pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2007 

Editorial  

Fidelitate...
Marina Fara

Mitul mamei perfecteCuprins

 

"Familia și căsătoria își au temelia în inima adevărului despre om și destinul său; doar pe piatra fidelității și iubirii conjugale dintre un bărbat și o femeie poate să se construiască o comunitate demnă de ființa umană".
(Benedict al XVI-lea către reprezentanții pontificali din America Latină, 15 februarie 2007)


Un dar de preț strălucește neclintit în goana anilor: fidelitatea.

Privind fabuloasa experiență a familiei, în zilele noastre, e ușor de observat că fidelitatea devine pe zi ce trece un semn de contradicție.

Dacă familiile care suferă dezbinarea, se refugiază de cele mai multe ori în pretextul infidelității, există însă, fără îndoială, nenumărate familii fericite, împlinite, urmându-și vocația fidelității. Le cunoaștem, desigur, le putem găsi printre noi, în jurul nostru.

Dar despre ele se vorbește destul de puțin în instanțele mediatice. Și e păcat, pentru că bucuria, împlinirea conjugală prin fidelitate nu cred că poate fi o temă anostă, - măcar dacă ne gândim la audiența crescută a "rețetelor fericirii", căutate de cele mai multe ori nu în firescul unei vieți împlinite, ci în soluții exagerate și artificiale, sau și mai grav, inexacte, mizând pe credulitatea cititorului, ascultătorului, spectatorului etc.

Fidelitatea nu cred nici că este un subiect desuet, ci mai degrabă o miză extrem de actuală, în condițiile în care familia, ca să poată să existe și să se împlinească, trebuie să lupte, să-și croiască drum în mijlocul adversităților de tot felul; privind lucrurile cu realism, tocmai aceste adversități evidențiază capacitatea unei familii, puterea iubirii - forța care învinge orice greutate.

Născută în lupta consecventă cu greutățile venite din afară, dar și cu cele de natură interioară, fidelitatea este într-adevăr, o piatră de temelie pentru construcția unică ce învinge timpul: familia.

Și pentru a trece de la registrul enunțurilor teoretice la mărturia concretă a vieții, l-am invitat în "salonul" editorialului nostru pe un tată de familie, aflat la vârsta "bilanțurilor". Trebuie să vă spun însă că termenul de "bilanț", pe care l-am folosit, nu i-a plăcut prea mult, considerând că și în al șaptelea deceniu de viață pot exista proiecte cu sorți reali de împlinire... Gândurile fizicianului Mihai R. pornesc de la propunerea care, după opinia sa, trebuie să existe de la început și să fie urmată perseverent de soți. (Propunerea pe care ei și-au asumat-o a fost: să avem grijă ca niciodată să nu se stingă iubirea):

E o bucurie a căsniciei noastre această capacitate de a nu lăsa să se stingă iubirea. E dovada unei forțe sufletești ce s-a verificat de-a lungul timpului, în confruntarea cu nenumărate încercări. Încercări nu numai din afara noastră, ci aș spune, mai ales din interior, căci viața ne provoacă la fiecare pas și cere răspunsuri din partea noastră. Fidelitatea se măsoară în primul rând în faptele mici, de rutină, în hotărârile luate împreună, chiar dacă părerile mele și ale soției mele, în privința unui lucru, sunt la început complet diferite.

Imaginea pe care o avem atunci când ne gândim la această virtute, este jurământul de fidelitate făcut împreună în fața altarului. De aceea, de fiecare dată când au apărut dificultăți în relația noastră de cuplu, dificultăți care "atentau" la ascultarea unuia de celălalt, la comuniunea noastră, instanța ultimă a fost amintirea prezentă a jurământului făcut la căsătorie și conștiința că nu suntem singuri, ci alături de noi, în permanență se află Isus, la al cărui altar am celebrat cununia noastră.

Am folosit expresia "amintirea prezentă" pentru că fidelitatea poate fi privită ca o continuitate a prezenței - prezență de adevăr și de iubire unul față de celălalt, dar și prezența lui Isus în mijlocul nostru.

Despre mine și soția mea, fiicei noastre mai mici - care acum trăiește pe alt continent, cu noua ei familie - îi place să spună că suntem incredibil de diferiți unul față de celălalt, și asta dacă ne gândim că în pofida aceste diferențe, viața petrecută împreună a fost și este atât de armonioasă.

Copiii noștri însă nu știu, și cred că nici nu pot evalua, câte sacrificii personale am făcut pentru ca să existe această armonie. A existat un fel de pact tacit între mine și soția mea ca orice asperitate, orice problemă care ține de relația dintre noi sau de hotărârile ce ne revin să nu fie exteriorizate decât atunci când capătă, să spun așa, forma finală a unei consonanțe, a unei bune atitudini sau unei bune decizii. Așa încât, ceea ce au putut vedea, ceilalți - și în primul rând, copiii - sunt momentele tihnite, firești, ale vieții din familie, care uneori poate că li s-au părut prea încărcate de rutină! Chiar așa i-am auzit protestând la un moment dat: "În casa asta nu se întâmplă nimic deosebit! Totul este îngrozitor de previzibil!".

Aveau dreptate, în felul lor: secvențele zilnice din filmul vieții noastre erau serios "concurate" de senzaționalul din filme, reviste, reclame... Mai mult, de întâmplări răsunătoare, de extravaganțe și lux pe care familiile unor colegi sau vecini și le permiteau... Interesant este că unele dintre acele familii chiar copiau atitudini și deznodăminte din secvențele de pe ecrane sau din reviste: risipă, separări, rupturi, divorțuri...

Am remarcat că la început, copiii noștri priveau acele tragice și senzaționale întâmplări ale altora tot ca pe niște secvențe de film. Dar la un moment dat, au început să conștientizeze inutilitatea și ridicolul risipei ostentative, tragismul rupturilor, consecințele dezastruoase asupra respectivelor familii și mai ales asupra copiilor. A fost o vârstă plină de duioșie, o vârstă la care au început să prețuiască exact acea "rutină", acel "previzibil", istoria plină de iubire a familiei noastre. Ei descopereau astfel valoarea fidelității, o virtute atât de tainică, dar și atât de eroică.

Descopereau că până să fie pusă în discuție fidelitatea ca atitudine opusă infidelității conjugale intens mediatizate, idolatru exploatată prin modelele propuse, din lumea VIP-urilor, exista o fidelitate tocmai în acea blamată viață de rutină, care consta în lucrurile mici, în ascultarea soților unuia față de celălalt, în reînnoirea zilnică a angajamentelor de la început.

Dar și situații de eroism - pe care le comentau împreună cu noi, căutând soluții pentru familiile dezbinate; de exemplu, puterea iertării și asumarea individuală a fidelității în dramatica circumstanță a infidelității celuilalt...

"Rutina" iubirii ascundea de fapt o permanentă vigilență care asigură fericirea trăită în interioritatea căminului. Deja începeau să conștientizeze acest adevăr, care însă li se va revela cu timpul, prin propria lor experiență.

La un moment dat, au început să observe - uneori cu amuzamentul detașării dobândite odată cu maturizarea - că imaginam, fiecare dintre noi, părinții, felurite trucuri și surprize pentru a recuceri inima celuilalt. Poate că, într-adevăr, eram ușor ridicoli în fața "noii generații", care cunoștea perfect - cu intuiția infailibilă a copiilor - că, de exemplu, nu-i nevoie ca mama să-și schimbe culoarea părului și pieptănătura ca să-l dea gata pe tata, căci ea are un loc sigur în inima lui... Sau că tata începe să depășească măsura cu noile sale proiectele "civice", știind punctul sensibil al mamei, care, oricum... etc etc

Sunt totuși prea tineri pentru a-și da seama că toată această construcție minunată care este familia, ce se prelungește în timp prin ei, se sprijină pe stânca tare a unui angajament de fidelitate și de grijă ca iubirea să fie mereu alimentată.

Aceste adevăruri le vor descoperi singuri, așa cum le-am descoperit și noi, căci nu se predică, nu se impun, ci trebuie respectate, trăite prin convingere interioară. Sper că le vor aplica și ei, în situațiile concrete de viață pe care le vor întâlni. Noi, ca părinți, ne-am preocupat în primul rând să le formăm convingeri și să-i ajutăm să și le întărească prin filtrul lor sufletesc. Restul... e aventura lor.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire