pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2007 

Cartea pentru familii  

Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus
Radu Capan

Despre pregătirea DA-ului pe viațăCuprinsComunicarea în familie

 

Literatura în limba română dedicată relațiilor interumane a cunoscut o explozie după 1990, ceea ce este desigur apreciabil. Plimbându-mă prin librării am văzut și văd zeci de titluri, care mai de care mai atrăgătoare. Cartea dr. John Gray am observat-o pe rafturi cu mai mulți ani în urmă dar am evitat-o constant. Cum cărțile costă, nu glumă, caut să fiu foarte selectiv și, de aceea, când deschid o carte despre relații - în speță în căsătorie - caut să văd dacă în deschiderea capitolelor sunt citate biblice. Poate că par habotnic, dar așa aflu rapid dacă am în față un scriitor creștin, cu care am șanse mai mari să împărtășesc valorile, sau nu. Astfel am avut curajul să iau cărți ale unor autori pentru mine atunci necunoscuți, precum Ross Campbell sau Gary Smalley, ca să citez doar două nume; au fost printre cele mai inteligente investiții făcute vreodată.

Tot o investiție inteligentă s-a dovedit în final și achiziționarea cărții "Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus". Titlul îmi spunea evident că subiectul îl reprezintă diferențele dintre bărbați și femei, și probabil că dacă nu aș fi simțit tot mai acut problemele provocate de aceste diferențe în propria familie aș mai fi amânat cumpărarea pentru o vreme. Ce a urmat după ce am început să citesc cartea? O experiență a "aha"-urilor, în care, pagină după pagină, diverse episoade familiale îmi apăreau într-o lumină diferită. În același timp am simțit că reușesc să mă înțeleg mai bine pe mine, ca bărbat, în paralel cu înțelegerea soției, ca femeie. A fost o carte pe care soția mea a "citit-o" prin relatările mele, împărtășindu-i cu nerăbdare aproape fiecare lucru nou descoperit. De fapt poate "lucru nou" este cam mult spus, pentru că la urma urmelor dr. Gray nu descoperă nimic senzațional, doar explică prin metafore, sintetizează experiențe, pune oglinzi în care să ne vedem mai bine. Și totuși, mă repet, experiența citirii cărții a fost un proces de continuă revelație a provocatoarei și în același timp minunatei diferențe care există între cele două sexe.

Desigur, această opinie nu este împărtășită de toți. Dr. Gray este considerat misogin sau sexist de unele cercuri care pretind că stilurile de comunicare dintre bărbați și femei coincid în măsură de 98%. Tocmai de aceea lectura cărții nu trebuie făcută la modul absolut, considerându-se ca normă descrierile lui despre comportamentul masculin, respectiv feminin. După mine, faptul că în unele familii bărbatul este, de exemplu, foarte vorbăreț și delicat, iar femeia tăcută și rece nu infirmă existența unui tipar masculin și al unuia feminin, ci eventual că... excepția confirmă regula. Încă de la Creație, bărbatul și femeia sunt prezentați ca făpturi egale în demnitate dar diferite ca roluri. O interpretare frumoasă spune că crearea bărbatului din pământ arată afinitatea lui pentru muncă (la început aceasta însemna muncă agrară), cu atuurile de rigoare (ex: forța), pe când crearea femeii dintr-o coastă (aflată lângă inimă) subliniază capacitatea ei specială de a iubi, delicatețea și sensibilitatea ei.

Pentru a-și susține ideile, dr. Gary propune un alt scenariu - științifico-fantastic - pentru originea bărbatului și a femeii, respectiv pentru întâlnirea dintre ei.

Să ne imaginăm că bărbații vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus. Cândva, demult, prin telescoapele lor, marțienii le-au descoperit pe venusiene. Simpla lor vedere le-a trezit sentimente pe care nu le mai încercaseră până atunci. S-au îndrăgostit și-au inventat rapid călătoriile spațiale - au zburat spre Venus.

Venusienele i-au întâmpinat pe marțieni cu brațele deschise. Ele intuiseră că va veni această zi. Sufletele lor s-au deschis pentru o iubire pe care nu o mai cunoscuseră vreodată. Dragostea dintre venusiene și marțieni a fost miraculoasă. Erau încântați să fie împreună, să lucreze împreună și să-și împărtășească gândurile. Deși proveniți din lumi diferite, pe ei îi delecta tot ce îi diferenția. Au petrecut luni întregi învățând să se cunoască, explorându-se și analizându-și nevoile, preferințele și modelele comportamentale diferite. Ani de zile au trăit împreună în dragoste și armonie.

Apoi au decis să zboare către Pământ. La început totul a fost minunat și frumos. Dar efectele atmosferei pământene s-au făcut simțite și, într-o zi, toată lumea s-a trezit cuprinsă de o amnezie de un tip special - o amnezie selectivă! Atât marțienii cât și venusienele au uitat că proveneau de pe planete diferite și era normal ca și ei să se deosebească. Într-o bună zi, tot ce aflaseră despre diferențele dintre ei li s-a șters din memorie. Și, din acea zi, bărbații și femeile au intrat în conflict.


Cartea este, din această perspectivă, un tratament anti-amnezie, căutând să ne descopere diferențele dintre noi. "Bărbații", scrie dr. Gray, "greșesc așteptându-se ca femeile să gândească, să comunice și să reacționeze la fel ca ei; femeile greșesc așteptând ca bărbații să simtă și să reacționeze așa cum fac ele." Descoperirea diferențelor nu are deci scopul de a ști cu ce să ne scoatem ochii unii altora ("aha! sunteți niște simandicoase! iar voi niște neciopliți!"), ci de a ne învăța "limba" celuilalt. De fapt, cartea include la un moment dat un dicționar frazeologic marțian-venusian! Simpla cunoaștere a diferențelor nu va ajuta niciodată relațiile dintre doi soți, dacă nu este însoțită de efortul de a înțelege și mai ales de a acționa "pe limba" celuilalt.

S-ar putea să ajute un exemplu concret. Se întâmplă uneori ca, venind acasă, soția să îmi spună cu un glas sfârșit: "Nu mai pot! Am atâtea pe cap și simt că nu le pot face față!" Reacția mea marțiană clasică, prezentă și astăzi uneori, este de a lua un pix și o hârtie și a-i spune: "Hai să facem o listă cu problemele. Apoi împărțim sarcinile și vei vedea că totul va fi bine." Desigur, nici după ce îi demonstram că se poate face față lucrurilor printr-o organizare mai bună, soția nu se simțea mai bine. Când am citit capitolul 2, "Domnul Rezolvă-Tot și Comitetul de Perfecționare", am înțeles că nu de rezolvarea situației are ea nevoie. De atunci încerc să îi răspund venusian, strângând-o în brațe, iubind-o, arătându-mi recunoștința pentru câte face, pentru a constata apoi că problema inițială a dispărut. Un alt exemplu: în momentele de certuri dintre noi soția folosește frecvent - ca de altfel toate venusienele - cuvântul "niciodată". Multe dintre discuțiile noastre contradictorii se blocau la acest cuvânt. Când spunea "niciodată nu ai..." săream ca ars: "Acum chiar că exagerezi. Dar atunci când...? Sau atunci când...?" Acum însă știu că "niciodată" la femei înseamnă "uneori" sau poate "în clipa aceasta așa mă simt de parcă niciodată...", așa că în loc să sar să mă apăr, să îi demonstrez că greșește, demontând acuzele punct cu punct, caut să înțeleg faptul că un anumit comportament al meu i-a provocat atâta supărare.

Cele 13 capitole ale cărții analizează reacțiile celor două sexe față de anumite situații ("Bărbații se retrag în vizuina lor, iar femeile vorbesc"), modelele lor comportamentale ("Bărbații seamănă cu elasticul", "Femeile sunt ca valurile"), căutând să furnizeze și soluții la problemele de comunicare (capitolele "Cum": "Cum să-i dai o motivație sexului opus", "Cum se pot evita certurile", "Cum să marcăm puncte în ochii partenerului", "Cum se pot comunica sentimentele dificile", "Cum să soliciți sprijin astfel încât să-l obții", "Cum poate fi păstrat farmecul dragostei"). Dacă doriți o prezentare în detaliu a fiecărui capitol intrați într-o librărie unde se găsește cartea și citiți paginile 14-15. Intenția mea a fost să vă semnalez cartea, să vă incit să o împrumutați sau cumpărați. Deși este mereu riscant să recomanzi o carte, ținând cont de diversitatea gusturilor, cuplurile tinere sau cele care mai au energia de a investi în relație vor prețui acest dicționar marțiano-venusian, sunt sigur, mai mult decât orice alt dicționar din casă.

În prefața cărții, dr. Gray scrie: "Singura reacție negativă pe care o am de la participanții la seminariile mele și din scrisorile pe care le primesc este: Mi-aș dori ca cineva să îmi fi spus asta mai devreme." Lucrul este valabil și pentru cartea sa. Apreciez foarte mult această carte și încă altele câteva, legate de căsătorie, și mult mi-ar fi folosit să le fi cunoscut acum zece ani. Niciodată nu este însă prea târziu, iar dacă eu am aflat mai târziu, alții mai tineri pot afla acum.

"Bărbații sunt de pe Marte, femeile de pe Venus"
Dr. John Gray, Editura Vremea, București 2005
Librarie.net - 15,21RON
Kerigma.ro - 18RON


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire