pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2007 

De vorbă cu... un canonist  

Despre căsătoriile mixte
Familia creștină

Căsătoria: Fundamente istorice și scripturisticeCuprinsEducația copilului neastâmpărat, de Claudia și David Arp

 

"Familia creștină" a mai tratat acest subiect în ianuarie 2004, printr-un articol tehnic al pr. Mihai Todea. Dat fiind că cele mai multe întrebări primite de situl ProFamilia.ro solicită informații despre căsătoria între catolici și ne-catolici, revenim asupra subiectului, acum dintr-o perspectivă mai puțin tehnică și sub forma unui interviu. Ne-am adresat pentru aceasta pr. Iuliu Muntean, specialist în drept canonic, încardinat în Eparhia Greco-Catolică de Oradea, președinte al tribunalului intereparhial de primă instanță al Arhiepiscopiei Majore.

- Părinte Iuliu Muntean, într-o țară majoritar ortodoxă au loc, evident, numeroase căsătorii între catolici și ortodocși. În cazul persoanelor care își și practică credința, una dintre cele mai frecvente întrebări pe care și-o pun este aceasta: pot celebra, în aceeași zi, sau în zile diferite, căsătoria în ambele Biserici?

- Pentru a înțelege situația, permiteți-mi să pornesc de la următoarea premisă: căsătoria se înfăptuiește prin consimțământul dat de cei doi miri în fața ministrului propriei Biserici. În cazul romano-catolicilor, mirii sunt cei care celebrează căsătoria, așadar ministrul doar asistă și, prin urmare, poate fi și diaconul. În cazul Bisericilor Orientale, fie că acestea sunt catolice sau necatolice, cei doi miri își dau consimțământul în fața ministrului care asistă și binecuvântează. Acest consimțământ are caracter permanent, atâta timp cât cei doi miri trăiesc. Prin urmare, răspunsul este negativ: o dată dat, indiferent de confesiune (romano-catolică, greco-catolică sau ortodoxă), consimțământul matrimonial nu mai poate fi repetat, la fel cum nici botezul, mirul sau preoția nu pot fi repetate.

În cazul căsătoriei în care ambii miri sunt catolici nu există probleme, însă nu la fel și când e vorba despre o căsătorie mixtă: cunosc destule cazuri de repetare a sacramentului căsătoriei (Grecia, Canada) și nu din cauza nerecunoașterii acestuia de către slujitorul Bisericii celeilalte părți, ci din motive subiective, însă oricare ar fi acestea, este vorba despre un abuz. Prin analogie, dacă sunt unii care traversează intersecția pe culoarea roșie a semaforului, înseamnă că s-a schimbat codul stradal?...

Cred că situația ar putea fi ușor rezolvată dacă cei doi miri s-ar hotărî cu privire la ministrul și ritul în care să fie celebrat sacramentul, iar celălalt ministru, dacă vrea și poate, să asiste la același sacrament, fără a le mai cere încă o dată consimțământul, ci recunoscând celebrarea făcută de confrate.

- Care sunt condițiile pentru ca o persoană catolică să primească sacramentul căsătoriei în Biserica Catolică cu o persoană ne-catolică?

- Trebuie făcută distincția dintre căsătoria între o parte catolică și o parte botezată necatolică, denumită și căsătorie mixtă, și căsătoria dintre o parte catolică și una nebotezată, denumită și căsătorie cu disparitate de cult. În ambele tipuri de căsătorie, partea catolică trebuie să declare în fața propriului Ierarh că este pregătită să îndepărteze pericolele abandonării credinței și va asigura cu o promisiune sinceră că va face tot ceea ce-i stă în putere pentru ca toți fiii să fie botezați și educați în Biserica Catolică; despre aceste promisiuni care vor fi făcute de partea catolică, cealaltă parte va fi înștiințată la timp, astfel încât să rezulte sigur că ea este cu adevărat conștientă de promisiunea și obligația părții catolice. În final, ambele părți vor fi instruite asupra scopurilor căsătoriei (binele soților, procrearea și educarea fiilor) dar și despre proprietățile esențiale ale căsătoriei (unitatea și indisolubilitatea): nici una dintre acestea nu trebuie să fie excluse de nici unul dintre cei doi logodnici. Dacă se celebrează fără încuviințarea Episcopului, căsătoria este totuși validă, dar ilicită. La fel cum, chiar dacă știi conduce mașina, o faci fără să ai permis...

Referitor la cel de-al doilea caz, de căsătorie cu disparitate de cult, întrucât la sacramente au acces doar cei botezați, dacă partea nebotezată dorește să-și păstreze propria credință, căsătoria poate fi înfăptuită doar cu dezlegare din partea Episcopului părții catolice. Fără această dezlegare, se celebrează în mod invalid.

- În cazul în care un catolic dorește să se căsătorească cu un ne-catolic divorțat ce este de făcut?

- Așa cum am spus mai devreme, proprietățile esențiale ale căsătoriei sunt unitatea și indisolubilitatea: "mă căsătoresc doar cu tine, și orice ar fi, nu ne vom despărți". Și nu sunt chestiuni de drept canonic ci de drept divin: însăși Domnul Isus a spus-o: "N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat și femeie? Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă" (Matei 19,4-6). Concluzia Domnului este foarte clară: în virtutea acestei porunci divine, căsătoria este de nedespărțit și nu îi este permis nimănui să dezlege ceea ce Dumnezeu a unit într-un mod atât de intim și interpersonal.

Din păcate însă, multe căsătorii eșuează din diferite motive, pentru care se recurge la divorț, și cum viața merge înainte, mulți se recăsătoresc. Divorțul civil se rezolvă relativ ușor, la fel și despărțirea în Biserica ortodoxă, în care se permite recăsătorirea până la a treia oară. Problema survine în momentul în care un ortodox divorțat conform canoanelor Bisericii Ortodoxe dorește să încheie o nouă căsătorie cu o persoană catolică, ce nu a mai fost căsătorită. Ei bine, chiar dacă Biserica Catolică recunoaște toate sacramentele Bisericii surori, totuși nu recunoaște divorțul celor căsătoriți, tocmai datorită principiului divin expus mai sus. Cei care au avut parte de falimentul căsătoriei, fie că sunt catolici fie că sunt ortodocși care doresc să încheie o nouă căsătorie în Biserica Catolică, se pot adresa Tribunalului Bisericesc în a cărui jurisdicție se află pentru acuza invaliditatea căsătoriei eșuate. Cu alte cuvinte se acuză faptul că cei doi logodnici au celebrat o căsătorie care, din diferite motive, nu a fost validă, iar completul de judecată va judeca cu prudență fiecare caz în parte, analizând toate motivațiile aduse, pentru a decreta, în final, dacă respectiva căsătorie a fost sau nu validă. Este vorba despre un proces în adevăratul sens al cuvântului, cu judecători, avocați, notari, care poate dura până la maxim 1 an prima instanță, respectiv maxim 6 luni cea de-a doua.

- Părinte, vă mulțumim, și sper că vom mai putea apela la experiența Dvs pentru a discuta și despre alte sacramente sau aspecte canonice ce privesc familia.

- Desigur. Cu plăcere oricând.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire