvarului? Durerea lor depășește puterea de înțelegere a minții omenești.
     Aceste suferințe au fost o jertfă admirabilă înaintea lui Dumnezeu, o mângâiere în necazurile noastre, un model de urmat în încercările vieții și, mai ales, în despărțirile tragice ale vieții.
     Voi căuta la făpturi ajutoarele pe care Dumnezeu vrea să mi le dea prin ele, și dacă permite ca să iasă din aceste relații noi suferințe, mă voi lăsa cu totul în voia proniei divine.
     Doamne Dumnezeule, fă ca toate suferințele și jertfele mele să fie pentru Isus și în strânsă legătură cu acelea ale lui Isus și ale Maicii sale sfinte.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Ca să-l ajute câtva timp pe Isus în purtarea crucii până sus pe Calvar, a fost pentru Simon un act de umilință, și numai constrâns s-a supus acestui serviciu.
     Crucea nu-mi va lipsi niciodată în viață; mii de mijloace providențiale mă cheamă ca să-l urmeze pe Cristos care caută suflete tari capabile să-i fie tovarășele suferințelor sale.
     Sunt vrednic de această alegere? Știu să înving respectul omenesc și să sufăr cu răbdare? Toate evenimentele dureroase pe care le primesc cu resemnare sunt tot atâtea cruci al căror sprijin este Dumnezeu. De multe ori, mie îmi sunt o povară fără a putea fi scăpat sau mângâiat de alții. Isus nu a trăit nici un ceas pe pământ fără să sufere: la fel trebuie să fie și creștinii.
     Doamne Dumnezeule, ajută-mă să nu mă îndepărtez niciodată de drumul crucii care duce la cer și, în locul jugului lumii, să prefer jugul dulce și plăcut al lui Isus.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Veronica, oferindu-i lui Isus un văl spre a-și șterge fața, îmi dă lecții importante. Nici un interes omenesc nu trebuie să mă împiedice de la sfințirea sufletului meu și de la prețuirea suferinței; dragostea adevărată este dăruire totală care exclude egoismul. În neputința sa de a alina durerile lui Isus, Veronica găsește totuși o cale de a-și arăta compătimirea și recunoștința: năframa cu care îi șterge fața lui Isus.
     În neputința Veronicăi de a alina suferințele lui Isus voi recunoaște slăbiciunea firii mele de a săvârși binele, iar în delicatețea gestului ei, zelul sincer și înflăcărat care trebuie să fie în viața mea. După acest gest delicat, Veronica a dispărut în singurătatea familiei, departe de zgomotul și distracțiile lumii, spre a copia în viața ei trăsăturile lui Isus. Și eu, în singurătatea inimii, departe de zgomotul și distracțiile ei, îmi voi spune cu sfântul Francisc: "Ce mă interesează dacă sunt uitat de lume, dacă Dumnezeu se gândește la mine?"
     Doamne Isuse, dă-mi singura ambiție permisă ca, după exemplul Veronicăi, să dispar din fața lumii, să mă umilesc și să lucrez ca să cresc în dragoste, umilință și evlavie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus Cristos, chemându-ne să-l urmăm pe drumul crucii, a pus pentru viața creștină legea luptei, obligându-ne să o purtăm cu fermitate. Căzând sub povara crucii, ne face să vedem ușurința în a ne părăsi hotărârile noastre bune. Dar el se ridică, își ia crucea și continuă drumul. Astfel, umilința curajoasă și suferința resemnată sunt două mijloace de a nu-l părăsi pe Isus.
     Când, după sfânta împărtășanie, sfânta Tereza îi spunea lui Isus plină de teroare: "O, Isuse, ori să mor, ori să sufăr!", ea nu-i cerea altceva decât să rămână cu orice preț cu el. Și eu am uneori astfel de dorințe, dar când vine suferința, adesea nu o privesc cu ochi buni. În acele clipe trebuie să mă apropii de Cristos, rugându-l stăruitor să-mi întărească voința, deoarece viața creștină e o luptă permanentă, care, dacă e dusă cu fidelitate, este însoțită de multe haruri.
     Doamne, ajută-mă să fiu statornic întotdeauna în luptă, contând întotdeauna pe ajutorul, meritele și promisiunile tale, precum și pe harul pe care mi-l vei oferi la fiecare suferință.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Gândul de a se despărți pentru totdeauna de Învățătorul cel atât de sfânt și puternic, a cărui bunătate au simțit-o atât de des, le întristează atât de adânc pe femeile evlavioase care plâng. Și Isus nu rămâne insensibil la lacrimile lor. Prietenul cel mai compătimitor este acela care a suferit cel mai mult, și bunătatea lui Isus a fost atât de mare față de acei nenorociți. El nu vorbește în zadar sufletului mâhnit, ci mângâierile sale trebuiesc meritate.
     Îi voi deschide inima mea mâhnită cu toată încrederea. Se află oare vreo suferință în inima mea care să nu se se fi aflat și în inima sa? În culmea suferințelor mele, când aș dori să aud un cuvânt de mângâiere și compătimire, de ce să nu le cer inimii lui Isus? De câte ori suferă Isus în persoana atâtor bolnavi, nenorociți, înfometați și părăsiți? Care a fost și care este în prezent atitudinea mea față de ei? Cum și cu ce îi ajut?
     Doamne Dumnezeule, dă-mi acea sfântă compătimire care face atentă inima creștină la vederea mâhnirilor și suferințelor fraților lui Isus!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Înainte de a se lăsa răstignit, Isus se umilește de mai multe ori, spre a ne arăta că în marile crize ale vieții umilința este ca o ancoră a sufletului, care îl păstrează credincios inimii lui Isus în mijlocul tuturor furtunilor de mâhniri, necazuri și suferințe ale vieții.
     Nu mă voi mira văzându-mi atât de des sufletul lovit de furtunile vieții, pentru că nu e fundamentat pe umilință decât prea puțin. Nu există necazuri pe care să nu le merite păcatele mele. Totuși, Dumnezeu mă cruță de atâtea ori văzându-mi marea slăbiciune. De ce face aceasta? Ca să mă pregătească prin umilință să urc pe cruce!
     Doamne Isuse, prin căderile tale sub povara crucii, semnul slăbiciunii mele nimicește mândria mea și întărește voința ca să sufăr cu tine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O privire pe Calvar ni-l arată pe Isus lipsit de toate lucrurile sale, până și de haine, culminând cu dăruirea vieții pe cruce Tatălui ceresc pentru mântuirea noastră.
     A imita această dezlipire totală de tot ceea ce este pământesc înseamnă, în general, a combate aplecările spre rău și împotrivirile față de inspirațiile divine, înseamnă a mă plasa în întregime sub dependența lui Dumnezeu, spre a nu trăi decât în el și prin el; înseamnă a nu mai avea voință proprie, încredințându-mă în tot ceea ce am și sunt în trup și suflet bunuri și preocupări lui Dumnezeu, a cărui voință să o aduc în toate la îndeplinire, voință manifestată prin aceia pe care i-a îmbrăcat cu autoritatea sa.
     Voi fi gata să îndur disprețul, sărăcia, bolile și necazurile după bunul plac al lui Dumnezeu, și atunci când voi fi total dezlipit de cele pământești, voi simți în sufletul meu urmările dragostei prin care Dumnezeu este preferat întregului univers, îndrăznind să spun cu sfântul Paul: "Cine mă va despărți de dragostea lui Cristos? Nimeni și nimic nu vor fi capabili să mă despartă de ea".
     Doamne Dumnezeule, dă-mi harul tău care să mă conducă la această stare de dezlipire și pace.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus pe cruce intră din ce în ce mai mult în durerile jertfirii totale, ale dăruirii desăvârșite lui Dumnezeu, din dragoste față de Tatăl ceresc și omenire. Glasul sângelui lui Isus mă silește să nu mai trăiesc pentru mine, ci să fiu întotdeauna pregătit să renunț la mine pentru cauza aproapelui. Dacă mi-a lăsat trupul și sângele său în Taina sfântului altar, este ca să-l primesc în inima mea și să mă dăruiesc cauzei sfințirii și mântuirii aproapelui meu, făcând cât mai multe fapte de dragoste.
     Doamne Isuse, fă ca inima ta să devină centrul tuturor preocupărilor și al vieții mele. După ce Isus a fost răstignit pe cruce, călăii ridică și plantează crucea, nu fără un plan tainic al proniei cerești, care prin această împrejurare ne învață că în suferințele noastre nu trebuie să rămânem la pământ oprindu-ne asupra noastră, ci, cu toată libertatea și dragostea inimii noastre lovite de durere, să încredințăm totul lui Isus, îndreptându-ne inima și mintea spre cer, spre Isus.
     Doamne, accept, iubesc și îmbrățișez crucea acestei săptămâni, pentru că mă dezlipesc de pământ și mă apropii de cer.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În ceasul stabilit din veșnicie, pentru mântuirea noastră, Isus cere ultima suferință pe care i-o mai destina dreptatea lui Dumnezeu. "Mi-e sete", a spus el, și repede călăii îi oferă un burete care a fost înmuiat în fiere și oțet, după care declară că totul s-a împlinit.
     Isus nu mai trăia decât spre a ne iubi și suferi. Acest gând trezea în sfinți dorința și grija ca să-i ofere zilnic lui Dumnezeu zeci și zeci de sacrificii. Să mori ca să ai parte de Cristos este dorința sufletului creștin; să suferi mult și din greu spre a-i arăta lui Isus tot mai mult iubirea, iată strigătul sufletului eroic. Ah, când doresc moartea, nu o fac spre a scăpa de suferință? O, cât de departe sunt de sentimentele sfinților care nu numai că primeau suferințele cu răbdare, dar le căutau și le iubeau, se bucurau de ele și îi mulțumeau lui Dumnezeu.
     Să-mi las din cauza descurajării faptele mele de răbdare, de resemnare, de dragoste, de umilință și jertfire ar însemna să încetez de a mă mai jertfi lui Isus și cu Isus, care nu încetează nicicând de a-mi dovedi iubirea sa.
     O, Isuse, fă-mă și pe mine vrednic să sufăr ceva pentru slava ta, ajutat fiind de harul tău!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Care au fost gândurile și sentimentele sfintei Fecioare lângă trupul neînsuflețit al Fiului ei? Au fost gânduri și triste, și mângâietoare în același timp. Triste pentru că firea omenească nu se putea despărți de drepturile sale, mângâietoare pentru că misterul pătimirii Domnului deschidea resursele nemărginite ale lui Dumnezeu, pentru oameni, pentru sufletul și mântuirea noastră.
     Sfânta Fecioară știa că Isus este și va fi întotdeauna aproape de ea și, privind coroana de spini, crucea, cuiele și celelalte instrumente de tortură, ea nu mai vedea în ele decât monumentele milostivirii divine. Ea se gândea la învierea lui Isus, la Euharistie, care i-l vor oferi oricând pe Fiul ei. De aceea, ea contină să se jertfească și să se roage plină de încredere și totală supunere la voința lui Dumnezeu. Ca dânsa voi face și eu cu dragă inimă jertfele pe care mi le va cere Isus, atașându-mă mereu tot mai mult și mai perfect de el.
     O, Isuse, sprijină-mi ambiția de a avea un suflet curat și o inimă de foc spre a te iubi tot mai mult!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Noaptea a sosit, ucenicii s-au retras. Maria stă singură, nemișcată, în fața pietrei care închidea mormântul unde a fost așezat trupul lui Isus. Nu mai aude și nici nu se mai gândește la insultele și batjocurile aduse lui Isus; câtă mâhnire în inima ei, în fața indiferenței și părăsirii în care oamenii îl lasă pe Isus!
     Durerea ei a reparat lâncezeala și lașitatea noastră, iar credința ei a întrecut credința tuturor credincioșilor pioși, adoratori ai sfintei Euharistii; sacrificiul a devenit pentru ea un izvor bogat de fervoare și statornicie.
     Adorarea și repararea, iată viața întreagă de pe pământ a sfintei Fecioare după moartea lui Isus. Ca și pe ea, și pe mine trebuie să mă rețină în fața tabernacolului recunoștința pentru binefacerile primite, pentru răscumpărarea și rămânerea lui Isus cu noi în Taina altarului și repararea și ispășirea pe care să le ofer lui Isus pentru răceala, nepăsarea, profanarea și sacrilegiile care-l vatămă necontenit pe Isus în sfânta Taină. Mă voi strădui să câștig și alte suflete pentru acest scop, ca, împreună cu sfânta Fecioară, să-l cinstim pe Dumnezeu ascuns în tabernacol.
     O, Isuse, suplinește prin perfecțiunea jertfei tale ceea ce lipsește dispozițiilor mele sufletești față de tine în preasfântul Sacrament.

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru toate insuflările pe care ai binevoit să mi le dai prin meditarea morții tale pe cruce. Numai în cer voi putea înțelege pe deplin binefacerile oferite lumii pe Calvar și în tabernacol.
     Mă unesc cu sfânta Fecioară pentru a te ruga să sădești în sufletul meu sentimentele de credință, încredere și iubire față de bunătatea ta plină de milostivire. Ajută-mă să rămân până la moarte statornic în slujba ta. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire