pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU SEMINARIȘTI

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     Doamne Isuse Cristoase, voim să medităm suferințele tale fiindcă ele sunt pentru noi o carte pururea deschisă, în care putem citi atât iubirea ta nesfârșită față de lumea aceasta, cât și grozăvia păcatelor noastre. Prin cruce ne-ai arătat calea pe care trebuie să mergem, mai ales noi, cei chemați la sfânta Preoție. Tu ai spus: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze" (Mt 16,24). Noi voim să devenim ucenicii tăi, luând pe umerii noștri crucea chemării preoțești și să o ducem pe drumurile vieții spre Calvar.
     Cu toate acestea, nu ne putem gândi la patimile tale fără a fi pătrunși de o căință adâncă pentru păcatele noastre. Ne aruncăm la picioarele tale, ca niște fii rătăciți, care imploră milă; ajută-ne nu numai să compătimim suferințele tale, dar și ca inimile noastre să fie copleșite de sentimente de recunoștință, și mai ales de iubire față de chemarea noastră.
     Fă, te rugăm, o, prea bune Isuse, ca să vedem în rănile tale preasfinte opera păcatelor noastre, învață-ne să suferim și să ispășim din dragoste față de tine și față de păcătoși. Însă, mai presus de toate, îți cerem, o, Isuse, harul ca să întipărești în inimile noastre o dorință vie de a ne sfinți prin meritele pătimirii tale, practicând virtuțile necesare stării preoțești.
     O, preasfântă Fecioară Marie, care ai avut curajul și tăria să-l urmezi până pe cruce pe Fiul tău Isus, te rugăm să ne însoțești cu rugăciunile tale în pelerinajul nostru pe Calvar, ca să putem medita cu mai mult folos suferințele răscumpărătoare ale Mântuitorului nostru. Amin.

Stațiunea I
ISUS ESTE CONDAMNAT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus este citat în fața tribunalului; poporul nerecunoscător strigă din răsputeri: "Răstignește-l, răstignește-l; nu voim ca acesta să domnească asupra noastră" (In 16). Baraba e preferat Mântuitorului, iar Isus este condamnat la moarte. În realitate, Mântuitorul s-a lăsat condamnat de bunăvoie. A ascultat sentința dată de creaturile sale, gândindu-se la răutatea oamenilor și la necesitatea răscumpărării.
     Și noi, ca și tine, o, Isuse, voim să primim în tăcere condamnarea lumii; voim să ne oferim de bunăvoie în slujba ta, ca să contribuim în măsura puterilor noastre la mântuirea sufletelor.
     Dă-ne harul unei supuneri generoase față de toate îndatoririle care decurg din sfânta noastră chemare, precum și tăria de a suporta cu răbdare greșelile altora.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Slăbit din cauza agoniei de pe muntele Măslinilor, istovit de biciuiri, acoperit de răni, încununat cu spini, în dimineața Vinerei Sfinte, Mântuitorul primește povara crucii. Cu o iubire nespusă, Isus îmbrățișează crucea pe care va muri ca victimă, acea cruce pe care a preferat-o tuturor celorlalte feluri de a muri. Dar... păcatele noastre atârnau mult mai greu pe umerii lui decât greutatea crucii. Totuși, fiindu-i sete de suflete, Mântuitorul pornește pe drumul calvarului, voind prin aceasta să împlinească voința Tatălui său ceresc.
     Și viața noastră, o, Isuse, trebuie să fie o continuă cruce. Da, în timp ce tu ai dus crucea cu iubire, noi fugim de suferință, căutând să îndepărtăm cât mai mult crucile din viața noastră. Ajută-ne, te rugăm, să iubim și noi crucea așa cum ai iubit-o tu, știind că numai ducându-ne crucea cu iubire arzătoare ne vei găsi de a fi aleșii tăi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     La ieșirea din cetate, după ce a făcut de-abia câțiva pași, Isus cade, slăbit de puteri, sub povara crucii. El, Fiul lui Dumnezeu, ar fi putut evita căderea, dar a voit ca prin acest nou act de umilință să ispășească atât păcatele noastre de moarte, cât și pe cele veniale. El a văzut atâtea deficiențe în viața celor chemați la Preoție: păcate grave, precum și un nesfârșit număr de păcate ușoare. Prin căderea și ridicarea sa, Isus a voit să merite pentru toți păcătoșii harul convertirii, prin căința adâncă, din starea păcatului, la starea de har.
     O, Isuse, trezește în inimile noastre o durere sinceră pentru orice păcat personal și ajută-ne să preferăm mai degrabă moartea decât să te mai jignim vreodată. Întărește-ne în lupta împotriva oricărui păcat, ca să ieșim întotdeauna victorioși, adeverindu-se astfel în noi cuvintele sfântului Paul: "Toate le pot în acela care mă întărește" (Fil 4,13).
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Preasfânta Fecioară, care era întotdeauna aproape de Isus, l-a urmat și pe drumul Calvarului. Nu s-a dat înapoi de la nici un sacrificiu: nici durerile sufletești, nici frica de furia dușmanilor n-au reușit s-o îndepărteze pe cea mai sfântă dintre mame de preaiubitul ei Fiu. Inima ei neprihănită, sfâșiată de durere, gusta din plin suferințele amare ale Mântuitorului.
     Ca și Maria, noi trebuie să ne străduim nu numai să-l urmăm pe Isus, dar și să-i imităm viața, să fim gata la orice sacrificiu pentru el și să nu pierdem niciodată din vedere datoria de a lucra și suferi pentru slava lui.
     Mijlocește pentru noi, o, preasfântă Fecioară, harul ca să simțim în inimile noastre aceeași compătimire față de suferințele lui Isus, pe care ai simțit-o tu, și astfel să-l urmăm nu numai când ne copleșește cu binefaceri, dar și când îl vedem disprețuit și ofensat. Mijlocește-ne o râvnă arzătoare pentru convertirea păcătoșilor prin exemplul bun, suferință și rugăciune.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În drum spre Calvar, Isus a simțit o mică alinare, atunci când Simon din Cirene, silit de călăi, l-a ajutat să-și ducă crucea. Cu durere constatăm că lumea vrea să scoată suferințele și crucea din viața ei. Dar aceasta e cu neputință. Fiecare își are de purtat crucea sa.
     Pe de altă parte, știm că Mântuitorul vrea ca mai ales noi, cei chemați la Preoție, să ne asociem lui, ajutându-i pe frații noștri să-l cunoască, să-l iubească și să slujească lui Dumnezeu în viața lor, primind cu credință și iubire purtarea crucii.
     Pentru a ne îndeplini bine această datorie, îți cerem, o, Isuse, iubire, prudență, tărie, înțelepciune, bunătate și răbdare față de suflete, dar mai ales harul de a ne pregăti bine la sfânta Preoție, ca să continuăm gestul caritabil al lui Simon, devenind adevărați mângâietori și îndrumători în suferințe ai credincioșilor care formează trupul tău mistic, adică Biserica.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus a voit să ne lase, ca o sfântă amintire, chipul feței sale, pe vălul cu care Veronica a șters sudoarea și sângele de pe fața lui divină.
     Preotul - acest alt Cristos - trebuie să aibă întipărit chipul tău, o, Isuse, nu pe o maramă, ci în inima sa. De câte ori, din nefericire, nu e desfigurat acest chip al tău, prin tot felul de păcate, și astfel nu mai reprezintă imaginea ta vie. Sfântul Paul ne spune: "Mergeți pe urmele mele, așa cum eu merg pe urmele lui Cristos" (1Cor 11,1). Dar de câte ori nu ne hotărâm la aceasta și uităm repede hotărârea noastră!
     Te rugăm, o, Isuse, să întipărești din ce în ce mai adânc, în sufletele noastre, chipul tău prea sfânt, care să nu se mai șteargă niciodată, precum și caracterul nu mai puțin glorios de victimă, pentru ca, strălucind astfel în noi ca un ostensor viu, să fie o atracție puternică a sufletelor spre a te proslăvi pe tine, Dumnezeul nostru.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Prin această nouă cădere, Isus a voit să merite pentru noi harul de a nu ne lăsa pradă descurajării. Mântuitorul s-a ridicat și de data aceasta, îndemnându-ne ca să prindem curaj ori de câte ori diavolul încearcă să îndrepte spre noi ispita de a rămâne mai departe în starea păcatului, voind astfel să împiedice avântul nostru spre idealul preoțesc și spre sfințenie.
     Nu ne vom lăsa înșelați de momelile lui dacă tu, o Isuse, vei revărsa asupra sufletelor noastre lumina binefăcătoare a harului tăriei. Avem nevoie de această virtute în ostenelile luptelor vieții spirituale. Pentru a nu ne descuraja, e nevoie să veghem și să ne rugăm. Îți cerem, așadar, și aici umilința necesară pentru a nu cădea nici în descurajare, nici în păcat, atunci când se abate asupra chemării noastre valul ispitelor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Femeile evlavioase, împreună cu preasfânta Fecioară Maria, înfruntând și ele batjocurile mulțimii, întărite de harul interior, l-au urmat pe Isus pe calea crucii. Dar iată că Isus, văzându-le plângând, renunță la compătimirea lor, numai să le facă să-și dea seama de starea jalnică în care se aflau: "Nu mă plângeți pe mine, ci pe voi vă plângeți și pe fiii voștri" (Lc 23,28). Răscumpărătorul se gândea la aceia care într-adevăr sunt de compătimit, pentru care suferea, voind ca ei să-și plângă păcatele.
     Și noi, pentru a convinge lumea să se căiască de păcate, avem nevoie de viață interioară, ca să putem predica mântuirea cu inima și cu buzele curate.
     Te rugăm, așadar, o, Isuse, să îndepărtezi din sufletele noastre lâncezeala, dorința după un trai bun și să le înlocuiești cu râvnă adâncă pentru a ne pregăti la sfânta Preoție, străduindu-ne îndeosebi să trăim în unire cu Dumnezeu și să nutrim în noi compătimirea și zelul sincer pentru mântuirea sufletelor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În apropierea Calvarului, Isus se prăbușește a treia oară din cauza oboselii și a durerii. Prin căderea sa, el a voit să-și înmulțească suferințele, simțind necesitatea de a ispăși nenumăratele noastre păcate săvârșite din încrederea prea mare în puterile proprii. Iar prin ridicarea de sub povara crucii, Mântuitorul a binevoit să ne merite harul statorniciei filiale.
     Noi nu voim, o, Isuse, să fim dintre cei prezumptuoși. De aceea, te rugăm să ne dai harul de a lupta mereu cu ispitele de mândrie și de încredere în sine pentru ca, astfel, să ne păstrăm chemarea ca pe cel mai scump tezaur. Îți cerem și harurile necesare pentru a rămâne statornici pe urmele tale luminoase până la sfârșitul vieții.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În timpul dezbrăcării hainelor, Mântuitorul a fost expus unei noi umiliri rușinoase în fața poporului răzvrătit împotriva lui. A voit prin aceasta să ispășească păcatele noastre de mândrie, de necumpătare și de necurăție și să ne învețe că nimeni nu-l poate urma dacă nu se dezbracă de "omul cel vechi" și nu se îmbracă "în omul nou", așa cum a fost creat la început după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
     Voim și noi, o, Isuse, să devenim astfel de oameni noi. Ne dăm seama că numai o totală despuiere de tot ceea ce provine din mândrie, necumpătare ori senzualitate ne va face capabili de a urca la altar și de a rămâne la datorie pe înălțimile Preoției. De aceea, te rugăm să ne dai duhul umilinței, pentru a învinge mândria din inimi, duhul mortificației, pentru a învinge necumpătarea în mâncare și băutură, virtutea îngerească a curăției, pentru a învinge pornirile necurate ale inimilor noastre, și astfel să devenim o hostie curată, o hostie sfântă, o hostie nepătată, asemenea ție.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cine își poate închipui îngrozitoarele dureri pe care a trebuit să le îndure Isus în timpul răstignirii sale? Ce crime au săvârșit oare acele mâini adorabile și sfintele sale picioare, ca să fie astfel chinuit pe lemnul crucii? Noi știm că Mântuitorul a suferit pe nedrept, dar el a voit prin aceste dureri să ispășească păcatele noastre săvârșite cu trupul și simțurile lui.
     O, Isuse, înțelegem acum rostul sacrificiului și primim bucuroși să ne jertfim și noi numai în slujba ta. Îți declarăm că de azi înainte vom medita mai adânc răstignirea ta, precum și cuvintele sfântului Paul: "Lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume" (Gal 6,14). Prin urmare, deviza noastră va fi: "Cu Cristos sunt răstignit pe cruce!" (Gal 12,19).
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Dându-ți ultima suflare, ai îndeplinit, o, Isuse, actul suprem al preoției tale: omenirea fiind răscumpărată, puteai rosti liniștit în cea din urmă clipă: "S-a săvârșit... Tată ceresc, ți-am îndeplinit voința". Contemplând trupul tău răstignit, plin de răni și de sânge, peste care s-a lăsat umbra morții, ne dăm seama, o, Isuse, până unde trebuie să meargă și jertfa noastră.
     Te rugăm așadar, să nu ne uiți nici o clipă. Și noi trebuie să murim zilnic pentru tot ceea ce este creat, vremelnic, pământesc și plin de deșertăciune, și ne oferim drept victime, devenind colaboratorii tăi prin sacrificiul vieții preoțești. Inspiră-ne încă din seminar acest spirit de sacrificiu, deoarece voim ca preoția noastră să ne facă adevărați mântuitori de suflete.
     O, preasfântă Fecioară Marie, pe Calvar Mântuitorul te-a ales să fii și mama noastră. Ca fii ai tăi, te rugăm să ne mijlocești harul ca să fim împreună cu tine adoratorii și slujitorii veșnicului Preot.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cu câtă durere în suflet nu a primit preasfânta Fecioară Maria în brațele sale trupul prea sfânt al lui Isus coborât de pe cruce. Cu câtă iubire nu a sărutat ea sfintele răni ale Mântuitorului! Într-adevăr, vedem cât de eroică a fost inima ei de mamă! Cu tot dreptul ai meritat, o, Marie, titlul de Regină a martirilor, învățându-ne pe toți cum trebuie să suferim și să ne întărim sufletește în încercări.
     Dar, dacă nu-l putem primi în brațele noastre pe Isus cel răstignit, îl primim în schimb zilnic în sfânta Împărtășanie. Iată mijlocul cel mai puternic care ne întărește în încercări și ne sfințește! Prin sfânta Împărtășanie facem mereu să crească viața divină în sufletele noastre. Dobândim harul să "căutăm cele de sus, nu cele de pe pământ" (Col 3,2).
     Te rugăm, așadar, o Isuse, ca atunci când cobori în inimile noastre sub chipul sfintei Ostii, să ne aduci aceste haruri și să ne ajuți ca să colaborăm cu ele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus a fost tratat ca un simplu fiu al lui Adam, supus descompunerii și, deci, înmormântat. Dar în mormânt pe Isus nu-l aștepta putrezirea, ci învierea glorioasă. El a învins moartea pentru a deveni nemuritor și s-au adeverit astfel cuvintele lui: "Oare nu trebuia să pătimească Cristos și așa să intre în slava sa?" (Lc 24,27).
     Dar Isus nu s-a retras numai în mormânt, ci și în tabernacol, de unde ne îndeamnă să-l imităm și în această privință. Ca viitori preoți, noi suntem chemați să-i prezentăm lui Isus din tabernacol omagiile omenirii și să reparăm răceala și lipsa de atenție, precum și batjocurile oamenilor față de Isus Euharisticul.
     Îți declarăm, prin urmare, o, Isuse, că voim să ducem, ca și tine, o viață retrasă, o viață de adoratori, cât mai aproape de tabernacol, deoarece numai așa ne vom putea sfinți. Iar când vom fi departe de biserică, ne vom gândi cu drag la tabernacol, unde trăiești pentru a atrage sufletele. Apropie-ne de tine, ca să avem și noi parte de viața fără de moarte. Amin.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


     Am meritat suferințele tale, o, Isuse, dar, în același timp, am constatat și lipsurile noastre în a te urma, precum și ce mare deosebire este între viața noastră și a ta. În loc să te urmăm, noi căutăm satisfacerea gusturilor noastre, a amorului propriu, îndepărtându-ne de calea mântuirii.
     Îți cerem încă o dată iertare pentru abaterile din viața noastră, prin lipsa de la datorie, precum și pentru nenumăratele ofense pe care ți le aduce omenirea prin grozăvia păcatelor ei.
     Îți făgăduim, o, Isuse, că voim să ajungem și să rămânem preoți-victime, că voim să te imităm cât vom putea mai mult în suferință și în cruce, deoarece ne dăm seama că toată puterea mântuirii pentru toate sufletele derivă din Jertfa ta. Vom fi, așadar, ucenicii tăi, ucenicii crucii, adoratori ai prea sfintei Euharistii și prietenii tăi cei mai devotați.
     O, preasfântă Fecioară Marie, a cărei inimă neprihănită a fost străpunsă de sabia durerii, mijlocește-ne harul ca să urmăm și noi, cu mai multă dăruire de sine chemarea Mântuitorului, făcându-l cunoscut și iubit de lumea întreagă. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire