pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 08/2006 

Familie  

Reguli pentru relații solide și sănătoase în familie
Gregory K. și Lisa Popcak

Winnetou cenzuratCuprinsPoezii de Crăciun

 

Pentru a ne îndeplini cu succes misiunea de părinți este esențială calitatea relațiilor din familie. "Civilizația iubirii" despre care vorbea Papa Ioan Paul al II-lea, trebuie să înceapă în familia noastră, prin relații de iubire. Este esențial deci ca fiii și fiicele noastre să știe că sunt iubiți și să îi învățăm să iubească la rândul lor. Fără această temelie, și cele mai bune strategii pentru părinți vor eșua.

Studiile arată că în căsătoriile în care raportul pozitiv-negativ nu este de 5 la 1, relațiile se deteriorează rapid, în câțiva ani ajungându-se la divorț. Cu alte cuvinte, dacă un cuplu nu investește de cinci ori mai mult în atenție, afecțiune, sprijin și încurajare, decât în critici, confruntări și supărări, relația ajunge rapid pe cale de dispariție. Noi am observat acest lucru și în relația cu copiii. De aceea considerăm că este fundamental să ne analizăm relațiile pe care le avem cu ei. Vă propunem unsprezece pași care vă pot ajuta să construiți relațiile solide și sănătoase în familie, iar la final un chestionar de evaluare a stadiului actual al relațiilor.


1. Declarați-vă iubirea

Să nu vă fie rușine să spuneți "te iubesc" copiilor Dvs (și soțului/soției Dvs de asemenea). Spuneți "te iubesc" și "sunt mândru de tine" de cel puțin o sută de ori pe zi. Spuneți până când se satură și atunci mai spuneți o dată, pentru a fi siguri. Spuneți-le cât de mândri sunteți de ei. Faceți să audă cât mai des de la Dvs: "Ești comoara mea cea mai mare. Nu există nimic pe pământul acesta mai important pentru mine decât persoana ta." Luați exemplu de la Tatăl ceresc, care a anunțat public la botezul lui Cristos: "Tu ești Fiul Meu cel iubit, în Tine îmi găsesc toată bucuria".

Mai mult, vă încurajăm să căutați ocaziile pentru a vorbi despre succesele și punctele tari ale copiilor Dvs. Lăudați-i. Nu le oferiți laude prea generale, ci fiți exacți: "Îmi plac culorile pe care le-ai folosit în desen." "Te admir pentru cât de serios ai lucrat la proiectul tău." "Îți mulțumesc că astăzi ai fost atât de generos cu fratele tău." Nu vă plângeți de ei în public - niciodată. Mai ales în fața prietenilor lor. Dacă trebuie să îi criticați pentru ceva, faceți-o în particular și în mod respectuos. Căutați însă în primul rând să le faceți complimente în public, dar nu dintre acelea care vă pun pe Dvs în lumină bună, mai mult decât pe ei. Copiii vor ști să facă diferența.


2. Arătați-vă iubirea

Fiți generoși cu manifestarea fizică a afecțiunii pe care o aveți pentru copiii Dvs, deoarece - după cum învață Biserica - aceste manifestări răspund de fapt naturii trupurilor noastre. Ele au fost create de Dumnezeu în primul rând pentru a dărui și pentru a împărtăși iubirea. Să nu vă fie rușine să vă folosiți trupurile pentru a vă arăta iubirea. Îmbrățișați-i, sărutați-i, mângâiați-i. Tații în special trebuie să facă aceasta. Când tații sunt afectuoși ei le arată fetelor lor ce să caute la bărbați, iar băieților cum trebuie să fie un bărbat. Desigur, și mamele trebuie să fie afectuoase, dar cel mai adesea lor le este mai ușor să își manifeste fizic iubirea față de copii.

Dincolo de manifestarea iubirii la nivelul simțurilor, ambii părinți trebuie să se întrebe: "Ce lucru mic aș putea face astăzi prin care să mă dăruiesc mai mult copiilor mei?" (Desigur, copiii trebuie învățați să își pună aceeași întrebare - iubirea presupune reciprocitate). Nu uitați că pentru copiii Dvs cinci minute în plus de joacă cu ei pe covor sau de vorbit în doi valorează mult, mult mai mult decât toate jucăriile pe care le-ați putea cumpăra vreodată. Exemplul iubirii Dvs îi va învăța pe copii să se îndrepte spre oameni, nu spre lucruri, atunci când au nevoie de sprijin sau de mângâiere. Iar afecțiunea Dvs îi va ajuta să fie mai bine pregătiți pentru a experimenta iubirea pe care Dumnezeu o are pentru ei.


3. Țineți-vă promisiunile

Una este să spui "te iubesc" și alta este să demonstrezi cu fapta că se poate conta pe tine. Dacă spuneți că veți fi acolo, fiți acolo. Dacă fixați o limită, țineți-vă de ea. Dacă promiteți o surpriză, oferiți-o. Dacă spuneți că veți face ceva, faceți. În caz că un cataclism vă împiedică să vă țineți promisiunea, luați-vă angajamentul reprogramării ei și apoi faceți ce ați promis. Angajamentele trebuie respectate. După cum spunea Isus: "Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu" (Matei 5,37). Fiți un om de cuvânt iar copilul Dvs vă va respecta pentru aceasta.


4. Jucați-vă împreună

Faceți-vă timp pentru a vă juca împreună. Importanța jocului pentru adulți și copii într-o familie nu poate fi subliniată îndeajuns. După cum scria pr. Flanagan: "Mulți oameni din această lume trec prin viață cu un handicap, deoarece nu au învățat cum să se joace atunci când erau copii." Fiți dispuși la lucruri copilărești. Învățați cu răbdare cum să vă jucați ceea ce se joacă cei mici. Învățați-i pe copii jocuri pe care le cunoașteți Dvs. Spuneți bancuri la masă. Rezervați cel puțin o zi pe săptămână în care să vă distrați cu familia.

Vă mai recomandăm de asemenea ca, o dată pe lună, Dvs și partenerul să vă organizați pe rând câteva momente pe care să le petreceți unu-la-unu cu copiii Dvs. Dați fiecărui fiu sau fiică a Dvs un timp special doar cu Dvs. Folosiți-vă de aceste momente pentru a vă asculta copilul. Aflați gândurile lor, bucuriile lor, luptele lor interioare. Alocarea de timp unu-la-unu și joaca împreună este una dintre cele mai bune căi pe care le știm pentru a construi o relație solidă cu copiii.


5. Lucrați împreună

Invitați-i sau cereți-le copiilor să lucreze alături de Dvs când faceți diverse lucruri prin casă sau lucrați la proiecte speciale. Aceasta nu doar ajută la creșterea competențelor lor, ci și îi încredințează de faptul că sunt valoroși, că ajutorul lor contează. Cel mai important, faceți-i să se simtă o componentă esențială a familiei. Cei mici se vor simți foarte bine în sinea lor să poată să își ajute părinții, adică să facă lucruri de "oameni mari".


6. Rugați-vă împreună

După cum se spune: "Familia care se roagă împreună, rămâne împreună." Rugăciunea împreună este o parte esențială a vieții de familie, care hrănește relațiile familiale. Iată câteva moduri speciale în care puteți folosi rugăciunea pentru a întări raporturile și afecțiunea în familia Dvs. În primul rând, în fiecare dimineață sau seară să aveți un timp în care să vă binecuvântați unii pe alții. Ca părinți, așezați-vă mâinile pe fiecare copil, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru el sau pentru ea, și cerându-i să îl ajute "să devină bărbatul (sau femeia) pe care îl (o) vrea Dumnezeu". Apoi invitați-i pe copiii să vă întoarcă gestul, cerându-le să își așeze mâinile asupra Dvs și să se roage pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Copiilor noștri le place aceasta, simțind că primesc un dar special de la noi și că ne dau și ei, la rândul lor, un dar special. Nu suntem singurii: am auzit asemenea practici și la alte familii.

De asemenea, când sunteți drăgăstoși cu copiii Dvs, amintiți-le: "Te iubesc mai mult decât aș putea spune, iar Dumnezeu te iubește și mai mult decât mine". Iar atunci când vă înveliți copiii după ce au adormit în paturile lor, faceți semnul crucii pe fruntea lor și rugați-vă ca Dumnezeu să trimită îngerii Lui păzitori, care să le vegheze somnul. În fine, asigurați-vă că cel puțin o dată pe săptămână familia Dvs petrece ceva timp în rugăciune, inclusiv studiind Biblia sau Catehismul. În aceste perioade speciale de rugăciune și de reflecție, mulțumiți pentru fiecare dintre membrii familiei, cereți-i lui Dumnezeu să vă arate voia Sa pentru viețile voastre, cereți-i ajutor în nevoile Dvs, pentru ca "să arate în veacurile viitoare măreția bogăției harului Său prin bunătatea față de noi în Cristos Isus" (Efeseni 2,7). Nu vă rețineți de la a-i lăsa uneori pe copiii Dvs să conducă timpul de rugăciune. Astfel de alegeri le arată copiilor că prețuiți ce fac și ce gândesc, și că rugăciunea este ceva ce ține de familie și nu exclusiv de cei mari.


7. Fiți acolo

Faceți-vă un obicei din a participa la activitățile în care este implicat copilul Dvs. Desigur, trebuie să fiți acolo pentru evenimente importante precum jocuri, recitaluri, piese de teatru, festivități importante, dar pe cât posibil fiți alături de ei chiar și pentru lucruri mai mici, precum lecții de gimnastică sau de vioară. Dar desigur, pe lângă prezența fizică a Dvs lângă copii trebuie să fiți prezenți și mental. Ascultați-i cu adevărat pe copii. Prea adesea cuvintele lor ne intră pe o ureche și ies pe alta, considerând că nu au ceva important să ne spună, dar tocmai atunci ratăm ocazii importante de a întări legăturile cu ei. Când copiii ne vorbesc, căutați să îi priviți direct în ochi. Reacționați la ce vă spun, puneți întrebări. Faceți-le complimente când spun lucruri frumoase. Eforturile de a-i asculta pe copii activ și respectuos se vor resimți în disponibilitatea lor de a vă asculta pe Dvs.


8. Fiți ospitalieri

Fiecare dintre noi ne amintim că în copilărie am avut între vecini o casă unde ne adunam toți copiii să ne jucăm. Încercați acum ca acea casă să fie a Dvs. Fiți ospitalieri cu prietenii copiilor Dvs. Faceți-i să se simtă bine. Dotați-vă casa cu ceea ce este nevoie pentru jocurile lor. Fiți acolo pentru a-i felicita pentru succese și pentru a-i sprijini în eșecuri. Veți avea ocazia să vă înțelegeți copiii și să le arătați că îi înțelegeți. Eforturile Dvs de a vă arăta gazde bune îi vor ajuta în plus să înțeleagă aspecte importante ale ospitalității creștine.


9. Respectați-le spațiul

A fi un părinte afectuos nu este tot una cu a fi un părinte care nu îi dă copilului său spațiu să respire. Uneori a-ți iubi copilul înseamnă să îi respecți dorințe precum "Aș vrea să fiu puțin singur". Afecțiunea și iubirea presupun ajutarea copilului în direcția dezvoltării unei temelii ferme și sănătoase pe care el să își construiască propria viață. Aveți grijă ca în timp ce sunteți cu ochii pe ei și cu urechile ciulite la eventualele probleme, să lăsați copiilor spațiul necesar pentru a crește.


10. Faceți din legăturile dintre voi străzi cu sens dublu

Unii părinți fac greșeala să creadă că relația părinte-copil este o stradă cu sens unic. Astfel de părinți se spetesc din greu pentru copii, fără să le ceară vreodată acestora să fie la fel de respectuoși și de serviabili ca ei. Să nu ne înțelegeți greșit: considerăm foarte importantă slujirea copiilor de către părinți, dar în același timp să fim clari că părinții nu există pentru a fi sclavii copiilor. După cum învață Biserica, fiecare membru al familiei este chemat să slujească pe fiecare membru al familiei, cu generozitatea și forțele corespunzătoare. Învățați-i pe copii această lecție invitându-i să vă urmeze exemplul. Relațiile cu copiii trebuie să fie străzi cu sens dublu, așa după cum iubirea dintre voi este reciprocă. Asigurați-vă că vă învățați copilul în același timp să dea iubire și să primească iubire.


11. Organizați regulat întâlniri de familie

O dată pe lună (sau mai des, dacă preferați) întâlniți-vă toată familia pentru a discuta probleme care țin de viața voastră. Vă sugerăm următorul format al întâlnirii, ca punct de plecare.

  • Începeți cu o rugăciune.
    Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru fiecare membru al familiei Dvs și cereți-i să vă dea înțelepciune și ca pacea să domnească în casa Dvs.

  • Exprimați-vă recunoștința.
    Gândiți-vă la un lucru pe care fiecare membru al familiei l-a făcut de la ultima întâlnire pentru ca viața familiei să fie mai ușoară. Fiți concreți. Mulțumiți pentru tot ce ați găsit bun. Părinții trebuie să înceapă aceasta, apoi să îi roage pe copii să facă la fel.

  • Ridicați probleme generale.
    Acesta nu este timpul pentru a rezolva probleme ce au de-a face cu un anumit membru al familiei. Astfel de probleme trebuie în general rezolvate în particular, doar dacă respectiva problemă nu îi afectează pe toți. În cadrul întâlnirii de familie este bine să ridicați probleme privind evenimente sau circumstanțe viitoare care ar putea afecta familia, sau puteți fixa obiective în vederea realizării cărora este nevoie de efort comun.

  • Discutați orice întrebări.
    Asigurați-vă că întâlnirea nu se încheie cu neclarități, precum și că au participat cu toții la discuții. Dacă vreun membru a fost tăcut tot timpul, amintiți-i cât de importantă este opinia sa și invitați-l să se implice pe viitor.

  • Încheiați cu o rugăciune...
    Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru că vă călăuzește familia și cereți-i harul să vă iubiți unii pe alții, așa după cum El vă iubește.

  • ... și cu un moment de distracție.
    După ce ați lucrat la relația dintre voi, este nevoie și de ceva distracție. Mâncați o pizza sau altceva în timp ce vă uitați la un film cu toții, sau ieșiți afară să vă jucați. Seriozitatea momentelor anterioare cere momentul de relaxare!



Pentru aceste întâlniri este bine să fixați niște reguli. De exemplu, nu se vor folosi porecle și nimeni nu se leagă de nimeni în particular. Ascultarea trebuie să fie respectuoasă (nu se admit întreruperi sau discuții în paralel). Cu toții trebuie să participe. Aceste întâlniri întăresc în copiii ideea că familia este o echipă, chemată de Dumnezeu să practice iubirea și care are ca obiectiv mântuirea fiecăruia.


Chestionar
  1. Copilul meu este reticent chiar și când îi cer să facă sarcini foarte simple.

  2. Copilul meu nu se comportă ca și cum mi-ar fi simțit lipsa atunci când vin de la serviciu.

  3. Copilul meu îmi vorbește în mod constant fără respect.

  4. Copilul meu mă ascultă doar când strig la el.

  5. Copilul meu se plânge că simte că nu poate să facă nimic bine, după standardele mele.

  6. Copilul meu ține secrete față de mine.

  7. Copilul meu le spune prietenilor săi că nu poate vorbi cu mine unele subiecte.

  8. Nu mă bucură compania copilului meu.

  9. Mă simt foarte apăsat de sarcina de a fi părinte.

  10. Copilul meu mă acuză că nu îl ascult.



Notare
Dați-vă câte un punct pentru fiecare propoziție de mai sus pe care o considerați adevărată în cazul Dvs. Cu cât aveți scorul mai mic, cu atât mai bine.

0-1
Felicitări! Probabil aveți relații bune cu copiii Dvs. Fiți însă atent să nu vă culcați pe lauri. Folosiți cei "Unsprezece pași de construire a relațiilor" pentru a păstra o relație copil-părinte solidă.

2-4
Raporturilor pe care le aveți cu copiii le-ar prinde bine o îmbunătățire. Fiți atenți la pașii propuși sau riscați ca, mai devreme ori mai târziu, copilul Dvs să se înstrăineze iar Dvs să pierdeți controlul situației.

5-10
Trebuie să luați măsuri de urgență! Folosiți pașii propuși, iar dacă aveți nevoie de ajutor suplimentar sau de alte sugestii pentru repararea relației Dvs cu copiii, nu ezitați să cereți sfatul unor specialiști.

traducere: Radu Capan
sursa: © How to Raise Good Catholic Children

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire