pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Rugăciunea
dr. Alexis Carrel

achizitionare: 02.10.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior SEMNIFICAȚIA RUGĂCIUNII

În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu și om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Nu putem să reducem sentimentul sfințeniei la spaima pe care omul o încearcă în fața pericolelor ce-l înconjoară și-n fața tainelor universului. Nu trebuie, însă, să considerăm rugăciunea un medicament, un remediu împotriva fricii de suferință, de boală și de moarte. Care este deci semnificația sentimentului sfințeniei, și ce loc ocupă natura rugăciunii în viața noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile oamenii din Apus s-au rugat, în antichitate orașul era în primul rând o instituție religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoșii noștri din Evul Mediu au presărat pământul creștinătății cu catedrale și cu capele gotice. Chiar și în zilele noastre, în fiecare sat se înalță câte o clopotniță. Pelerinii veniți din Europa au instaurat civilizația Apuseană în lumea nouă prin intermediul bisericilor, al universităților, al uzinelor. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de frecventă ca și aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi. Sentimentul sfințeniei pare a fi un impuls venit din intimitatea naturii noastre, pare a constitui o activitate de bază. Diversitățile sale într-un grup de indivizi sunt aproape întotdeauna legate de diversitatea celorlalte activități de bază, de simțul moral și de caracterul esteticului. Noi am acceptat diminuarea și, uneori, chiar dispariția din noi a acestui simț atât de important.

Trebuie să știm că omul nu poate să se comporte după bunul plac al fanteziei sale, fără a risca. Pentru o reușită în viață el trebuie să se conformeze regulilor neschimbătoare care depind de însăși structura ei. Ne asumăm un mare risc atunci când lăsăm să moară în noi o activitate fundamentală, fie ea de ordin fiziologic, fie intelectual sau spiritual. De exemplu, dezvoltarea nearmonioasă a corpului și a activităților curente ale unor intelectuali este tot atât de dăunătoare ca și degenerarea inteligenței și a simțului moral la unii atleți. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degenerați, ori s-au stins după dispariția credințelor ancestrale și a cultului onoarei. Noi am învățat, dintr-o aspră experiență, că dacă majoritatea elementelor active ale unei societăți își pierde simțul moral și cel spiritual, aceasta conduce la decăderea acelei națiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunțarea la activitatea intelectuală este incompatibilă cu reușita vieții.

În practică, activitățile morale și religioase sunt legate între ele. Simțul moral dispare inevitabil după dispariția simțului sfințeniei. Omul nu a reușit să construiască - așa cum vroia Socrate - un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă. Societățile în care dispare nevoia de rugăciune sunt sortite degenerării. Iată de ce toți oamenii civilizați - credincioși și necredincioși - trebuie să manifeste interes pentru această importantă problemă a dezvoltării fiecărei activități de bază, de care ființa omenească este capabilă.

Care este motivul pentru care simțul sfințeniei joacă un rol atât de important în reușita vieții? Prin ce mecanism acționează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observației și intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoașterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie și din conștiință. El se crede independent de mediul său material, adică de universul cosmic, dar în realitate el nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira și de a se nutri. Pe de altă parte, ființa umană nu constă numai din trup ci și din spirit, iar spiritul, cu toate că își are originea în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spațiului și timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în același timp în lumea cosmică și într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuiește conștiința, și de care nu reușim să ne dispensăm fără daune, tot așa cum nu reușim să ne despărțim, fără daune, de universul material și uman. Acest mediu nu ar fi altul decât ființa imanentă tuturor ființelor, care le transcende pe toate - numită Dumnezeu. Am putea deci să comparăm simțul sfințeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcția respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conștiință și mediu, ca o activitate biologică ce depinde de structura noastră. Altfel spus, ca o funcție normală a trupului și a spiritului nostru.

CONCLUZII

În concluzie, simțul sfințeniei are, în raport cu alte activități ale spiritului, o importanță deosebită, căci el ne pune în legătură cu imensul mister al lumii spirituale. Prin rugăciune omul se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Dumnezeu intră în om. Rugăciunea devine indispensabilă dezvoltării noastre optime. Nu trebuie să considerăm rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi cu duhul, cerșetorii, sau cei lași. "Este rușinos să te rogi" scria Nietzsche. De fapt, nu este mai rușinos să te rogi decât să te hrănești, decât să bei apă sau decât să respiri. Omul are nevoie de Dumnezeu tot așa cum are nevoie de apă și de oxigen. Adăugat la intuiție, la simțul moral, la simțul frumosului și la lumina inteligenței, simțul sfințeniei dă personalității deplina sa dezvoltare. Este neîndoielnic că reușita vieții cere dezvoltarea integrală a fiecăreia dintre activitățile noastre fiziologice, intelectuale, afective și spirituale. Spiritul este în același timp rațiune și sentiment. Trebuie să iubim deci frumusețea științei și de asemenea frumusețea lui Dumnezeu. Trebuie să-l ascultăm pe Pascal cu aceeași fervoare cu care-l ascultăm pe Descartes.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire