pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2007 

Întrebări și răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie  

Căsătoria: Fundamente istorice și scripturistice
Rebecca Nappi și pr. Daniel Kendall, SJ

Ce spune Biblia despre reincarnare?CuprinsDespre căsătoriile mixte

 

Căsătoria jurnalistei Rebecca Nappi a fost celebrată de părintele iezuit Daniel Kendall. După câțiva ani, Rebecca i-a propus pr. Kendall să scrie împreună o carte cu întrebări și răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie. Cartea rezultată nu reflectă (doar) experiența lor, ci (și) experiența zecilor de cupluri cu care au stat de vorbă, de la care au învățat chiar autorii. Munca lor s-a concretizat în volumul "101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation", apărută la prestigioasa editură Paulist Press. Mulțumită autorilor și editurii, revista "Familia creștină" are acceptul serializării acestor întrebări și răspunsuri. Dacă vom sări unele întrebări sau completa unele răspunsuri va fi doar pentru că în unele cazuri textul original este particularizat pentru situația din SUA. Marea parte a conținutului este însă de interes larg și sperăm să îl apreciați.

I. Ce este căsătoria catolică?

Fundamente istorice și scripturistice

1. Cum înțeleg catolicii căsătoria creștină?

Catolicii înțeleg căsătoria creștină ca un parteneriat pe viață între un bărbat și o femeie botezați, în contextul comunității bisericești. Această uniune formează comunitatea de bază pentru Biserică dar și pentru societatea civilă. Drept urmare, ea afectează mai mult decât cuplul. Între membrii societății cei mai apropiați de cuplu se numără rudele, prietenii, colegii și organizații precum comunitatea parohială, comunitatea de la serviciu și conducerea civilă. Așa cum cuplul își aduce o contribuție la societatea mai largă, tot așa și diferitele elemente ale societății mai largi se angajează să ajute cuplul.

2. Cum reflectă nunta această înțelegere?

Ceremonia catolică a unei nunți reflectă aceste elemente. Bărbatul și femeia confirmă începutul parteneriatului lor pe viață cerându-le familiilor lor, reprezentanților comunității bisericești și prietenilor să fie martori ai angajamentului lor. Într-o ceremonie obișnuită, părinții și rudele apropiate joacă un rol proeminent. Cuplul își ia angajamentul căsătoriei în fața unui preot sau a unui diacon, a martorilor pe care ei i-au ales și a prietenilor care doresc să fie alături de ei. Înainte de cununia religioasă, cei doi încheie cununia civilă, pentru ca oficialitățile statului să recunoască oficial legătura lor permanentă și noul lor rol în societate.

3. Dacă ne căsătorim unul cu celălalt, de ce am avea nevoie de o ceremonie la biserică?

Catolicii își dau seama că oamenii au diverse viziuni despre rolul Bisericii într-o ceremonie de căsătorie. Mulți nu doresc să se căsătorească la biserică, preferând să încheie doar cununia civilă. Credincioșii catolici au însă conștiința că formează o comunitate religioasă în care Isus Cristos este figura centrală. Încă de la începuturile lui, creștinismul s-a folosit de imaginea căsătoriei pentru a explica legătura dintre Cristos și Biserică (Efeseni 5,10-32). De aceea în căsătoria creștină este implicat Isus și comunitatea fondată de El. Cuplul este parte a acestei comunități. Spre deosebire de o căsătorie doar civilă, căsătoria catolică amintește cuplului că ei își unesc viețile în contextul unei comunități de credință. Valorile pe care se angajează să le respecte sunt iubirea, statornicia și fidelitatea, valori care nu se regăsesc în mod necesar în ceremoniile desfășurate în fața ofițerului stării civile. Simbolurile pe care le folosesc catolicii pentru a exprima aceste valori includ ceremonia religioasă și locul celebrării ei - o biserică.

4. La ce texte din Vechiul Testament fac creștinii referire în definirea căsătoriei?

Vechiul Testament nu are o secțiune specială dedicată căsătoriei. Trebuie de aceea să privim la diferite pasaje răspândite în diferite cărți, pasaje referitoare la căsătorie. De exemplu, în Cartea Genezei ni se spune că bărbatul și femeia au fost creați egali (1,27-28). Sexualitatea umană și unirea sexuală în căsătorie (Geneză 2,24) sunt parte a creației bune a lui Dumnezeu. Unirea sexuală este pentru procreație precum și pentru exprimarea iubirii în cadrul unității căsătoriei (cf. Pilde 5,15-19). Întreaga Cântare a Cântărilor este un dialog de iubire între un bărbat și o femeie. Cartea lui Rut descrie cu gingășie căsătoria între un israelit și un ne-israelit.

Adulterul violează angajamentul propriu căsătoriei (Ieșirea 20,14). Deși idealul biblic este acela al căsătoriei care durează întreaga viață, legea mozaică permitea unui bărbat să divorțeze de soția sa, dându-i acesteia o carte de despărțire (Deuteronom 24,1). În general în Vechiul Testament soțiile aveau grijă de casă în timp ce bărbații lucrau și puteau fi lideri în societate. Au existat și excepții însă, precum Debora, care a fost judecător (Judecători 4-5). Chiar și soția ideală din Pilde 31 dă dovadă de creativitate și inițiativă considerabile în proiecte ample (Pilde 31,15-16): "Ea se scoală dis-de-dimineață și împarte hrana în casa ei și dă porunci slujnicelor. Gândește să cumpere o țarină și o dobândește; din osteneala palmelor sale sădește vie". Deși poligamia a fost menționată în perioada de început a Israelului, în timpul lui Isus era practicată monogamia.

5. De ce Isus nu s-a căsătorit? Se poate ca Isus să fi fost căsătorit?

Deși în Noul Testament nu se dă nici un motiv pentru care Isus să nu se căsătorească, teologii sunt în general de acord că Isus a dorit să se dedice în întregime misiunii Sale. Unii susțin că Isus trebuie să fi fost căsătorit, altfel mesajul Său nu ar fi fost primit cu deschidere de audiența lui iudaică. Nimeni nu ar fi ascultat un om necăsătorit, afirmă ei. Noul Testament nu ne spune nimic despre ce a făcut Isus între vârsta de doisprezece și aproape treizeci de ani. Pe de altă parte, nu există nici o dovadă clară că ar fi fost căsătorit, doar ipoteze. Tradiția și dovezile biblice arată că El a rămas necăsătorit și cu toate acestea mesajul Său a fost primit de un număr mare de oameni.

6. Ce ne spun Evangheliile despre căsătorie? Apostolii lui Isus au fost căsătoriți?

În timpul vieții Sale pământești, Isus a susținut tradiția iudaică, dar a provocat la respectarea idealului legii. De exemplu, El a subliniat că în planul lui Dumnezeu căsătoria trebuie să fie un angajament pe viață: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă" (Marcu 10,9). A subliniat de asemenea cu claritate că planul lui Dumnezeu îl constituie monogamia (Matei 19,4-5). Adulterul nu trebuie săvârșit nici măcar în inimă (Matei 5,27-28). Deși Isus nu a minimalizat păcate precum adulterul, pentru El mai important decât să condamne a fost să îi ajute pe oamenii care au comis astfel de păcate să înceapă o viață nouă (Ioan 4,1-42). Divorțul este împotriva planului lui Dumnezeu pentru căsătorie, ca fiind pe viață (Matei 5,32; 19,9).

Singurul apostol despre care se spune explicit că ar fi fost căsătorit este Petru. Isus i-a vindecat soacra: "Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat și, prinzând-o de mână, a ridicat-o. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească" (Marcu 1,30-31). Putem presupune că și alți apostoli ar fi fost căsătoriți, dar Noul Testament nu spune nimic clar despre starea lor de căsătoriți sau necăsătoriți.

7. Am auzit că Paul ar fi fost nefavorabil căsătoriei. Este adevărat?

În timp ce Evangheliile au fost toate scrise după moartea lui Isus și sub influența Bisericii care apărea atunci, alte lucrări ale Noului Testament, în special scrisorile lui Paul, au fost scrise înaintea Evangheliilor și ne arată cum privea Biserica primară căsătoria. Pentru a-l înțelege pe Paul, cititorul trebuie să îl așeze în context. În vremea când a scris primele sale scrisori (de exemplu 1Tesaloniceni și 1Corinteni), el aștepta ca sfârșitul lumii să vină în curând. Vedem clar aceasta în 1Corinteni 7. Dată fiind această situație, Paul îi îndeamnă pe creștini să rămână în starea în care erau atunci - căsătoriți sau necăsătoriți. Dacă însă o persoană dorește să se căsătorească, Paul nu găsește că ar fi greșit. În acest context este dificil să afirmăm că Paul ar fi fost "împotriva căsătoriei".

Știm că Isus a subliniat intenția lui Dumnezeu ca legătura căsătoriei să fie pe viață (Marcu 10,5-9; Matei 19,4-9). Învățătura paulină reafirmă acest lucru. În Scrisoarea către Efeseni subliniază importanța dăruirii de sine în căsătorie (5,28). Relațiile sexuale trebuie să exprime unitatea căsătoriei (1Corinteni 6,12-20). Imoralitatea este un comportament inacceptabil pentru creștini (1Corinteni 5,1-13; 6,12-20). Creștinii sunt îndemnați să se căsătorească cu creștini (1Corinteni 7,39); prin căsătorie, o persoană poate să își sfințească partenerul (1Corinteni 7,12-16): "Bărbatul necreștin este sfințit prin femeie, iar femeia necreștină este sfințită prin bărbat". Paul permitea divorțul dacă o căsătorie între un creștin și un necreștin ajungea la dezacorduri. Nici Isus și nici Paul nu au prezentat căsătoria sau celibatul ca o stare secundară sau mai puțin sfântă decât cealaltă. Într-o viguroasă declarație către Galateni, Paul vorbește despre egalitatea dintre bărbat și femeie atunci când spune că pentru un creștin "nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus" (3,28).

8. Oamenii de astăzi vorbesc despre egalitatea în căsătorie. Nu înclină oare viziunea lui Paul - și a Noului Testament - mai mult înspre bărbat, favorizând rolul lui?

Oricât de mult ne-ar place să negăm orice greșeală la Paul, dovezile că adesea a acceptat standarde ale societății primului secol ca norme pentru viața de zi cu zi sunt copleșitoare. Acest lucru este valabil și pentru alți autori ai Noului Testament. Un exemplu este interdicția ca femeile să vorbească în public: "femeile să tacă în adunări [...] dacă doresc să învețe ceva, să îi întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos pentru o femeie să vorbească în adunare" (1Corinteni 14,34-35). Un alt exemplu este afirmația că femeile trebuie să se supună soților lor (Efeseni 5,22), să accepte autoritatea lor și să nu poarte podoabe exterioare (1Petru 3,1-3). Aceste afirmații sociologice trebuie considerate în legătură cu alte afirmații, precum cea a lui Paul citată mai sus despre egalitatea tuturor (Galateni 3,28). Creștinismul de astăzi nu este condiționat de normele sociale ale primului secol. Vedem aceasta foarte clar când este se vorbește în Scriptură despre sclavie - "Sclavilor, ascultați de stăpânii voștri cu teamă și respect" (Efeseni 6,5) -, în evident conflict cu viziunea de astăzi despre răul intrinsec al sclaviei.

Excerpts from 101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation, by Daniel Kendall, SJ and Rebecca Nappi, Copyright © 2004, Paulist Press, Inc., New York/Mahwah, N.J. Used with permission of Paulist Press.
www.paulistpress.com

traducere: Radu Capan

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire