pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MEDITAREA SUFERINȚELOR DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     O, preaiubite Isuse, care ai parcurs calea dureroasă a crucii, stropind cu sângele tău drumul Calvarului pentru a-mi spăla păcatele și pentru a-mi arăta nesfârșita ta iubire, vreau ca meditarea suferințelor tale să mă umple de durere mai mult decât propriile mele suferințe. Ferește-mă de iubirea fără de fapte, care se mulțumește să verse lacrimi la picioarele crucii, fără a avea curajul să ofere din partea sa vreo jertfă.
     Dă-mi o iubire generoasă, care să nu țină cont de jertfe, care să nu dea înapoi în fața nici unei renunțări pe care ai putea s-o aștepți ori să o ceri de la mine.
     Și tu, o, mamă îndurerată, care l-ai însoțit pe Isus pe drumul Calvarului, umple-mi inima de sentimentele de care era plină inima ta pe drumul Calvarului și oferă-le lui Isus pentru iertarea păcatelor mele și ale tuturor oamenilor, pentru întoarcerea păcătoșilor și pentru alinarea și scăparea sufletelor din purgatoriu, precum și pentru sfințirea și mântuirea sufletelor. Amin.

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isuse, merg pe urmele tale, te însoțesc cu inima și cu mintea înaintea lui Pilat, acest guvernator al Iudeii, roman nehotărât și șovăielnic între conștiința și interesele sale.
     Dușmanii tăi abuzează de slăbiciunea lui atât de cunoscută și-l amenință că-l vor reclama împăratului dacă nu te condamnă pe tine, cel nevinovat, care în fața nedreptății omenești taci și te supui dispozițiilor Tatălui ceresc.
     O, Doamne, așa de rar mă gândesc la ispășirea pe care ai făcut-o pentru păcate începând prin sacrificarea onoarei tale. Și cât de sensibil sunt eu la tot ce-mi atinge reputația și atât de puțin mă tem de compromiterea mântuirii mele. Cât de ușor săvârșesc păcatele mici și cât de ușor, din invidie, aduc prin vorbe sau numai în mintea mea judecăți neîntemeiate sau critici la adresa aproapelui meu.
     O, Isuse, eu am meritat osânda dreaptă adusă împotriva omului păcătos. Trezește în inima mea părere de rău pentru păcatele mele și recunoștință față de dragostea și binefacerile tae.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O, Isuse, abia ai fost condamnat pe nedrept la moartea crucii, și la porțile palatului lui Pilat ți-au și adus crucea și ți-o pun pe umeri cu atâta dispreț.
     Și tu, o, Isuse, o primești ca și cum ți-ar fi venit din mâinile Tatălui ceresc prin intermediul dușmanilor tăi, ca să trăiești și să mori într-o desăvârșită ascultare. Renunți la voința ta și te supui voinței altora, reînnoind în fiecare moment dorința de a plăcea Tatălui ceresc în umilință, tăcere, durere și lăsare totală la voința sa.
     După pilda ta, vreau și eu să fiu gata oricând să primesc crucea cu toată suita ei de fiecare zi, care-i va plăcea lui Dumnezeu să mi-o trimită, adică să îndur plin de curaj și de răbdare suferințele trupului și ale sufletului, toate necazurile și greutățile zilnice ale vieții mele.
     Când primesc din mâinile tale, o, Isuse, suferința, ea nu mai este un rău și voința mea nu vreau să fie alta decât ca în toate să îndeplinesc voința ta preasfântă. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Mă apropii de tine, Isuse căzut sub cruce în praful drumului, unde simți toate tristețile și umilirile omenirii. Mintea mea îți atribuie atât de ușor măreția și nu poate înțelege ca tu să fii umilit și nimicit.
     Pentru ce atâta suferință și atâtea umiliri? O, Doamne, tu nu ne mântuiești atunci când ne minunezi cu mărețiile și minunile tale, ci devii Mântuitorul nostru atunci când te lași zdrobit și răstignit pe cruce.
     Cât de mult trebuie să înțeleg că și viața mea, oricât de apreciată și ridicată în slăvi ar fi de lume, dacă nu este umilită, atunci nu mă pot asemăna ție și nici nu voi avea parte de tine.
     Doamne, învață-mă și ajută-mă să fiu blând și smerit cu inima și să știu a renunța la părerile și voința mea proprie, ca să duc la îndeplinire întotdeauna și în toate voința ta preasfântă.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfinții vorbesc cu accente atât de duioase despre întâlnirea atât de plină de durere a lui Isus cu mama sa preasfântă pe drumul Calvarului, al cărui nume nu a fost șters de cele 19 veacuri care au trecut.
     De Isus, ca și de mama sa preasfântă, nu mă poate atașa nimic mai mult, decât meditarea suferințelor lor îndurate pentru mântuirea mea, așa cum nimic nu-mi poate inspira o hotărâre mai puternică de a suferi toate, ajutat de harul lui Dumnezeu, decât tot pronia cerească, care le orânduiește sau le permite spre a-mi asigura mântuirea.
     Doamne Isuse, îmi pare rău din toată inima că prin păcatele mele te-am făcut pe tine, bunătate nesfârșită, ca și pe maica ta preasfântă, să suferiți atât de mult.
     Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine; primiți din partea mea cea mai vie mulțumire și recunoștință și ajutați-mă să vă fiu întotdeauna recunoscător, prin viața mea, trăită în toate după voința lui Dumnezeu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Trei evangheliști amintesc de faptul că, pentru ca Isus să nu moară pe cale, l-au obligat pe Simon să poarte crucea.
     Lăsarea lui Isus în voia călăilor mă învață să folosesc toate mijloacele pe care mi le oferă Isus ca să înaintez pe drumul virtuții. Cel care îl ajută pe Isus să-și poarte crucea e un străin; nu putem merge cu adevărat pe drumul crucii și al cerului decât dacă suntem străini lumii și duhului ei.
     Simon este ascultător, iar una dintre principalele practici ale vieții creștine este lupta cu voința proprie. Împotrivirea acestui om ca să-l ajute pe Isus în purtarea crucii îmi arată împotrivirile mele și slaba mea dorință de a mă sfinți.
     O, Isuse, fericit este sufletul ascultător care te întâlnește pe drumul său și care călătorește sprijinit fiind de inima ta, de harul tău. Ajută-mă să-mi duc cu folos și cu statornicie crucea de fiecare zi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O femeie necunoscută iese în calea lui Isus, se apropie de el, și, plină de respect, îi șterge cu o maramă fața plină de transpirație, praf și sânge.
     Ce ajutor neînsemnat la o așa mare suferință în care se afla Isus! Recunoștința divină, însă, nu se măsoară cu mărimea binefacerii, ci după dispoziția generoasă a inimii noastre. Și cum nimic nu e mai plăcut inimii decât amintirea aceluia pe care îl iubești, Isus își lasă întipărită icoana feței sale pe năframa acelei femei. Numai ei îi face acest dar, de unde îi vine și numele de "Veronica", ceea ce înseamnă "adevărata icoană".
     Dacă, după atâtea sfinte împărtășanii, inima mea nu poartă asemănarea lui Isus, este pentru că n-am meritat să păstrez această icoană, lipsindu-mi adevăratele dispoziții. De fapt, nu aflu nimic în mine din Isus; gândurile, dorințele, cuvintele, judecățile și faptele mele nu respiră Duhul lui Isus, ci acela al lumii.
     O, Isuse, un suspin, un gând, o privire spre tine ar sfinți și cele mai mici fapte ale mele. Binevoiește a însufleți cu harul tău toată viața mea și întipărește în inima mea trăsăturile tale divine, ca să ia locul oricărei alte imagini din sufletul meu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Apropiindu-se de poarta orașului, strada urca mereu și Isus cade din nou sub greutatea crucii.
     Doamne Isuse, câte suferințe ți-am cauzat prin păcatele mele, din care nici nu m-am ridicat bine și iarăși am căzut.
     Știind că-mi va lipsi curajul ca să urc alături de tine Calvarul, îmi lași mângâierea de a mă umili lângă tine. Umilirile tale sunt din cauza sufletului meu căzut și pătat. Ce mângâiere dacă Isus ar vedea în inima mea rușinea și căința pentru păcate, însoțită de hotărârea sinceră de a nu-l mai supăra! Amintirea păcatelor îmi aduce în suflet multă amărăciune, dar părerea de rău pentru ele și pocăința ce o fac pentru ispășirea lor reprezintă aproape o mângâiere pentru sufletul meu.
     Doamne Isuse, îmi este atât de plăcut să-mi ascund capul în praful atins de sângele tău; dacă nu mă umilesc, atunci nu mă pot ridica având pacea în suflet. Doamne, să sufăr și să fiu umilit pentru cauza ta!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Pline de compătimire pentru Isus, care suferă, și încă atât de mult, femeile plâng la vederea lui, iar Isus le privește cu atâta bunătate și le învață pentru ce trebuie să plângă.
     Când Isus întâlnește suflete care-l iubesc, le reproșează părintește chinurile și slăbiciunile lor, ca să le ajute să se corijeze; dar trebuie, printr-o iubire activă, să merităm bunăvoința sa și să răspundem cu multă delicatețe, pentru că Isus în mijlocul dușmanilor săi suferă și tace. Și cât este de tristă această tăcere! Este o înștiințare a părăsirii sale și începutul pedepsei date pentru îndelungatele împotriviri la glasul harului său. Cât de important este să nu punem piedici harurilor necesare unei adevărate întoarceri la Dumnezeu!
     O, Isuse, dacă prin infidelitățile mele am meritat tăcerea ta, acordă-mi cel puțin acum privirea ta divină.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Vârful Calvarului este ultimul stadiu al pătimirii lui Isus. El ajunge aici istovit de toate puterile și măsoară, în ultima cădere, toată adâncimea suferințelor și a umilirilor sale. Colțurile stâncilor îi redeschid rănile care dau suferințelor sale noi proporții; spinii îi pătrund mai adânc în cap, dar nici un vaiet, nici un oftat, și din inima lui se ridică o rugăciune fervoroasă pentru sufletele noastre prezente în mintea sa. Suspine de iubire urcă din inima sa până la tronul Tatălui ceresc.
     Doamne Isuse, rănit atât de groaznic pentru păcatele mele, oare cât va mai fi în sufletul meu răceala, lașitatea și descurajarea? Doamne, sărut plin de umilință și recunoștință mâinile tale, care nu-mi refuză niciodată ajutorul.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Evangheliștii, care au dat amănunte atât de puține despre viața lui Isus, au descris totuși cu lux de amănunte toate suferințele Domnului până la răstignirea pe cruce, sus, pe Calvar. Și aceasta au făcut-o ca să vedem cât de mult ne-a iubit Isus și cum avem datoria, dacă vrem să ne mântuim, să-l urmăm de aproape.
     Orice despuiere este dureroasă. Domnul Isus știe că despuierea de omul cel vechi, adică de păcat și de toată suita lui, spre a ne îmbrăca în omul cel nou, adică să ne însușim duhul de jertfă, acela al lui Isus, nu se face fără suferință. De aceea a suportat această rușine, de a fi lăsat gol în fața mulțimii. Ca să practic renunțarea, trebuie să mă coste, uneori chiar foarte mult, dar harul lui Dumnezeu mă susține și va încununa cu succes eforturile mele.
     Doamne Isuse, pentru că atât de mult te-a costat dreptul de a mă îmbrăca cu harul tău, ajută-mă să-l păstrez cu orice preț până în ultima clipă a vieții mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Dacă ai fi fost prezent pe Calvar în momentul în care ciocanele înfigeau cuiele în mâinile și picioarele Mântuitorului și ai fi văzut trupul său preasfânt plin de răni și sânge atârnând de lemnul crucii, ai fi avut în inima ta sentimentele neprihănite ale sfintei Fecioare? Dacă nu ai putut face aceasta pe Calvar, cu inima o poți face ori de câte ori vrei, mai ales în fața altarului. Isus are totdeauna rănile la mâini, la picioare și în inimă; fruntea sa mai este și acum încununată cu spinii păcatelor noastre. Din tabernacol ne arată aceeași iubire ca pe cruce. Și tocmai aici el este uitat și părăsit.
     O, dacă ai ști și ai înțelege ce simte inima lui Isus părăsită și aproape uitată pe altarele noastre, spre a-ți arăta dragostea, ispășirea și recunoștința inimii tale, ai veni deseori în fața altarului, unde el te așteaptă!
     Fă, Doamne, ca să am mereu prezentă icoana ta, o, Isuse răstignit, și a sângelui pe care l-ai vărsat pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc, ca să-ți mulțumesc și să-ți fiu recunoscător, realizând în toate voința Tatălui ceresc. Amin.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A sosit și ceasul când să se termine toate suferințele lui Isus care moare pe cruce. Mama își pierde Fiul, ucenicii, pe Învățătorul și Prietenul lor, iar lumea, pe Mântuitorul ei.
     Îngenuncheat la picioarele crucii, vorbește-i lui Isus care și-a plecat capul și spre tine... Plângi alături de sfânta Fecioară și roag-o să-ți obțină binecuvântarea care a însoțit ultima suflare a lui Isus și o moarte sfântă.
     Doamne Isuse, fă-mi parte în ceasul morții de harul și binecuvântarea ta, sângele tău să-mi spele orice pată de pe suflet și te mai rog să-mi scrii numele și în Cartea vieții și nu mă lăsa fără o iubire deosebită față de mama ta, de la care să obțin, prin mijlocirea ei, harul statorniciei în bine până la sfârșit.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Trupul lui Isus este coborât de pe cruce și așezat în brațele mamei sale, care-i acoperă mâinile și picioarele cu săruturile și lacrimile ei, fără a putea să-și micșoreze prin aceasta durerea. Inima ei află o mângâiere tainică în jertfa lui Isus.
     Sfânta Fecioară, cufundată în abisul suferinței, este modelul tuturor inimilor mâhnite și scăparea tuturor sufletelor care suferă și-și închipuie că l-au pierdut pe Isus și harul său. Dacă ești chinuit de astfel de suferințe, rămâi la picioarele crucii, unde vei găsi mângâiere și calm și cel puțin răbdare în suferință. Isus cu mama lui cea sfântă te întăresc și te încurajează.
     O, sfântă Fecioară, moartea Fiului tău este pentru inima ta un martiriu atât de dureros și nouă pe pământ nu ne rămâne nici o mângâiere decât lăsarea cu totul în mâna lui Dumnezeu, resemnarea și rugăciunea. Ajută-mă ca să te urmez în toate, până la sfârșitul vieții mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După moartea lui Isus pe cruce, sfânta Fecioară l-a condus împreună cu apostolii la mormânt, unde ea veghează și se roagă, fiind păzitoarea primului tabernacol al lumii - mormântul Domnului Isus.
     Nu voi putea niciodată să mă apropii de tabernacol fără să aud un glas tainic care-mi spune: "Iată, aici e Domnul și Dumnezeul tău, care te-a iubit până la moartea crucii; ce ai făcut ca să-ți arăți față de el iubirea și recunoștința?" Vai, dacă mă gândesc, actele mele de virtute sunt atât de puține și atât de imperfecte și am săvârșit atât de multe păcate. Hotărârea mea este ca să nu mai consimt acestor greșeli, nici celor mai mici dintre ele, de bunăvoie.
     O, sfântă Fecioară, prin sfânta împărtășanie, devin un tabernacol viu, căci îl primesc pe Isus în inima mea, Te rog, ocrotește-mă cu mijlocirea și puterea ta, păstrează-l întotdeauna pe Isus în inima mea și fă-mă vrednic să-l am pentru veșnicie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Doamne Dumnezeule, meditând asupra suferințelor și morții lui Isus pe cruce, fă-mă și pe mine părtaș la mărirea pe care o acorzi sufletelor ce se fac părtașe la suferințele lui Cristos îndurate pe lemnul crucii. Nu-ți cer, dar nici nu-ți refuz crucea; tu știi mai bine decât mine tot ceea ce am trebuință. Mă las cu totul și cu toată încrederea în voia dreptății tale, încrezându-mă în milostivirea și iubirea ta. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire