pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2007 

De vorbă cu... un tată și medic  

Despre copii și sexualitate
Familia creștină

Căsătoria: Învățăturile BisericiiCuprinsDespre imposibilitatea de a avea copii

 

În acest număr, pentru interviu ne-am adresat dr. Florin Ardelean, din București. Are 42 de ani, este căsătorit de 16 ani și are 2 copii. A terminat specialitatea de medicină generală și de planning familial natural la Viena. Se ocupă de 16 ani de metodele naturale, de educația tinerilor pentru viață și familie și se ocupă împreună cu un grup de familii bucureștene de pregătirea pentru căsătorie a logodnicilor.

- În ziua de astăzi, fie că este vorba de filme, de reclame, de reviste, de situri internet, chiar și de afișe stradale, copiii noștri sunt bombardați de un puternic conținut sexual. Cum pot părinții creștini să își protejeze copiii de urmările acestui asalt mediatic, fără a risca să îi închidă "într-un clopot de sticlă"?

Înainte de toate țin să precizez că, în ciuda unor păreri ale multora din generația mea, tinerii de astăzi nu sunt mai altfel decât am fost noi la vârsta lor. Au aceleași preocupări pentru propria cunoaștere și identitate, pentru înțelegerea sexualității lor, pentru a-și găsi un loc în societate și între cei din generația lor. Ceea ce ne deosebește este informația primită. Noi am avut-o din foarte puține surse și mult distorsionată, de la persoană la persoană, pe când cei de astăzi sunt bombardați de prea multe informații, la rândul lor mult distorsionate pentru că sunt prea multe și de cele mai multe ori contradictorii.

Când în societate apare o nevoie sau se identifică o problemă, ar fi riscant să le ascunzi sau să nu le dai curs, doar pentru că ție îți creează indispoziție! La fel și cu cei de astăzi: revistele le vor citi, filmele erotice sau porno și le vor achiziționa, vor discuta cu prieteni sau colegi (și eu discutam la vârsta lor cu cei de vârsta mea), dacă noi nu dialogăm cu ei. Aceasta pentru că vor să înțeleagă ce se întâmplă cu ei.

Furtuna care se iscă în pubere oricum vine. Lucruri care ieri erau trecute sub tăcere, astăzi nu mai poți să le acoperi. Și atunci trebuie să-i explici adolescentului ce-i cu el, așa cum pe cei mici, de exemplu, îi înveți literele și cifrele pentru a putea citi sau socoti. Așadar, ținerea sub un clopot de sticlă e ca și cum am face ordine în casa vieții copilului nostru, ascunzând "mizeria" (pentru că așa considerăm noi părinții că ar fi discuția despre sexualitate cu ei) sub pat, până când acolo vor apărea germenii bolii viitoare.

- Copiii ajung la o vârstă la care încep să își pună întrebări legate de corpul lor, de diferențele dintre bărbați și femei. Cum trebuie să reacționeze părinții la aceste întrebări?

Sfătuiesc părinții să-și observe copiii lor (asta fac și eu cu copiii mei) și, de cum apar primele semne de pre-pubertate: atracția pentru sexul opus, erotizarea gândirii, schimbarea vocii, accentuarea pilozității, cu mult înaintea măririi sânilor la fetițe, mustății la băieți, pilozității pubiene și axilare sau schimbarea vocii, să înceapă explicațiile sau să roage pe cineva calificat să discute cu ei.

În această situație, părintele se comportă ca un profesor, iar procesul de învățare este un succes dacă elevul (copilul nostru) recunoaște autoritatea didactică și se simte confortabil în a discuta cu profesorul său (părintele său) despre sine și trăirile sale. Discuția despre sexualitate nu este un act punctual sau ceva care în data de x la ora y ne așezăm la o masă și o începem. Este un proces de lungă durată și e rezultatul unei bune comunicări copil-părinte educată de foarte mic. Rog pe orice părinte să înțeleagă că, așa cum copiii noștri ne câștigă în timp și după multe testări încrederea, la fel și noi suntem obligați să ne câștigăm autoritatea de educator în ochii lor.

Politica începerii acestor explicații la vârste fragede cu venirea berzei care a lăsat în casa noastră copilul sper că ne e clar tuturora acum că e falimentară. Soția mea a găsit o bună modalitate, cumpărând un Larousse pentru copii, știind că ai noștri sunt foarte curioși și vor să vadă cât mai multe imagini interesante pentru ei. Acolo apărea și un uter în secțiune cu descrierea a 2 gemeni. De aici a pornit discuția despre gemeni, copiii din burtica mamei și nașterea lor.

Mai târziu, am continuat cu diferența dintre băieți și fetițe. Până când apar în mod natural semnele de erotizare a copilului nostru trebuie să răspundem fără ocolișuri la întrebările lor, pentru că altfel le pierdem încrederea și ei se vor interesa în altă parte, nemaiavând controlul calității informației primite.

Biserica Catolică vorbește de paternitate / maternitate responsabilă ca o obligație a calității de părinte. Mulți cred că aceasta este doar o altă definiție a planning-ului familial natural. De multă vreme încerc să explic că este un concept mult mai complex, în care părinții creștini au obligația să fie părinți buni și responsabili de dinainte de concepție și până la majorat. Una dintre obligațiile de mare importanță este să nu abdice de la calitatea de profesor care își învață elevul despre sexualitatea lui.

- În familiile cu mai mulți copii, de diferite sexe, dar chiar și în cele cu un copil, apare inerent problema pudorii: în relația dintre copii, respectiv în relația dintre părinți și copii. Care este sfatul Dvs?

Cuvântul cheie este balanță (echilibru). Trebuie pus în balanță gestul (acțiunea) plecat dintr-un scop și rezultatul obținut. În cazul nostru scopul este înțelegerea de cât mai mic a faptului că sexualitatea noastră este un dat normal și are diferențe între masculin și feminin. Gesturile (acțiunile) pe care le facem trebuie să urmărească scopul, astfel că rezultatele să fie corespunzătoare: copilul să fie informat, să înțeleagă tot timpul ce se întâmplă cu el și să aibă o imagine bună și completă despre sexualitatea lui corespunzător înțelegerii sale și vârstei pe care o are.

Când apar semne de erotizare copilul trebuie să le înțeleagă și să și le însușească ca ceva natural (să nu-i pară rău că nu mai e copil și că el crește). Prea mare pudicitate strică, prea puțină iarăși strică. Așadar, trebuie să punem în balanță care din gesturile noastre (dezbrăcatul sau nuditatea în fața copiilor, baia împreună cu ei, spălarea lui - nu cred că există vreun copil căruia să nu îi placă să fie spălat de părinți când este mic - mai ales în zonele genitale etc.) sunt utile pentru înțelegere și care creează tulburare în copil / puber / adolescent. Practic, să-i acordăm copilului nostru vârsta și preocupările / percepția despre sine pe care le are.

Ca să fiu mai precis, e greu de crezut că mai este cazul să ne spălăm noi copii, să nu facă baie singuri ori să mai "evoluăm" dezbrăcați în fața lor după o anumită vârstă (9-12 ani). Mesajul meu este să ne observăm copiii cât mai bine și fără să-i sufocăm cu atenția noastră, acordându-le încrederea pe care și-au câștigat-o în ochii noștri. Dar și noi să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor lor. Ferice de părinții cu care copiii lor adolescentini își mai doresc să petreacă timpul liber sau vacanțele și nu se simt ca într-o perioadă de penitență!


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire