pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2007 

Familie  

Câteva sfaturi pentru tați
James Stenson

Armonia conjugală (I)CuprinsLet

 

Uneori și sfaturile negative ("nu fă așa") sunt la fel de folositoare ca și cele pozitive ("fă așa"). Unui tată de familie îi poate fi la fel de folositor să știe și ce să nu facă, după cum și ce să facă. Drept urmare, i-am întrebat pe mai mulți tați cu vechime (adică ai căror copii au crescut, au plecat de acasă și au deja familiile lor) ce avertismente ar transmite taților tineri. Vă împărtășesc în continuare câte ceva din înțelepciunea acestor tați.

- Nu îți neglija soția. Ea are nevoie de ceea ce și noi avem nevoie: înțelegere, afecțiune, recunoștință, sprijin, apreciere. Când copiii sunt mici nu poate primi toate acestea de la ei, deci este cu atât mai important ca tu să fii atent în acest sens. Poți să îți dai seama că îți neglijezi soția atunci când ea începe să se plângă de lucruri mici din casă, în continuu. Este modul ei de a atrage atenția asupra propriei persoane. Trezește-te atunci. Fii atent. Ascultă-i opiniile. Ajut-o prin casă. Spune-i cât de minunată este. Strânge-o în brațe și sărut-o - toată ziua.

- Nu îți subestima copiii. Fixează-ți idealuri înalte pentru ei, care să îi călăuzească spre maturitate. Copiii tind inevitabil să devină ceea ce părinții așteaptă de la ei. Nu este vorba că vor avea cariera pe care tu o visezi pentru ei, ci de fapt că la maturitate vor avea sistemul de valori pe care tu îl aștepți de pe acum de la ei. Desigur, pe drumul spre maturitate vor mai greși, dar tu vei avea mereu certitudinea că este vorba de episoade pasagere, de mici scăpări. În final vor deveni acele persoane excelente care ai dorit tu să ajungă. Știi aceasta și ești mândru de ei. Mereu vei fi.

- Nu îi trata pe adolescenți ca pe niște copilași mai mari. Gândește-te în schimb la ei ca la niște aproape-adulți. Tratează-i astfel. Ajută-i să își formeze conștiința și condu-i încetul cu încetul spre lumea adulților. Explică-le cum se ține contabilitatea în casă, cum se caută un loc de muncă, ce înseamnă să ai o slujbă, cum trebuie să interacționezi cu colegii și cu șefii, cum să se comporte cu persoanele de sex opus. Ajută-i să își cumpere haine călăuzindu-le gustul pentru ca să se îmbrace bine. Când se vor plânge "De ce nu ai încredere în mine?", explică-le că nu ai nici cea mai mică îndoială privind bunele lor intenții, dar că până la a decide singur în probleme mai importante trebuie acumulată o experiență și trebuie câștigată încrederea. Într-o vreme îi duceai de mânuță să nu cadă: acum nu o mai faci. Trebuie să înțeleagă că la momentul pe care tu îl vei considera potrivit nu vei mai interveni în deciziile pe care trebuie să le ia.

- Nu le spune vreodată că anii de liceu sunt cei mai frumoși din viață. Nu este adevărat. Adolescența este de fapt una dintre cele mai dure perioade ale vieții: tinerii trebuie să facă față revoluției hormonilor, care se "trezesc" dar nu trebuie să ajungă să îi stăpânească. Este o luptă care, chiar dacă suntem alături de ei - și trebuie să fim alături de ei -, este lupta lor. În schimb spune-le copiilor tăi că fiecare etapă a vieții este interesantă, are provocările ei dar și partea ei bună. De câte ori tineri mai mari nu au ajuns să se sinucidă crezând cu tărie că perioada cea mai frumoasă a vieții lor tocmai a trecut. Copiii tăi trebuie să vadă în tine viața frumoasă care le stă în față.

- Nu-i lăsa pe copii să se eschiveze de la angajamentele făcute. Cuvântul dat trebuie să fie mereu respectat. Înainte să promită sau să se angajeze că vor face ceva, presează-i să se gândească la consecințe, deoarece vei fi cu ochii pe ei pentru a vedea cât de mult respectă cuvântul dat. Dacă vor să le cumperi un animal de casă trebuie mai întâi să se angajeze că îl vor hrăni și vor avea grijă de el - apoi trebuie să se țină de cuvânt. Dacă vor să meargă la o anumită petrecere nu ajunge doar să aibă consimțământul părinților ci și să respecte ora la care au promis să vină acasă. Dacă vor să urmeze cursuri de chitară trebuie să promită că, orice s-ar întâmpla, le vor urma cel puțin șase luni sau un an, abia după aceea având posibilitatea de a le abandona.

- Când corectezi un comportament al copiilor și ei răspund la infinit cu "De ce?" nu lungi discuțiile. În caz că vor sincer o explicație, dă-le-o o dată. În caz că persistă este clar că nu doresc să înțeleagă ce au greșit ci să conteste - conștient sau inconștient - autoritatea ta. Problema este închisă! Un "nu" pe care l-ai spus - pe bună dreptate - trebuie respectat de copii. Poți dezbate cu ei orice problemă, dar nu se dezbat drepturile tatălui.

- Nu rata micile ocazii de a sta de vorbă cu copiii. Ascultă-i politicos. Sunt atâtea ocazii: când conduci mașina, când speli vase, când repari ceva, când vă plimbați sau mergeți cu bicicleta, când este timpul de culcare. Dacă tai din timpul dedicat micului ecran vei descoperi brusc spații libere de petrecut cu copiii, cu familia. Nu este doar datoria mamei să cunoască frământările copiilor. Tu trebuie să fii de asemenea un prieten la care copiii să apeleze fără reticență atunci când sunt în cumpănă, sau pur și simplu vor să își împărtășească bucuriile și tristețile. Televizorul va rămâne lângă tine și mai încolo, dar timpul cu copiii este limitat - poate e greu de crezut, mai ales când sunt mici, însă copiii cresc și într-o bună zi părăsesc căminul părintesc.

- Nu striga prea mult la copilul tău. E o risipă de energie. Dacă trebuie să discuți cu unul dintre copii ia-l la un suc sau faceți o plimbare. Îi vei putea comunica ceea ce dorești cu calm și seriozitate. Nu uita însă să îi asculți și tu pe copii - poate că punctele lor de vedere sunt în mare parte greșite, dar s-ar putea să aibă și o doză de dreptate. Discuțiile intime vor face mai bine relației decât o explozie de nervi. În momentele fierbinți se ajunge ușor la cuvinte care rănesc, iar vindecarea acestor răni poate lua foarte mult. Caută să nu vorbești cu copiii când ești mânios - sau sunt ei mânioși - ci mai bine amână cu câteva ore: pe diseară sau pe dimineața următoare. Dacă însă ai spus deja cuvinte grele nu uita ca la discuția ce va veni când veți fi cu toții calmi să fii primul care își cere iertare.

- Nu uita să îți lauzi copiii, și nu doar generic. Copiii au nevoie să fie bătuți pe umăr din când în când. Cu toții avem nevoie. Laudă-i și pentru eforturi, nu doar pentru succese. Învață-i pe copii această lecție din lumea adulților: deoarece succesul depinde de efort, efortul este mai important decât succesul. Trebuie să apreciezi mereu când copilul încearcă, luptând cu tentația de a abandona. Când îl lauzi pentru ceva fii concret, pentru că astfel copilul simte că într-adevăr îți pasă de el, știind ce face și cum face.

- Coboară-te la nivelul copiilor, dar să nu rămâi acolo. Copiii sunt copii și adesea trebuie să te cobori la mintea lor. Dar scopul tău pe termen lung nu este să cobori tu la nivelul lor ci să îi ridici pe ei la nivelul tău - să îi conduci cu grijă și răbdare spre maturitate. Trăiește deci ca un adult, chiar dacă ți-ar fi casa plină de copii. Bucură-te de viața de adult și lasă-i să vadă ce înseamnă ea. Dorința lor de a se maturiza este întărită, sau dimpotrivă diminuată, după imaginea ce le-o oferi tu despre viața adultă.

traducere: Radu Capan
sursa: © ParentLeadership.com

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire