pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2007 

Întrebări și răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie  

Căsătoria: Învățăturile Bisericii
Rebecca Nappi și pr. Daniel Kendall, SJ

Cu toții ne-am născut din Noe?CuprinsDespre copii și sexualitate

 

Căsătoria jurnalistei Rebecca Nappi a fost celebrată de părintele iezuit Daniel Kendall. După câțiva ani, Rebecca i-a propus pr. Kendall să scrie împreună o carte cu întrebări și răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie. Cartea rezultată nu reflectă (doar) experiența lor, ci (și) experiența zecilor de cupluri cu care au stat de vorbă, de la care au învățat chiar autorii. Munca lor s-a concretizat în volumul "101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation", apărută la prestigioasa editură Paulist Press. Mulțumită autorilor și editurii, revista "Familia creștină" are acceptul serializării acestor întrebări și răspunsuri. Dacă vom sări unele întrebări sau completa unele răspunsuri va fi doar pentru că în unele cazuri textul original este particularizat pentru situația din SUA. Marea parte a conținutului este însă de interes larg și sperăm să îl apreciați.

I. Ce este căsătoria catolică?

Învățăturile Bisericii

9. Cum a evoluat conceptul catolic de căsătorie? Catolicii au privit întotdeauna căsătoria așa cum o fac astăzi?

În cadrul Bisericii Catolice definirea căsătoriei a variat de-a lungul timpului. De exemplu, o viziune tipic catolică de dinainte de Conciliul Vatican II (1962-1965) era aceea a unui "sacrament în care doi oameni apți pentru căsătorie, de sexe diferite, se asociază într-o comuniune neîmpărțită pe viață prin acord reciproc pentru generarea și creșterea urmașilor, și în care ei primesc harul pentru îndeplinirea datoriilor speciale ale stării lor". Scopul principal al căsătoriei era "generarea și creșterea copiilor". Scopul secundar era "ajutorul reciproc și satisfacerea impulsurilor sexuale". În contrast, Conciliul Vatican II nu a făcut această distincție între scopul primar și cel secundar, ci a numit căsătoria un parteneriat intim de viață și iubire.


10. Ce schimbări a adus Conciliul Vatican II în viziunea catolică privind căsătoria?

Prima definiție din răspunsul anterior este mai mult "centrată pe act", în timp ce a doua este "contextualizată". Un mod popular de a caracteriza diferența dintre aceste două definiții este acela de a spune că prima seamănă cu un contract, iar a doua este un legământ. Un contract privește dacă o persoană a îndeplinit sau nu anumite stipulații legale (lucruri), în timp ce un legământ privește la angajamentul personal (oameni). Este o abordare mai integrală. Legământul are de asemenea rădăcini biblice care evidențiază relațiile conjugale. În trecut, Biserica a pus accentul pe asigurarea validității căsătoriei. Astăzi Biserica se concentrează pe pregătirea la căsătorie pentru a asigura un drum fericit împreună. Acest lucru este de asemenea în acord cu accentul pus în secolele XX și XXI pe personalism, în care persoanele și relațiile lor se află în centrul teoriei și al practicii, în opoziție cu o aplicare riguroasă a unei teorii filozofice sau teologice care nu ia în considerare contextul.


11. În consecință Biserica a oferit la nivel oficial noi învățături despre căsătorie?

Majoritatea învățăturilor Bisericii din ultimii ani s-au construit pe abordarea Conciliului Vatican II. De exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat învățătura Conciliului Vatican II într-o Exortație apostolică (Familiaris consortio - un document din 1981 despre familia în epoca modernă). De asemenea, Vaticanul a vorbit despre abuzurile în privința căsătoriei în documente precum Sexualitatea umană - adevăr și semnificație (dat în 1995, pe tema educației sexuale), Pregătirea pentru Sacramentul Căsătoriei (care a acordat în 1996 multă atenție pericolelor cu care se confruntă partenerii și familia) și Familie, căsătorie și uniuni de facto (un avertisment din 2000 referitor la efectele negative pe care "trăirea împreună" le are asupra căsătoriei în general).


12. De ce fac catolicii mare caz despre căsătorie ca fiind un sacrament, în timp ce alți creștini de obicei nu spun nimic despre aceasta?

Un sacrament este o întâlnire cu Dumnezeu în cadrul unei comunități bisericești. Atunci când catolicii vorbesc despre sacramente ei înțeleg în mod obișnuit una dintre cele șapte acțiuni formale rituale care au ajuns să fie numite cele șapte sacramente. Ortodocșii recunosc și ei toate cele șapte sacramente, în timp ce mulți protestanți recunosc doar două - Botezul și Cina Domnului. Totuși ei au ceremonii și pentru celelalte acțiuni rituale pe care catolicii le numesc sacramente. Pentru catolici a vorbi despre căsătoria sacramentală înseamnă că Dumnezeu, comunitatea creștină și cuplul însuși sunt implicați în viața lor comună. Catolicii recunosc căsătoria între doi protestanți ca fiind sacramentală, chiar dacă cele două persoane ar putea să nu gândească în aceste categorii deoarece nu recunosc șapte sacramente.


14. Care este diferența dintre o căsătorie sacramentală și una nesacramentală?

Deși nu știm cum acționează Dumnezeu în fiecare caz în parte, în accepția populară o căsătorie nesacramentală este una din care nu fac parte Dumnezeu și comunitatea creștină. De exemplu, căsătoria dintre două persoane nebotezate nu este o căsătorie sacramentală. Teologul Jean Corbon descria diferența în acest mod: "Ceea ce adaugă sacramentul nu este atât binecuvântarea cuplului (orice căsătorie, în fond, este sfântă) cât iubirea dintre Cristos și Biserica Sa la care vor participa soțul și soția".


17. Este căsătoria o stare inferioară față de viața religioasă?

Atunci când o persoană întreabă dacă ceva este "superior" sau "inferior", înseamnă că acea persoană se gândește la un anumit reper. Uneori oamenii iau versetul 1Corinteni 7,38 rupt din context pentru a susține inferioritatea căsătoriei față de viața consacrată. Ei cred că, la modul ideal, o persoană consacrată poate să fie total dedicată lui Dumnezeu, în timp ce o persoană căsătorită este distrasă de soț/soție și de familie. În cele din urmă fiecare dintre noi va fi judecat după cât a făcut pentru Dumnezeu și pentru semeni, și nu pentru cât a făcut ca membru al unui ordin călugăresc sau ca persoană căsătorită. Toți creștinii sunt chemați să ducă vieți sfinte și demne de uniunea lor profundă cu Cristos prin botez. Ce ar putea să fie mai înalt decât să ne dedicăm total slujirii la care Dumnezeu ne-a chemat?


18. De ce nu se pot căsători preoții?

Din cauza diferitelor probleme privind moștenirea și proprietatea Bisericii, partea apuseană a Bisericii cere celibatul de la clerul său, de mai multe secole. Această practică nu se aplică în Bisericile Catolice din Răsărit, în care există cler căsătorit. În mod evident, oamenii întreabă adesea în zilele noastre dacă motivațiile care au stat la baza practicii apusene a celibatului mai sunt valabile. Unii spun că astăzi celibatul are scopul de a-l elibera pe preot pentru o mai mare slujire a comunității, în timp ce alții consideră că are un fundament mai mult istoric și economic.


19. Nu mă interesează unde mă căsătoresc. Familia mea mă presează să mă căsătoresc în Biserica Catolică. Ce ar trebui să fac?

După cum am menționat în răspunsurile la întrebările 10 și 12, într-o căsătorie catolică sunt implicați Dumnezeu, comunitatea și cuplul însuși. Dacă nu doriți ca Dumnezeu sau comunitatea creștină să fie parte a căsătoriei voastre, atunci de ce să faceți o ceremonie catolică? Ar fi oarecum o ipocrizie să stați în fața unei comunități și să vă promiteți iubire și fidelitate, dacă nu credeți în acea comunitate sau nu doriți sprijinul acelei comunități. Pe de altă parte, sunt alte considerente care joacă un rol important în a dori o nuntă la biserică, acestea ținând de familie, de prieteni și de rudele mirilor. Acest lucru trebuie să îl discutați cu un preot pentru a găsi cea mai bună soluție.

Uneori alți membri ai familiei recunosc semnificația profundă a căsătoriei în biserică, în timp ce voi poate nu sunteți în stare să o apreciați pe deplin în acest moment al vieții voastre. Atunci când Rebecca s-a căsătorit cu Tony ea avea treizeci de ani și, ca mulți alți catolici din generația ei, a încetat să mai meargă la biserică de pe la vârsta de 20 de ani. Atât părinții ei cât și Tony și părintele Daniel au încurajat ideea unei nunți catolice și Rebecca a acceptat-o, deși afirma atunci că nu contează pentru ea unde se căsătorește. De fapt, ea se și gândise la o căsătorie celebrată de un judecător de pace în grădina părinților ei. Rebecca și Tony s-au căsătorit în biserică, celebrantul fiind părintele Daniel. Înainte de vârsta de patruzeci de ani, drumul ei spiritual a condus-o pe Rebecca înapoi într-o parohie catolică și într-o comunitate de credință. Ea le mulțumește adesea acelor persoane din viața ei care au înțeles importanța unei căsătorii catolice. Simte că ei "au păstrat credința" pentru ea până când a fost gata ea însăși să se întoarcă la credință. Dacă s-ar fi căsătorit atunci cu Tony în grădina părinților ei, ar fi dorit o ceremonie în biserică în acest moment al vieții ei. Pe lângă beneficiile spirituale, acele persoane care au păstrat credința pentru ea au scutit-o de cheltuiala unei a doua nunți în biserică!

Excerpts from 101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation, by Daniel Kendall, SJ and Rebecca Nappi, Copyright © 2004, Paulist Press, Inc., New York/Mahwah, N.J. Used with permission of Paulist Press.
www.paulistpress.com

traducere: Oana Capan

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire