pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 08/2006 

Cultură  

Cer albastru și stele în Grădina Maicii Domnului
Maria Goția

CuprinsWinnetou cenzurat

 

Un steag frumos, steagul european, nu-i așa? Uneori banalizat de arborarea lui la fiecare felinar stradal și (nu numai) de aceea încărcat de multa murdărie a circulației cotidiene, atrage iarăși privirile. Ochiul se înviorează parcă din nou și împreună cu el, măcar o fărâmă din speranțele noastre de înnoire, la mult așteptata întâlnire cu momentul aderării la Uniune: câte nădejdi de bine nu se leagă de albastrul lui viu și înstelat!?

Cele douăsprezece stele prinse cunună pe un fundal de simplu senin îndreaptă gândul creștinului spre stelele care o împodobesc pe Femeia din Apocalipsă (cap.12): "Un semn măreț se va ivi pe cer, o femeie înveșmântată în raze de soare, cu luna sub tălpi, încununată de douăsprezece stele", întocmai cum a fost și pentru cei care au văzut macheta stindardului adoptată acum 52 de ani. Dar imaginea coincide și cu aceea a Maicii Domnului apărută unui păstor mexican la Guadelupa și cu cea după care a fost lucrată Medalia Miraculoasă în 1832, în urma apariției Preacuratei cu care fusese binecuvântată Catherine Labouré în 27 noiembrie 1832. (Se știe că această medalie este cea mai răspândită din lume: mai mult de un miliard de exemplare au fost distribuite de la moartea vizionarei în 1876 și de atunci, în fiecare an, alte zeci de milioane). Puntea peste timpuri, continente și culturi este susținută și de data la care a fost adoptat drapelul european: 8 decembrie, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare.

Iată ce relatează un martor de solidă credibilitate despre cele petrecute la Consiliul Europei la acea memorabilă dată, și anume directorul serviciului de presă al acestui for, Paul. M. Lévy, profesor la universitatea Catolică din Louvain. De la început, profesorul belgian a fost de părere că albastrul se potrivește cel mai bine continentului european, fiind un semn al speranței, după cum o știu atât de bine poeții și totodată, simbolul Europei pentru japonezi; mai mult, 12 este cifra deplinătății. Toate acestea coincideau cu simbolurile Preacuratei, Fecioara Maria, Maica Domnului și a oamenilor..., de ce nu și Maica Europei?! Paul. M. Lévy a împărtășit ideea desenatorului și pictorului strassbourghez Heitz și așa a apărut actualul drapel al Europei. Desigur, în discuțiile care s-au purtat între decidenți nu a fost vorba despre Sfânta Fecioară. Preacurata, deși puternic prezentă în inimile multor participanți, a rămas discretă ca întotdeauna. A fost multă nedumerire, bunăoară, în legătură cu numărul stelelor, căci se bănuia referirea la numărul statelor membre ale Uniunii, atunci 13-14. Nu se va ajunge, ca în cazul Statelor Unite, la repetata modificare a drapelului, o dată cu aderarea altor țări? De aceea a triumfat cifra 12, simbolul plenitudinii. Și-a ca o confirmare surâzătoare venită de Sus, adoptarea drapelului o dată cu încheierea lucrărilor Consiliului cu o zi mai devreme decât fusese planificat, tocmai în ziua de 8, când creștinătatea apuseană o sărbătorește pe Maria, Zămislirea ei fără păcatul strămoșesc...! Date arhivă, amintiri, curiozități, coincidențe?

Albastrul Fecioarei Maria îi face pe mulți europeni, iar dintre ei și pe destui români care se reclamă mai ales moderni și luminați și ciudat de rar creștini, să vadă roșu sau să se rușineze de o asemenea apropiere. Totuși, dacă Imnul Europei este oda Bucuriei, iar Beethoven face cinste Europei, fără să șocheze pe nimeni, de ce n-ar onora-o această egidă maternă, mult mai discretă și mai pacifică, a Mariei? - se întrebă Părintele R. Laurentin (Maîtrises, 79, dec. 1989). Apoi continuă: "Trei papi au pus de șapte ori în mâinile Fecioarei Maria soarta Europei, pentru ca această lume păcătoasă să fie consacrată lui Dumnezeu, fără ca acest lucru să iște furtună. Europa i-a fost încredințată spontan pe o altă cale, estetică și simbolică. Ne putem bucura fără zarvă, invocând-o după vechea formulă a tradiției creștine: "Adu-ți aminte, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta" E o veche experiență, niciodată dezmințită, străină triumfalismului și astăzi necunoscută.

Fie ca Europa să beneficieze de această ocrotire iubitoare și impalpabilă pe care o proclamă cununa de douăsprezece stele pe fond albastru adoptată în 8 decembrie 1955 ca steag al Europei!" Câte mame nu s-au rugat de-a lungul anilor de prigoană în taina casei lor cu Rozariul în mână pentru ca Măicuța să nu-i lase pe ai ei să piară pe cale, de câte ori nu i-a încredințat lacrimilor sale, ca să iasă la liman... La ele mă gândesc în aceste zile de nou început pentru țara noastră. Cu ele să aducem în ziua de azi ceea ce ne-au învățat abia șoptit în vremea de restriște: "Sub steagul tău, Marie, voioși ne înrolăm...".

Lumea vorbește despre locuri de muncă și salarii mai bune, despre corectitudinea administrației și onestitatea politicienilor, toate speranțe legitime, dar putem avea cu adevărat speranță dacă o lăsăm pe Preacurata să ne deschidă fiecăruia Cerul. Așa cum fiecare dintre noi am simțit Revoluția ca pe o clipă hotărâtoare pentru viața noastră și ne-am promis să fim alții, mai curați și mai buni, să ne smulgem iarăși din marasm, să căutăm la Maria mâna de ajutor pentru a cere încă o clipă de har. Un nou început nu este posibil, nu este autentic, fără să fie se întemeieze pe o alegere spirituală. România poate fi grădina dorită de Isus și Europa are nevoie de fiecare din florile ei.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire