pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior IUBIREA ȘI MILOSTIVIREA INIMII LUI ISUS

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     O, Isuse, tu ai spus tuturor: "Veniți la mine voi toți cei care sunteți obosiți și împovărați, iar eu vă voi ușura pe voi și veți afla odihna sufletelor voastre!"
     Doamne Isuse, suferința și moartea ta pe cruce sunt o carte în care fiecare poate citi aceste cuvinte scrise cu sângele tău. Se mai aude și astăzi pe Calvar și pe fiecare altar glasul duios al inimii tale rostind mereu aceste cuvinte.
     Iată-mă înaintea ta ca, împreună cu sfânta Fecioară, să cinstesc suferințele tale și să merg pe urmele tale până pe vârful Calvarului, unde a fost primul altar de jertfă. Te rog cu toată umilința să mă faci părtaș la meritele tale și să mă faci să cobor Calvarul ducând în inimă amintirea suferințelor tale și datoria recunoștinței față de nesfârșita ta iubire.

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Abia ajuns înaintea judecătorului Pilat, Isus se vede sortit morții pe cruce. Atitudinea sa sfântă și atât de amabilă a fost o mustrare permanentă a dezordinilor dușmanilor săi, care nu se mai gândeau decât cum și cât de repede să-l răstignească, în timp ce inima lui Isus era plină de dorința de a se jertfi pentru mântuirea celor vinovați.
     Așa cum l-a tratat Dumnezeu Tatăl pe Fiul său unic, tot la fel permite să fie tratați și cei care îl iubesc, urmând cu ambiție sfântă sărăcia, castitatea și ascultarea, căutând suferința și disprețul, după pilda pe care le-o dă Isus.
     Sfânta Tereza spunea că Isus răsplătește faptele bune ale sufletelor predestinate trimițându-le mâhniri și suferințe. Și aceasta este o dovadă că suferințele, sub orice mantie s-ar ascunde, le sunt atât de avantajoase din moment de Dumnezeu le trimite ca pe o dovadă a iubirii sale.
     Doamne, fă-mă vrednic de iubirea ta și orice m-ar costa ca să o câștig va fi întotdeauna prea mic în comparație cu iubirea față de tine, Dumnezeul meu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Privește-l pe Isus ducându-și crucea și nu te vei mai îndoi de nespusa lui iubire, spune sfântul Toma de Villanova, deoarece crucea și rănile sale predică tuturor măreția acestei iubiri.
     Slăbiciunea și egoismul meu ascuns mă fac adesea să-mi întorc ochii de la cruce și să mă opresc la suferințele mele, cu mai puțină convingere, căci "e o mare nenorocire să nu suferi nimic în această lume".
     Dar îl aud pe Domnul Isus care îi spune sfintei Tereza: "Cu cât cineva este mai iubit de Părintele meu ceresc, cu atât primește mai multă suferință". Nimic nu iese din mâinile sale decât spre folosul sufletelor care se tem de el. A crede că poți fi iubit de Dumnezeu fără a suferi ceva pentru el e o greșeală. A-l sluji pe Dumnezeu nu înseamnă a fi mângâiat de el, ci a-l iubi fără a primi de la el mângâiere.
     O, Isuse, sufletul meu care te iubește va fi destul de bine răsplătit când va primi harul de a suferi cât mai mult pentru slava ta. Ajută-mă să înțeleg și să trăiesc cu toată convingerea acest lucru!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cât de mult a suferit Isus căzând sub greutatea crucii pe drumul Calvarului. În toate fazele pătimirii sale, Isus îmi spune: "Iată cât de mult te-am iubit".
     Crucea sa vorbește inimii mele despre iubirea nemărginită a inimii lui Isus pentru mine. Bunătatea lui Isus consimte să plaseze încercarea dragostei mele față de el prin voința de a suferi pentru el.
     Nu mă voi mulțumi să ascult de Dumnezeu în lucrurile ușoare, ci mă voi supune și celor mai grele încercări când îmi va cere acest lucru mărirea și cauza sa.
     Doamne Isuse, partea celor ce te iubesc pe pământ este suferința. Dă-mi, te rog, și mie răbdare, umilință și iubirea crucii, pentru ca inima mea să te iubească precum te iubesc îngerii în cer.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfânta Fecioară îl privește pe Fiul ei ca pe o jertfă oferită lui Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea lumii. Știind ea că Isus suferă pentru noi, se supune Părintelui ceresc și amândoi au aceeași preocupare: preamărirea lui Dumnezeu și mântuirea noastră. Și dacă Isus poartă crucea pe umeri, Maria o poartă în inimă. Care este mângâierea pe care am adus-o și vreau să o aduc acestor inimi? Constituie ele pentru mine centrul preocupărilor, gândurilor, cuvintelor și al faptelor mele?
     Dacă Isus și sfânta Fecioară nu ocupă primul loc în inima mea sau iubirea mea față de ei nu este constantă, atunci nu-i iubesc decât foarte puțin și sunt atât de departe de dispozițiile sufletești ale sfintei Fecioare...
     Doamne, dă-mi, te rog, iubirea ta, chiar și în cele mai mari suferințe, prin care să-ți dovedesc că te iubesc și trăiesc numai pentru tine!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Inima lui Isus nu l-a chemat pe Simon numai să-l ajute în purtarea crucii, ci a voit să-l apropie de inima sa, ca să-l facă să simtă influența harului pe care i-l oferea pentru mântuire.
     Sfântul Francisc de Assisi, în ziua în care nu avea de suferit, se temea ca să nu-l fi uitat pe Domnul Isus. O, dacă aș avea și eu această teamă plină de iubire, nu m-aș speria de nici o oboseală, de nici o muncă, de nici o suferință. Dar, vai, umilirea gurii mă face să tremur și, fiind atât de stăpânit de impresiile mele naturale, nu îmi înalț gândul la Isus care vrea să mă atragă la inima sa, invitându-mă, prin harul ce mi-l oferă, la o suferință primită cu resemnare și bucurie.
     Nu trebuie să mă tem niciodată de ceea ce Dumnezeu îmi trimite sau permite să vină asupra mea, căci el este doar Bunătatea însăși.
     Doamne Isuse, vreau să cinstesc și să prețuiesc chinurile, necazurile și munca ta; te rog, aprinde în mine acea iubire înflăcărată care singură dă valoarea mortificărilor pe care va trebui să ți le ofer.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Ce mângâiere pentru această femeie evlavioasă ca să-l întâmpine pe Isus la sfârșitul vieții sale, ștergându-i fața cu o năframă și Isus răsplătind-o cu atâta delicatețe, primind actul ei de credință și de dragoste, întipărindu-și chipul feței sale pe năframa ei!
     Primul efect al iubirii lui Dumnezeu este să inspire sufletului dorința după desăvârșire prin care dorim să ne asemănăm cu acela pe care îl iubim. Nu mă pot numi creștin decât cu numele dacă îmi lipsesc faptele bune. "Și ceea ce mă mișcă, spune sfânta Tereza, nu este nici ceea ce fac, nici ceea ce sufăr, ci ceea ce doresc să fac". Dacă Veronica ar fi șovăit să-l ajute pe Isus, nu ar mai fi avut icoana feței lui și, mai ales, harul care a însoțit acest dar prețios.
     Doamne Isuse, vreau să cinstesc și să prețuiesc chinurile, necazurile și munca ta; sporește în sufletul meu dorința de a-ți sluji cu fervoare!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Ajunși la poarta Ierusalimului, Isus parcă a tresărit la gândul că iese pentru totdeauna din acest oraș vinovat și cade din nou sub povara crucii. Este ultimul lui "adio" spus acestui oraș, în viață fiind. Ultimul "adio" spus și poporului pe care nu-l va mai vedea decât atunci când va veni pe norii cerului în slavă, cu multă măreție, ca să judece lumea. Isus dorește să ajungă pe Calvar, deoarece iubirea îl presează să moară pentru noi. Căderea sa sub cruce este ultima sforțare a inimii sale, care îi cheamă pe cei păcătoși la pocăință. El nu dă înapoi în fața nici unei umiliri, suferințe și batjocuri la care este supus pe drumul crucii, și aceasta pentru a dărui libertate acelora care i-au luat-o pe a lui spre a le da viața veșnică acelora care îl condamnă la moartea rușinoasă a crucii.
     Nu există nici un suflet căruia Isus să nu-i dovedească în mod arzător binele și să nu-i dorească mântuirea cu toată puterea sufletului său. Isus, mântuirea mea? A aproapelui meu? Și eu ce am de făcut? Harurile pe care le-am primit mă opresc să pun la îndoială bunătatea inimii sale.
     Doamne Isuse, ferește-mă de nefericirea de a te lăsa să ieși pentru totdeauna din sufletul meu! Mai degrabă moartea decât pierderea ta!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus iese din Ierusalim și se îndreaptă spre Calvar, dar pe cale îl întâmpină un grup de femei care plâng și pe care Isus le privește cu multă bunăvoință, spunându-le: "Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeți pe mine, ci pe voi vă plângeți și pe fiii voștri". Nu vă întristați de nimic decât de ofensarea lui Dumnezeu, de păcat!
     Primește inspirațiile harului, asemenea acestor femei care ascultă cuvintele lui Isus, care sunt înflăcărări ce izbucnesc din inima lui Isus ca să mistuie imperfecțiunile noastre. Lasă-te în toate călăuzit de voința lui, fără a-i opune preferințele proprii. Dacă ești mâhnit, primește necazurile cu umilință și supunere, fără a-ți încreți mintea și fără a-ți slăbi ori pierde curajul.
     Doamne, supun cu totul voința și mintea mea voinței tale sfinte, căci nu voi putea spune că te iubesc dacă inima nu este în toate supusă ție. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Dragostea l-a călăuzit pe Isus până pe vârful Calvarului, unde, istovit de puteri, cade din nou sub povara crucii și numai dragostea inimii sale față de noi îi mai susține viața.
     Dragostea este seva inimii creștine. Tot ceea ce se face din iubire, spune sfântul Francisc de Sales, este iubirea. Munca, renunțarea, suferința, însăși moartea este iubire, când le primim din iubire.
     Numai Isus poate înălța inimile noastre la înălțimea încercărilor vieții. Pot oare, gândindu-mă la suferințele lui Isus, să calculez actele sale de iubire? Și dacă nu pot înțelege cât mă iubește, cel puțin trebuie să simt necesitatea de a-l iubi și a spori numărul actelor mele de iubire. Și dacă voi fi ispitit să mă plâng de jertfele pe care mi le impune viața, o, Doamne, punându-le alături de suferințele tale, nu mă voi teme să le primesc în ciuda slăbiciunilor mele, convins fiind că, făcând totul spre a-ți arăta iubirea pe care o ai față de mine, nu-mi vei refuza harul de a-ți dovedi și eu iubirea mea. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Călăii smulg de pe Isus hainele care erau lipite de răni, și acum sângele reîncepe să curgă din rănile redeschise. Fața desfigurată le arată oamenilor pe Mântuitorul lor.
     Firea mea tremură în fața atâtor suferințe și nu are curajul să spună cu apostolul: "Să mergem și să murim cu el!" Dar Domnul Isus, în nesfârșita sa milostivire, nu-mi cere decât jertfele pe care mi le susține cu harul său, ajutându-mă să îmi perfecționez iubirea.
     Dacă nu te iubesc, o, Isuse, în măsura în care să doresc cu înfocare coroana martiriului, ajută-mă cel puțin să nu trăiesc decât spre a te asculta, a-mi plânge păcatele care au făcut să curgă sângele tău cel sfânt. Amin.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus, după ce a fost răstignit pe cruce, își îndreaptă privirea asupra lumii, trimițând până în depărtări iertarea milostivă a inimii sale.
     O, cât de departe a voit milostivirea divină a inimii lui Isus să trimită pacea și iubirea sa! Crucea e altarul mistic pe care se jertfesc victimele iubirii divine. Ai putea oare să uiți vreodată că între ea și sufletul tău este un mijlocitor atotputernic, de care ești legat atât de serios încât numai voința ta singură este capabilă să rupă aceste legături?
     Dacă tu nu vrei, nimeni și nimic de pe pământ nu te poate despărți de dragostea lui Cristos. Spune-ți de mii de ori: Isus mă iubește cu toate cuiele pe care i le-am bătut în mâini și în picioare, cu toate păcatele mele. El mă iubește întotdeauna; se poate oare ca eu să nu-l iubesc mereu?
     Doamne Isuse, dă-mi harul ca în fiecare zi să sporească în sufletul meu viața de credință, nădejde, dragoste și mulțumire pentru tot cea ce ai făcut pentru sufletele noastre.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Iată momentul cel mai mișcător al pătimirii Domnului; Isus moare pe lemnul crucii din dragoste către noi și pentru mântuirea noastră. Apropie-te de cruce, privește-i rănile și nesfârșita sa milostivire.
     Iubirea unui Dumnezeu, victimă a păcatelor noastre, va rămâne întotdeauna un mister care niciodată nu va putea fi sondat de mințile noastre. Privind această iubire, privirile noastre nu pot fi decât lacrimi, iar gândurile, o rugăciune. Isus ne-a dat totul din dragoste, pe sine însuși, toate harurile sale pentru a fi la dispoziția noastră.
     Nici o dovadă de iubire nu poate fi comparată cu jertfa lui Isus, care continuă necontenit pe altarele noastre: "Dacă aș trăi până la sfârșitul lumii, spunea sfântul Francisc, numai simplul gând la un Dumnezeu răstignit pe cruce din dragoste pentru noi mi-ar fi destul ca să am mereu ocupată mintea, inima și viața". Împărtășind și eu aceste sentimente, voi oferi toate faptele mele lui Isus și nu voi săvârși nimic din ceea ce nu ar fi vrednic de iubirea sa.
     O, Isuse, ajută-mă să te iubesc din toată inima și să muncesc cu toate forțele pentru realizarea, cu ajutorul harului tău, a sfințirii și mântuirii sufletului meu și al altora.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Răscumpărarea este atât de bogată pentru că Isus și-a vărsat tot sângele din rănile sale în timp ce era destul și numai o picătură din acest sânge prețios, spunea sfântul Bernard, ca să răscumpere tot neamul omenesc. Dragostea a sfâșiat și a stors inima lui Isus de tot sângele, dragostea pentru sfințirea și mântuirea sufletelor noastre.
     Sfânta Fecioară, fiind la picioarele crucii, a văzut și a simțit în inima ei cum sulița sutașului a străpuns inima lui Isus. Dacă în acele clipe ea nu a murit e pentru că Dumnezeu a ținut-o în viață ca să fie sprijinul Bisericii care se năștea și căreia i-a oferit în inima ei de mamă un adăpost și o scăpare pentru toate sufletele mâhnite.
     Am eu față de sfânta Fecioară o iubire de adevărat fiu? O evlavie sinceră și statornică? Cât de mult o iubesc pe mama lui Isus. Să nu uit! Ea are tot dreptul asupra inimii mele.
     Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc că m-ai chemat să mă nasc în sfânta Biserică și că mi-ai dată ca mamă pe însăși mama ta! Ajută-mă să-i fiu întotdeauna un viu vrednic!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Domnul Isus a fost înmormântat. Prietenii lui, după ce i-au îmbălsămat trupul, l-au așezat într-un mormânt nou, prăvălind o piatră la intrare.
     Iată ceasul marilor umiliri ale lui Isus când s-a nimicit pe sine ca să ne înalțe pe noi; ceasul iubirii supreme, când de pe cruce intră în tabernacole, unde stă glorios și umilit de dragul și pentru hrana sufletelor noastre. Din tabernacol, însă, el vrea să vină în inimile noastre în sfânta Împărtășanie, ca să se unească cu noi și ca tot cerul să vină astfel în inimile noastre.
     Doamne Isuse, îți promit că te voi primi des și cu cât mai multă dragoste și credință în inima mea, chiar zilnic, de voi putea, și cu cea mai bună pregătire, trăind ziua respectivă, spunându-ți adesea în timpul zilei: "Isuse, te iubesc și mă dau cu totul ție!"
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Doamne, nu e în puterea mea ca să recunosc și să înțeleg cum se cuvine bunătatea fără margini, dar îți las inima și mintea la picioarele crucii, în tabernacol. Sângele tău și lacrimile maicii tale sfinte să curgă din belșug în sufletul meu și al acelora care îmi sunt scumpi..., asupra celor care suferă pe pământ și în purgatoriu, asupra tuturor sufletelor, mai ales asupra acelora care se află pe patul morții; asupra acelora care se roagă pentru mine ori s-au încredințat rugăciunilor mele.
     O, Isuse, după ce am meditat măreția iubirii, a bunătății și milostivirii nesfârșite care îți umplu inima, nu voi pleca de la tine până nu îmi vei da întoarcerea sufletului lui N. și mântuirea acelora care vor muri astăzi. Nu uita, Isuse, eu i-am încredințat pe toți inimii tale preasfinte, izvorul vieții și al sfințeniei și mântuirea celor care mor în tine. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire