pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2007 

Familie  

Despre imposibilitatea de a avea copii
pr. William Saunders

Despre copii și sexualitateCuprinsMitul mamei perfecte

 

Recent discutam cu un prieten care pretinde că o persoană care nu poate avea copii nu se poate căsători în Biserica Catolică. Este adevărat? Ce spune mai exact Biserica pe această temă?

Problema admiterii unei persoane să intre în căsătorie atunci când ea nu poate să aibă copii are două dimensiuni: impotența și infertilitatea. Înainte de a discuta aceste dimensiuni, să ne amintim câteva lucruri despre căsătorie, așa cum ne-au fost revelate de Dumnezeu. În Geneză, după ce Atotputernicul Dumnezeu a creat bărbatul și femeia după chipul și asemănarea Sa, citim: "Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți" (1,28). În a doua relatare a creației, Adam spune despre Eva, femeia creată din trupul lui de Dumnezeu: "Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său". Iar în continuare citim: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup" (2,23-24).

Isus Cristos reia această idee în învățătura pe care ne-a transmis-o prin Evanghelii. Când a fost întrebat despre divorț, Isus a spus: "Nu ați citit că de la început Creatorul i-a făcut bărbat și femeie? și a zis: De aceea omul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă." Mai mult, Sfântul Paul s-a folosit de imaginea căsătoriei pentru a descrie uniunea dintre Cristos și Biserică. Fideli acestor revelații, catolicii consideră căsătoria ca fiind un sacrament. Catehismul enumeră ceea ce în mod tradițional sunt cunoscute ca "cele trei bunuri ale căsătoriei": indisolubilitatea, fidelitatea și rodnicia (cf. nn. 1643-1654). Aceste "bunuri" sunt exprimate verbal în legămintele asumate în timpul ritualului căsătoriei, când cuplul își declară iubirea totală și necondiționată unul față de celălalt. Aceste "bunuri" sunt de asemenea exprimate fizic atunci când un cuplu își consumă căsătoria. De aceea, pentru ca un cuplu să lege în mod valid o căsătorie, cei doi trebuie nu doar să își dea în mod liber și conștient consimțământul, ci și să poată să își consume căsătoria prin actul conjugal.

Acum, ținând cont de cele expuse mai sus, să abordăm problema impotenței. Un bărbat sau o femeie care suferă de impotență, fie fizică, fie psihologică, nu pot să intre într-o căsătorie deoarece el sau ea nu pot să își consume fizic căsătoria. Conform Codului de Drept Canonic, impotența nedeclarată și perpetuă în momentul căsătoriei o invalidează (nr. 1984, 1). O persoană poate să fie oarbă, surdă, să îi lipsească o mână sau un picior, și nu va fi oprită de la căsătorie. Impotența însă înseamnă altceva: imposibilitatea consumării căsătoriei și deci imposibilitatea existenței căsătoriei între cei doi. Să reținem însă că dacă impotența apare după consumarea căsătoriei, ea nu mai poate afecta validitatea ei: de exemplu dacă un soț, la un moment dat în căsnicie, suferă de cancer la prostrată și se supune unei operații chirurgicale în urma căreia devine impotent, căsătoria pe care a legat-o își păstrează validitatea. Și o altă observație: există cazuri excepționale în care o persoană cu impotență se poate căsători, cerând exceptarea de la regulă Episcopului locului, care va consulta Scaunul Romei. Este o procedură extraordinară iar un caz pe care îl pot cita este al unui bărbat impotent în urma unui accident, care era îngrijit zi de zi de o femeie. Cei doi se cunoșteau și se iubeau dinainte de accident, dorind încă de atunci căsătoria, și pentru ca locuitul lor împreună să nu fie un scandal pentru alții (deși nu pot avea relații sexuale), li s-a acceptat cererea de a se căsători.

Iar acum putem trece la infertilitate, adică la incapacitatea de a concepe un copil. În acest caz, cuplul își poate exprima iubirea conjugală dar, fie unul, fie amândoi, nu pot fizic concepe un copil. Infertilitatea nu constituie o piedică în încheierea unei căsătorii valide între ei. Codul de Drept Canonic afirmă: "sterilitatea nici nu interzice și nici nu invalidează căsătoria" (nr. 1084, 3). Înțelegând suferința pe care o resimt cuplurile infertile, Catehismul ne spune: "Soții cărora Dumnezeu nu le-a dat să aibă copii pot totuși să aibă o viață conjugală plină de sens din punct de vedere uman și creștin. Căsnicia lor poate străluci prin rodnicia credinței, întrajutorării și sacrificiului" (nr. 1654). Vedem deci că în timp ce impotența este un impediment pentru intrarea într-o căsătorie, nu la fel stă situația cu infertilitatea. Sunt probleme diferite, cu implicații diferite. Pentru ambele cazuri trebuie însă să avem înțelegere și să îi sprijinim, moral și spiritual, pe cei care au de purtat astfel de cruci.

traducere: Radu Capan
sursa: © CatholicHerald.com

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire