pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2007 

De vorba cu... un preot  

Despre pregătirea DA-ului pe viață
Familia creștină

Pregătirea: Planificarea generalăCuprinsBărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus

 

Anul acesta în revista Familia creștină publicăm serializat o carte cu "Întrebări și răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie". Cartea originală a apărut în SUA, reflectând în unele locuri probleme specifice societății americane. Ne-am gândit să stăm de vorbă cu pr. Mihai Blaj, vice-paroh în Săbăoani, despre pregătirea pentru căsătorie în parohiile noastre, cu problemele noastre specifice.

- Părinte Blaj, unii ar putea spune că astăzi pregătirea pentru căsătorie este ceva depășit: încă din liceu, dacă nu mai rapid, tinerii află aproape totul despre relațiile sexuale, văd filme cu numeroase cupluri, vin fiecare dintr-o familie... Cum priviți această mentalitate?

- Aș preciza mai întâi că pregătirea pentru căsătorie trebuie privită într-un dublu sens, și anume, o dată din perspectiva Bisericii și o dată din perspectiva logodnicilor. Pentru Biserică este necesară, pentru logodnici este utilă. Mă explic. De pregătire la căsătorie are nevoie în primul rând Biserica, pentru că, deși în cazul de față, sunt mirii cei care celebrează sacramentul, Biserica are misiunea să asiste, adică să se asigure de validitatea sa, motiv pentru care, pentru Biserică, pregătirea pentru căsătorie reprezintă mijlocul prin care își poate da seama că mirii îndeplinesc condițiile recerute pentru celebrarea căsătoriei, condiții care nu se referă atât la existența eventualelor impedimente, cât mai ales la maturitatea consimțământului. Mai concret spus, întâlnindu-se cu logodnicii prin intermediul clericului care face pregătirea, Biserica își poate da seama dacă aceștia știu și sunt pe deplin conștienți de ce anume implică acel Da pe care îl rostesc în fața altarului. Spun că pentru Biserică este necesară această pregătire întrucât un cleric nu are voie să asiste o căsătorie dacă nu a făcut mai întâi acest lucru. Pentru miri însă, pregătirea nu e atât necesară, în sensul că reușita căsătoriei lor ar depinde strict de această pregătire, dar este utilă, în sensul că îi poate ajuta mult să facă acest pas mult mai conștient.

N-aș spune că e depășită ideea de pregătire pentru căsătorie. Dimpotrivă, depășite sunt "locurile" în care tinerii de azi învață despre căsătorie. Sunt o persoană consacrată, dar dacă ar fi fost să mă căsătoresc, ceea ce văd în jur, mai mult m-ar fi descurajat decât să mă edifice. Întotdeauna le spun tinerilor pe care îi pregătesc la căsătorie că îi admir pentru faptul că, deși văd că statisticile ne arată că aproape o căsătorie din trei ajunge la divorț, deși văd în mass-media că modelele care se impun azi au o viață de cuplu dezastruoasă, deși văd că, aș îndrăzni să spun, jumătate din căsătoriile părinților lor nu au fost prea strălucite, au totuși curajul să facă acest pas. E utilă deci pregătirea pentru căsătorie făcută de Biserică pentru că, atâta timp cât ceea ce văd în jur nu-i învață lucruri neapărat încurajatoare, pot auzi aici adevărul despre căsătorie.

Există, într-adevăr, persoane care vin la biroul parohial cu o anumită doză de autosuficiență, de care aminteați, și care au o atitudine de genul: "Hai părinte, că nu suntem chiar picați din lună!", atitudine dublată de o alta, care se poate citi cu ușurință printre rânduri, dacă preotul este necăsătorit: "Tocmai dumneavoastră, un celibatar, v-ați găsit să ne dați lecții despre căsătorie?". Mulțumesc lui Dumnezeu că, cel puțin în mediul în care lucrez momentan, asemenea cazuri sunt totuși rare. În aceste situații are un cuvânt greu de spus tactul și "farmecul" aceluia care face pregătirea pentru căsătorie, care trebuie să găsească o cale pentru a le câștiga încrederea și, prin ceea ce le spune, să-i convingă că le este de folos învățătura Bisericii despre căsătorie.

- Bun. Înțelegem că Biserica are ce să explice celor care se pregătesc pentru căsătorie. Mai exact ce ar putea ei să nu știe despre familie? Ce ar putea să le spună Biserica și ei să nu știe?

- Exceptând cazul acelora care n-au fost la biserică decât de două-trei ori în viață, care nu au primit în familie nici o brumă de educație religioasă, care nu deschid niciodată televizorul, ori nu citesc deloc presa unde, fără să vrea, întâlnesc poziția Bisericii despre căsătorie, nu cred să existe creștini care să afle multe lucruri noi despre acest sacrament la pregătirea care se face. Eu, cel puțin, nu prea întâlnesc astfel de persoane. Consider că în cadrul pregătirii pentru căsătorie logodnicii nu află ce presupune căsătoria creștină, căci asta ține de o minimă cultură generală, dar sunt provocați să înțeleagă de ce merită să îmbrățișezi în viață ideea creștină despre căsătorie. În contextul de astăzi, preotul trebuie să facă, mai degrabă decât o cateheză informativă, o cateheză "de convingere" aspra căsătoriei, cateheză care are la bază un raționament simplu: dacă mirii vin să se cunune religios, înseamnă că au cel puțin un minim de credință. Iar dacă au ceva credință, înseamnă că pot fi făcuți conștienți de faptul că cel care a "inventat" căsătoria este Dumnezeu și, ca orice inventator, a prescris și condițiile în care aceasta funcționează. De aceea, dacă vor să aibă în viață o căsnicie reușită, vor trebui să meargă pe mâna lui Dumnezeu. E un raționament a cărui validitate poate fi probată chiar sociologic, în sensul că numărul familiilor reușite este direct proporțional cu valorile creștine asumate și viața de credință trăită în familie. Deci nu cred că tinerii care vin să se căsătorească aud lucruri noi despre căsătorie, dar aud acele lucruri pe care, azi, încep să nu le mai audă în altă parte și care, dintotdeauna, s-au dovedit a fi singurele adevărate despre ceea ce urmează să trăiască. Rămâne însă valabil și faptul că, prin pregătirea pentru căsătorie, logodnicii au șansa să aprofundeze mai mult și să înțeleagă mai bine în ce constă ideea creștină despre căsătorie.

- Ce înseamnă, concret, pregătirea pentru căsătorie și cum se desfășoară ea?

- Există mai întâi o pregătire mai îndepărtată pentru căsătorie, în care ar intra predicile și catehezele specifice făcute cu diferite ocazii, diversele inițiative care se iau, gândindu-mă aici la conferințe, întâlniri ori, mai nou, crearea de situri și forumuri care cuprind o asemenea tematică, sau pur și simplu educația bună primită în cadrul familiei și care are un mare rol, căci pregătirea o face Biserica și nu doar clericii.

Și există apoi pregătirea propriu-zisă care cuprinde un număr de întâlniri între logodnici și cei desemnați de Biserică să se ocupe de aceasta, întâlniri care, în general, au loc cu cel mult 6 luni înainte de cununia religioasă. În ceea ce privește numărul acestor întâlniri și ce se face concret în cadrul lor, variază de la parohie la parohie. Vă pot spune cum se face la noi. Cu fiecare cuplu în parte se organizează 3 întâlniri cu părintele vicar responsabil cu pregătirea pentru căsătorie, o întâlnire cu părintele paroh și o întâlnire cu laici, specialiști pe probleme de familie. Întrucât la Săbăoani sunt direct responsabil de aceste întâlniri, vă pot spune că fiecare asemenea întâlnire durează aproximativ o oră și constă într-o discuție amiabilă după următoarea structură: prima întâlnire tratează despre viața de credință, unde încerc să clarific anumite adevăruri de credință la nivelul lor, de persoane mature, și să descoperim împreună de ce credința reprezintă singurul fundament al unei vieți autentice de familie; la a doua întâlnire se tratează despre viața morală, unde, urmând schema celor 10 porunci, mă opresc cu precădere la problema raportului cu părinții de după momentul căsătoriei (porunca a IV-a), la probleme de bioetică (porunca a V-a) și la probleme legate de sexualitatea cuplului (poruncile a VI-a și a IX-a); iar în a treia întâlnire tratez despre proprietățile căsătoriei (indisolubilitate, fidelitate și sacramentalitate), despre armonia conjugală și despre problema copiilor și a calității de părinte. Apoi, întâlnirea cu părintele paroh are mai mult rolul ca acesta să-i cunoască și să se asigure personal de sinceritatea și maturitatea intenției lor (nu este un examen!), iar cea cu persoanele laice cuprinde o serie de mărturii despre viața de cuplu și explicarea ideii de maternitate și paternitate responsabilă, care include și prezentarea mijloacelor naturale de reglementare a nașterilor.

- Dar nu este oare Biserica nerealistă așteptând ca un cuplu, care acum trebuie să se concentreze pe probleme atât de presante (lista invitaților, alegerea rochiei și buchetului de flori, organizarea mesei, a voiajului de după nuntă...), să își găsească timp pentru aceste întâlniri?

- O vorbă ironică pe care o auzim uneori, spusă mai în glumă, mai în serios de unii bărbați zice că "după cununie, cu timpul dragostea trece, rămâne soția". E falsă, bineînțeles, zicala, dar modificată puțin ne conduce la un mare adevăr: "după cununie, nunta trece, rămâi cu soția". Un sfat pe care-l dau tuturor tinerilor care vin la pregătirea pentru căsătorie e ca în perioada apropiată cununiei religioase, să-i lase pe alții să organizeze cele necesare (amănuntele), iar ei să se concentreze și să trăiască din plin momentul respectiv (esențialul), pentru că după căsătorie, nunta aproape că nu mai contează, dar momentul acela precis în care ai spus Da, este trăit în fiecare zi, până la sfârșitul vieții. Iar pregătirea pentru căsătorie vizează tocmai acel moment și, implicit, tot ceea ce vine după. De aceea spun că nu, Biserica nu este nerealistă atunci când îndrăznește să le răpească logodnicilor 4 ore dintr-o lună de zile, pentru binele lor. Mai mult, sunt convins că e încă puțin ceea ce se face. O doamnă îmi spunea odată că, așa cum Biserica pregătește un tânăr cel puțin 6 ani pentru a-i conferi sacramentul Preoției, la fel ar trebui cumva procedat și în cazul căsătoriei, întrucât greutățile stării sunt aproximativ egale. E puțin exagerată poate această remarcă, dar vrea tocmai să scoată în evidență că momentul cununiei religioase este prea important pentru ca, din comoditate, să nu-l pregătim cum se cuvine.

Ne confruntăm într-adevăr astăzi și cu o problemă legată de timp în cazul logodnicilor emigranți, care, cel puțin la noi, reprezintă peste 75% dintre miri și, care, în marea lor majoritate, vin cu două săptămâni înainte de cununie, timp în care trebuie să alerge și să rezolve toate problemele pe care un asemenea moment le implică. Noi îi sfătuim mereu să facă pregătirea pentru căsătorie în tihnă, acolo unde sunt, dar dacă nu se poate, ne adaptăm și noi la timpii lor. Îi consultăm când pot să vină, dacă pot de fiecare dată să vină, mergând până acolo încât, uneori comprimăm pregătirea în două sau trei întâlniri. Suntem flexibili. Și apoi, eu cred că modul în care logodnicii abordează aceste întâlniri depinde foarte mult de modul în care preotul, mai întâi, le face. Dacă el știe să le facă atractive și utile prin temele alese și prin stilul în care sunt tratate, vă spun că tinerii vin cu multă plăcere, chiar dacă sunt presați de timp. Ne-am obișnuit poate prea mult să credem că tinerii noștri s-au "laicizat" de tot și că privesc totul doar critic, acid, că au rezerve la tot ceea ce înseamnă Biserică, lucru care nu este chiar adevărat. Scurta mea experiență și mediul în care slujesc îmi demonstrează că, în adâncul lor, tinerii de azi sunt extrem de însetați după Adevăr și sătui de discursul demagogic din jur, chiar dacă, în aparență, dau o impresie contrară. Repet, ca preot, dacă reușești să găsești cuvintele potrivite, ai parte în urma dialogului cu logodnicii de una dintre cele mai frumoase experiențe din viața preoțească.

- Dacă unul dintre parteneri nu este creștin catolic, cerința pregătirii pentru căsătorie mai există? Daca da, cum se poate rezolva?

- În cazul căsătoriilor mixte, partea necatolică nu este obligată să participe la întregul itinerar de pregătire la căsătorie, ci doar i se recomandă, cu titlu de obligativitate rămânând doar o întâlnire cu preotul care face pregătirea, pentru a i se aduce la cunoștință angajamentele pe care și le asumă partea catolică și în care i se explică care este viziunea Bisericii catolice cu privire la căsătorie, în special cea referitoare la indisolubilitatea acesteia. Dacă respectiva persoană nu vrea să participe și la celelalte întâlniri, se face pregătire numai cu partea catolică, lucru care se întâmplă, de altfel, destul de rar. De obicei, cei care au ceva explicit împotriva căsătoriei celebrate în Biserica Catolică, nici nu vin să se cunune la noi, ci își conving partenerul să se căsătorească în Biserica sau comunitatea eclezială din care provin. Ceilalți însă, care vor într-adevăr o cununie mixtă și care cred în faptul că, doctrinar vorbind, Biserica catolică este singura care o celebrează, sunt în general deschiși și pregătirii pentru căsătorie.

- Vă mulțumim.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire