pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2007 

Pentru copii  

Cele zece porunci povestite copiilor
Bruno Ferrero

Istorioară: Șoricei de bisericăCuprinsCum ne face puternici slăbiciunea Crucii? (I)

 

Cum explici cele zece porunci copiilor? Este o întrebare pe care toți părinții creștini cred că și-au pus-o la un moment dat. Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane, din Baia Mare, vine în ajutor cu o carte. Autorul ei este binecunoscutul Bruno Ferrero, "specializat" în culegerea de povestioare cu morală creștină. "Cele zece porunci povestite copiilor" este în fapt tot o culegere, ce reunește zece istorioare cu tâlc, fiecare încheindu-se cu puncte de reflecție și cu o idee "de reținut". Aceste idei formează la final decalogul reformulat sub forma a 10 promisiuni corelate cu vârsta copilăriei.

Surorile Lauretane au mai editat acum câțiva ani o carte dedicată tot copiilor, intitulată "Cu Isus în viață", o călăuză spirituală pentru copiii care au făcut Prima Împărtășanie. Această carte - care este și de colorat, fiecare "lecție" având asociat un desen - a fost publicată integral online pe ProFamilia.ro încă din 2002 (vedeți secțiunea Tineri - Copii). Colaborarea cu Surorile continuă, având acum acordul lor pentru a prelua un capitol din cartea recent editată la Baia Mare. Am ales porunca a III-a. Luați-o ca o "pregustare", după care vă invităm să căutați cartea în librăriile catolice din țară [1].


Să cinstești ziua Domnului
Orașul Bucuriei și Orașul Muncii

Departe, departe exista un oraș numit Orașul Bucuriei. În acel oraș toți oamenii erau veseli, aveau timp să discute și le plăcea să sărbătorească. Cele mai frumoase zile erau zilele de Duminică. Oamenilor le plăcea se se adune în biserică, să asculte cuvintele preotului și să cânte cele mai frumoase cântece religioase, iar apoi se întorceau acasă și serveau împreună masa.

Orașul Bucuriei era unul foarte simpatic și primitor, dar oamenii din el nu reușeau să se îmbogățească. Casele lor erau cele mai mici față de casele altor orașe, iar drumurile lor erau cele mai strâmte. Când locuitorii acestui oraș vizitau alte orașe le era rușine de al lor.

"Trebuie să schimbăm ceva", au decis locuitorii Orașului Bucuriei și s-au adunat să discute de unde să înceapă schimbarea. "Renunțăm la duminici și sărbători pentru ca să avem mai mult timp pentru muncă", a fost prima propunere care a plăcut tuturor. "Trebuie să avem mai mulți muncitori", a propus cineva, deci, să le trimitem și pe femei la fabrică. Dar femeile aveau atât de mult de lucru în familie cu copiii și bătrânii, încât locuitorii au decis: "Copiii să meargă la creșă, bătrânii la casa de bătrâni, iar bolnavii la spital."

În scurt timp Orașul Bucuriei s-a transformat într-un oraș industrial: se înmulțeau fabricile și firmele de construcții. Casele mici au fost demolate pentru a se construi altele mai mari, iar străzile au fost lărgite. "De ce orașul nostru se numește Orașul Bucuriei?" a întrebat un locuitor. "Ar fi mai bine să-l numim Orașul Muncii." Propunerea a plăcut tuturor și imediat au schimbat denumirea. Orașul Muncii creștea neîncetat, dar în scurt timp a devenit un oraș mohorât, gălăgios, plictisitor și periculos. Pe șosele mașinile zburau încât oamenilor le era frică să iasă în stradă. Locuitorii săi nu se mai întâlneau atât de des ca înainte, dimpotrivă, nu se mai cunoșteau, nu se salutau. Duminica nu se deosebea cu nimic de celelalte zile.

Într-o zi copiii de la cămin au mers la casa de bătrâni, la bunici.
- E adevărat că Orașul Muncii s-a numit cândva Orașul Bucuriei? a întrebat un copil.
- Da, este adevărat.
- Și a fost un oraș foarte vesel?
- Cel mai vesel! au răspuns bunicii.
- De ce s-a schimbat totul? au întrebat copiii
- Totul s-a schimbat de când s-a renunțat la duminică și sărbători, au răspuns bunicii.
Copiii i-au privit pe bunici uimiți și i-au întrebat:
- Sărbătorile?... Ce sunt sărbătorile?

Reflectează:
- Cât de plăcut este să ne întâlnim cu un prieten! Dumnezeu ne așteaptă să-l întâlnim în fiecare duminică.
- fiecare duminică ne spune: "amintește-ți de ceea ce este mai important, de Dumnezeu". Dacă nu este Dumnezeu pe primul loc, oamenii pun în locul Lui banii, mașinile și casele, iar apoi nu mai au timp pentru copii, pentru bunici sau să sărbătorească împreună.
- Obișnuim să spunem foarte des: "nu am timp". Dumnezeu, însă, are mereu timp pentru noi și ne așteaptă.

De reținut:
Eu voi petrece fiecare duminică cu Dumnezeu, iar această zi va fi sărbătoarea noastră comună.

Note
[1] Preț orientativ: 6.5RON. Poate fluctua de la librărie la librărie.

traducere: sr. Terezia Chindri; CSL
sursa: © Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire