pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CALEA SFINTEI CRUCI ÎN VERSURI

CHEMAREA SCRIPTURILOR


     Scripturile mă cheamă
     Cu credință să pornesc
     Înspre-al șarpelui de-aramă
     Trainic tron dumnezeiesc.
     
     Vrând să iau la ele-aminte,
     Pe cât pot și mă pricep,
     Calea crucii tale sfinte
     Bune, Doamne, o încep.
     
     Dă-mi să aflu-n ea lumină
     Și tărie cum tu vrei,
     Vindecându-ne de vină
     Atât eu, cât și ai mei.

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     (Rugă pentru necreștini)
     
     Judecat fără dreptate
     este astăzi de Pilat,
     Cel ce-n sfânta-i bunătate
     Pentru mine s-a-ntrupat.
     
     Mielul cel fără de moarte,
     Ca și făr de-nceput,
     Osândirea mea s-o poarte
     În iubirea lui a vrut.
     
     Dumnezeule, Cuvinte,
     Pentru mine înjosit,
     Fă de-acuma înainte
     Să fii numai preamărit.
     
     Glorioasa-ți umilire
     Să înalțe la botez
     Și la fericitul crez
     Prăbușita omenire.

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     (Pentru unirea creștinilor)
     
     Spre-a-i da Tatălui mărire
     Și mie pierdutul har,
     Domnul, fără-mpotrivire,
     Își ia crucea spre Calvar.
     
     "Să se lepede de sine
     Câți să mă urmeze vor
     Și să vină după mine
     Blând purtându-și crucea lor".
     
     Dumnezeule-al dreptății,
     Fă-mă crucea s-o cinstesc
     Și în ziua judecății
     Prin ea să mă mântuiesc.
     
     Prin ea, Doamne Împărate,
     S-aduni și tu cu-al tău har
     La un singur sfânt altar
     Întreaga creștinătate!

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     (Pentru întoarcerea păcătoșilor)
     
     Cel cu Tatăl de-o ființă,
     Fiul cel din veci născut,
     Zace-acum în neputință
     Sub povara lui căzut.
     
     Cine nu se înfioară
     Cunoscând c-al său păcat
     Este ceea ce-l doboară
     Pe Cuvântul întrupat.
     
     Dumnezeule-al puterii,
     De-a mea vină copleșit,
     Dă în mine glas durerii
     De-a te fi nesocotit.
     
     Varsă-ți rodnica-ndurare
     Peste neamul creștinesc,
     Peste cei care-ți greșesc
     Și îți cer de zor iertare.

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     (Pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu)
     
     Îi fusese prorocită
     O grea sabie de chin,
     Maica pururi nenuntită
     O înfrunt-acum din plin.
     
     "Să nu plângi tu, dulce Mamă,
     Că din drum nu mă opresc.
     Voia Tatălui mă cheamă
     Azi pe om să-l mântuiesc".
     
     Dumnezeule-al zidirii,
     Unei mame scump Odor,
     Dă-mi ca legile iubirii
     Să le respect până mor.
     
     Sub privirea Maicii tale,
     Să bat și eu al meu drum,
     Ca viața să mi-o îndrum
     După lacrimile sale.

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     (Pentru mai multă iubire între oameni)
     
     Simeon se-mpotrivește
     Să-l ajute pe-osândit;
     Domnul însă-i hărăzește
     Să-nțeleagă c-a greșit.
     
     "Tu porți crucea pentru mine,
     Bunul meu Mântuitor,
     S-o port și eu pentru tine
     Sunt mai mult decât dator".
     
     Dumnezeule-al veciei,
     Ce mă-nveți prin Cirineu,
     Bunul simț al datoriei
     Dă-l și sufletului meu.
     
     Orbilor mă fă vedere,
     Celor slabi toiag și scut,
     Sprijin celor ce-au căzut,
     Lacrimilor mângâiere.

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     (Pentru sfințirea proprie)
     
     În scuipări și-n lac de sânge
     Arde fața lui Cristos,
     Gloata-n jurul lui se strânge,
     Huiduindu-l dușmănos.
     
     Întristat de-așa prigoană,
     Cel de-a pururi lăudat
     Ne dă sfânta sa icoană
     S-o avem la închinat.
     
     Dumnezeule preabune,
     Pe-o maramă zugrăvit,
     Prețuind așa minune,
     Sărut chipul tău iubit.
     
     Și-nțeleg cu duioșie,
     Fiule-al lui Dumnezeu,
     Că icoană-ți sunt și eu
     Pentru timp și veșnicie.

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     (Pentru preoți buni)
     
     Drumul urcă, urcă-ntruna,
     Crucea pare tot mai grea,
     Sfântul Domn dintotdeauna
     Vede-n timp viața mea.
     
     Vede tot ce-a fost vreodată
     Sau va fi în orice fel,
     Și mai cade înc-odată
     Spre-a mă ridica la el.
     
     Dumnezeule-al științei,
     Fără umbre sau hotar,
     Îți cer pacea conștiinței
     În credință și în har.
     
     Înzestrează-ți sfânta lege
     Cu păstori neîntinați,
     Care-n dragostea de frați,
     Să ne-ndrume și dezlege.

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     (Pentru ceea ce nu știm)
     
     Plâng femeile-n neștire,
     Plâng copiii-n jurul lor,
     De-a ta cruntă pătimire,
     Domn al meu și-al tuturor.
     
     "Lăsați plânsul pentru mine,
     Maici duioase și soții,
     Și-l păstrați pentru ce vine,
     Pentru voi și-ai voștri fii".
     
     Dumnezeule preasfinte,
     Ce spre noi cu drag te-apleci,
     Dă-mi să iau mereu aminte
     La județul tău de veci.
     
     Și de știi că ne pândește
     Vreun pericol ne-așteptat,
     Dă-ne har nemăsurat
     Și de el ne mântuiește!

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     (Pentru creștinii necreștini)
     
     A rămas cetatea-n urmă,
     Străjuind al crucii drum.
     Veșnicul Păstor de turmă
     Cade-a treia oar-acum.
     
     Cade spre-a le da tărie
     Și să-nalțe din păcat
     Celor care din mândrie
     Jugul lui l-au lepădat.
     
     Dumnezeule-al iertării,
     Ignorat și dușmănit,
     Pune stavilă răbdării
     De-a te lăsa pălmuit.
     
     Cu iubirea-ți creatoare,
     Tu, din veci slăvitul Miel,
     Fă-ți din orice gând rebel
     Un model de închinare.

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     (Pentru suflete curate)
     
     În rușine-acum înnoată,
     De ocări acoperit,
     Cel prin care lumea toată
     Din nimica s-a zidit.
     
     Despuiat acum de haine,
     Domnul pare-a-mi aminti
     C-ale sufletului taine
     Toate-așa se vor vădi.
     
     Dumnezeule-al tăriei,
     În lumină îmbrăcat,
     Dă-mi noblețea curăției
     Și rușinea de păcat.
     
     Dă-ne suflete curate,
     Sfinți ne dă pentru că poți,
     Hărăzește-ne pe toți
     Să trăim cu demnitate.

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     (Pentru cei care suferă)
     
     Bat ciocanele-n piroane
     Ca la toacă-n asfințit,
     Să-ți vestească vrând, Sioane,
     Că Mesia s-a jertfit.
     
     Prin ce taină-nfricoșată
     Rabdă cazn-acum Cristos,
     Când, la marea judecată,
     Va trona victorios?
     
     Dumnezeule Prea mare,
     Știu ce-nseamnă greu-ți chin,
     Tu te-ai dat răscumpărare
     Pentru veșnicu-mi destin.
     
     Cerne-ți buna mângâiere,
     Peste toți care pătimesc
     Să-ți închine-a lor durere!
     -----------

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     (Pentru o moarte bună și muribunzi)
     
     Firea-ntreagă pătimește,
     Morții-nvie din mormânt,
     Templul jalea și-o vădește,
     Sfâșiindu-și vălul sfânt.
     
     A murit Mântuitorul,
     Cum fusese prorocit;
     Pieptu-și bate-acum poporul,
     De-așa semne îngrozit.
     
     Dumnezeule Mesia,
     Când o fi și eu să mor,
     Un Apostol și Maria
     Să mă aibă-n grija lor!
     
     Parte-i fă de-mpărăție,
     Și cui astăzi va muri,
     Sfântul har de-a se căi
     Dă-i-l cheie de vecie!

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     (Pentru mame bune)
     
     Ucenicii tăi, Cuvinte,
     De pe lemn când te-au luat,
     Pe genunchii Maicii sfinte
     Dinadins te-au așezat.
     
     Au ținut să-mi dea de veste
     Unde pot să te găsesc,
     Ce nedespărțită-ți este
     Mama harului ceresc.
     
     Dumnezeule-mpărate,
     Ce-ai fost mort și-n veci ești viu,
     Vreau ca Maicii preacurate
     Slugă vrednică să-i fiu.
     
     Mame bune te îndură
     Să dai bunului pământ;
     Spre-a schimba în rugi și cânt
     Orișice dezmăț și ură.

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     (Pentru cei răposați)
     
     Fața nu-i mai strălucește,
     Ca odată pe Tabor,
     În ochi nu i se citește
     Că e viața tuturor.
     
     Dar ca mâine, în mărire,
     Învia-va din mormânt,
     Îmbrăcând în nemurire
     Câte-au fost și câte sunt.
     
     Dumnezeule ce-n taină
     Moartea noastră-acum o porți,
     Dă-le veșnică odihnă,
     Sufletelor celor morți.
     
     În lumina ta-i îmbracă
     Pe toți cei de ea lipsiți,
     Celor triști și necăjiți,
     Lacrima din ochi le-o seacă.

Epilog: MUSTRAREA SCRIPTURILOR


     Din nou Biblia mă cheamă
     Să privesc în plin mister;
     Chipul șarpelui de-aramă
     A cuprins întregul cer.
     
     Crucea sfântă luminoasă,
     A-mpăratului Cristos,
     A venit la judecată
     Peste lumea cea de jos.
     
     Iată, suflete, ce-nseamnă
     Crucea Domnului cea grea,
     Azi ne rabdă și ne-ndeamnă,
     Mâine ne va judeca!
     
     Memento: RUGĂ MARIANĂ
     Calea Crucii, Maică bună,
     O făcurăm împreună,
     Rogu-te ca și în rai,
     Lângă tine-un loc să-mi dai.
     
     Mijlocește-mi ca în viață
     Să am pururea în față
     Crucea Domnului Isus,
     Harul cel în mine pus.
     
     Peste-ai mei și omenire
     Varsă-ntreaga ta iubire,
     Mai presus de gândul meu
     Maică a lui Dumnezeu.
     
     Dup-a lui Isus dorință,
     Fă-ne una în credință,
     Fă-ne-o turmă și-un Păstor,
     Tu, Măicuța tuturor.
     
     Într-o tabără de îngeri,
     Schimbă lumea cea de plângeri,
     Dăruindu-i preoți sfinți,
     Mame și copii cuminți.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire