pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 07/2006 

Editorial  

Din nou împreună!
Marina Fara

Prezența familiei în "arhitectura" vârstelorCuprins

 

Ediția de față a revistei noastre are un caracter special: ea recapitulează și prezintă sub formă de concluzie câteva idei și evenimente care s-au aflat în centrul opiniei publice de-a lungul acestui an, cu precădere în a doua sa jumătate. Este firesc sa fie astfel, căci ne apropiem de sfârșitul anului - cu obișnuitul său bilanț. Pe de altă parte, trebuie să vă explicăm, dragii noștri cititori, motivele întârzierii acestei reviste, ieșirii din fluxul ei curent. Există mai multe motive, dintre care cele mai importante sunt legate de o defecțiune de ordin tehnic, în serverul agenției noastre și de o reorganizare a programului nostru redacțional.

Dintre evenimentele cu mare încărcătură de sensuri ale anului ce se încheie, am ales Întâlnirea Mondială a Familiilor cu Sfântul Părinte Papa, care a avut loc în luna iulie la Valencia. Tema principală a acestei Întâlniri s-a referit la transmiterea credinței în familie, dar subiectele dezbătute, experiențele trăite, schimburile care au avut loc, concluziile, sunt de o anvergură impresionantă și-i oferă familiei de azi substanța unei reconfortări atât de necesare.

Temele "toamnei" figurează de asemenea în ediția de față a revistei noastre. Dincolo de aceste subiecte legate de evenimente și de anotimpuri, persistă spiritul care însoțește permanent orice experiență de familie: iubirea creativă și creatoare, în multiplele ei dimensiuni, de la cea sublimă, a cooperării cu divinitatea în aducerea pe lume și custodierea vieții și până la imaginația zilnică ce închipuie și practică în cadrul familiei, felurite modalități de soluționare a problemelor și de conviețuire optimă. Este o creație continuă, care lasă în urmă o operă bine conturată, o prezență în contemporaneitate și o urmă în istorie. O operă de civilizație: "civilizația iubirii", mai necesară astăzi ca oricând. Și tocmai datorită capacității sale de a produce și de a promova această operă de iubire - prin propria ei esență - familia tradițională devine un protagonist de mare actualitate, oricât de mult ar fi atacată.

Dincolo de presiuni ideologice de tot felul, care impun stiluri de viață contrare și nefavorabile familiei tradiționale, crizele numeroase cu care se confruntă lumea actuală își găsesc soluția tot prin resursele familiei tradiționale, tot prin setul său de valori.

La mare preț sunt "drepturile" umane, proclamate - și totuși atât de puțin apărate, dacă ar fi să ne gândim doar la cel primordial, dreptul la viață - dar despre îndatoriri nu se vorbește aproape deloc. Lucru esențial, căci marile crize și confuzii se datorează de cele mai multe ori tocmai eludării îndatoririlor cuvenite și responsabilizării. Responsabilizarea și deprinderea propriilor îndatoriri fac parte din recuzita educativă a familiei.

Se vorbește astăzi despre "noi drepturi", care însă, în mod paradoxal, contravin propriilor declarații ale Națiunilor Unite: dreptul la o moarte demnă, dreptul la avort, dreptul de a "fabrica" un copil, fără nicio restricție etc. Un drept nu poate exista pe baza unei nedreptăți. Dacă se vorbește de "dreptul" unui pacient la "moarte demnă" și nu i se recunoaște în același timp dreptul de a recunoaște valoarea propriei sale vieți și de a cunoaște posibilitățile îngrijirii paliative, de exemplu, eutanasia devine o practică a morții discreționare.

Sau, dacă se vorbește despre "dreptul" mamei de a avorta copilul este încălcat dreptul copilului la viață. Frecvent se vorbește despre "dreptul" adulților de a avea un copil, fără a se privi dreptul copilului la o familie demnă.

Sau, dacă un program de educație școlară a "sănătății reproductive" (care educă de fapt copiii din fragedă vârstă la pornografie), nu respectă dreptul la consimțământ din partea familiei, este încălcat astfel dreptul părinților de a-și exercita îndatorirea și răspunderea lor educativă.

Și exemplele ar putea continua, culese la tot pasul dintr-o societate care traversează o reală și dramatică criză: aceea a familiilor fără copii și a copiilor fără familii. De exemplu, despre copiii ai căror părinți deși trăiesc sunt absenți, se spune că sunt orfani cu părinți în viață. Este impresionant să observăm că acești noi "orfani" sunt atât de numeroși, pentru simplul fapt că au încetat să mai fie o prioritate pentru părinți!

Dar există și atâtea semne de speranță! Atâtea familii armonioase, atâtea familii care se responsabilizează și se solidarizează. Despre acestea ne propunem să vă vorbim în continuare, pentru că ele sunt cu adevărat o binecuvântare și pentru că experiența lor de iubire are darul să rodească și să aducă soluții.

Și tot acest orizont de speranță are o intensitate specială acum, la început de Advent, de pregătire spirituală pentru Nașterea Domnului, sărbătoare a familiei și a celui mai mare dar de iubire primit de la Dumnezeu, care a venit printre noi în chip de prunc, într-o familie.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire