pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 05/2006 

LEAGĂNE GOALE
Ana-Maria Miklos

Criza paternitățiiCuprinsVisele mele, purtate de o barcă cu pânze

 

Un articol apărut în Washington Times, în noiembrie anul trecut, reia o temă din ce în ce mai preocupantă, în ultima vreme. "În leagănul civilizației, leagănele sunt goale. De la Atlantic până la Urali, în economii prospere sau în cele aflate în dificultate, în țări catolice sau protestante, țările Europei sunt martore ale unui declin fără precedent al ratei natalității."

Această "distrugere a copiilor" (baby-bust), analiștii ne avertizează, va afecta creșterea economică, programele de bunăstare socială și abilitatea Europei de a-și mări influența în probleme culturale, diplomatice și militare în secolul al XXI-lea. În 1900, conform statisticilor Națiunilor Unite, un om din patru (24,7%) trăia în Europa. Astăzi populația Europei reprezintă puțin peste 10%, iar în 2025, cu o rată a natalității în UE de 1,48, raportul între Europeni și restul lumii va fi de 1 la 14 adică 7%.

Lipsa copiilor, combinată cu creșterea longevității, provoacă îngrijorarea imediată privitor la programele de protecție socială. "Dar problema este mult mai gravă decât reforma în domeniul pensiilor", spune Vladimir Spidla, comisar UE pe probleme sociale.

Această evoluție va afecta toate aspectele vieții noastre: modul în care se fac afaceri, planurile urbanistice, proiectarea apartamentelor, transportul public etc. Toate grupele de vârstă vor fi afectate; oamenii trăiesc mai mult și se bucură de o mai bună sănătate, rata natalității scade, și forța de muncă se diminuează. Acum este momentul să acționăm!" conchide acesta.

Dar iată, citind acest articol, am putea întrezări o perspectivă neașteptată a răscolitoarei întrebări din evanghelie: Isus, la a doua lui venire, va mai găsi credință pe pământ?

Declinul demografic alarmant din lumea creștină trezește serioase îngrijorări. Un articol apărut în numărul din martie al revistei Actualitatea creștină observa cu îngrijorare scăderea procentului catolicilor în lume. Revista electronică Darul Vieții nr. 22 citează din discursul cancelarului german Horst Kohler la un simpozion referitor la dezvoltarea demografică: "Societatea ar trebui să se preocupe mai serios de consecințele scăderii natalității. Părinții ar trebui să-și ia mai în serios misiunea educativă. Nu atât din cauza perspectivei demografice, cât pentru faptul că urmașii oferă deschidere și sens vieții noastre."

Se observă o îngrijorare crescândă, atât în mediile laice cât și în cele religioase. Toată lumea constată că omenirea se îndreaptă spre propria distrugere, însă mulți nu reușesc să se sustragă subtilei capcane de dezinformare condusă în special de mass-media. Opinii ferme și neechivoce privitoare la sfințenia și indisolubilitatea uniunii dintre un bărbat și o femeie în sfânta taină a căsătoriei conduc la priviri piezișe, acuze de intoleranță, de atac la libertatea semenilor... Dacă nu suntem atenți, copiii noștri vor învăța din filmele de la televizor și de pe marile ecrane (chiar anul acesta au câștigat Oscarul două filme pro-homosexuali) că relațiile homosexuale sunt ceva firesc, că divorțul și adulterul pot fi vesele (sunt adesea subiecte de comedii) și că întotdeauna cel care se opune acestor așa-zise situații normale este în general personajul negativ: ursuz, invidios și care are și el tot felul de vicii cumplite pe care le ascunde cu grijă. Desenele animate, la care adesea ne lăsăm cu inconștiență copiii să se uite ore în șir, de asemenea au mesaje subliminale vădit negative și anti-familie.

Biserica a observat cu îngrijorare aceste tendințe negative chiar înainte ca acestea să devină atât de vizibile și a insistat: Salvați familia și veți salva viitorul creștinismului și al omenirii! Un număr impresionant de Documente ale Magisteriului Bisericii atrag atenția, dau norme și cheamă poporul lui Dumnezeu la cunoașterea și aplicarea voinței lui Dumnezeu în viața de zi cu zi a familiilor creștine. Familii sănătoase cu copii echilibrați și cu putere de discernământ vor putea răsturna încet încet balanța în favoarea normalității.

Nu este ușor, cu siguranță! Isus se referea și la asemenea situații când spunea: Nu am venit să aduc pacea ci sabia! A pleda pentru dreptul nostru și al copiilor noștri, pur și simplu la normalitate, ne poate aduce în situații triste de neînțelegere, de respingere, de ironizare, însă este evident că durerea ce o încercăm acum Domnul ne-o va schimba în bucurie, conform promisiunii Fericirilor.

 

Salvați familia! Dar cum?

Unul dintre pași ar fi să i se redea familiei mama! Mame care să renunțe măcar parțial la visul "realizării de sine", pentru binele copilului.

De ce au nevoie copiii de mame cât mai mult timp acasă? În articolele apărute în mai multe numere din Actualitatea creștină abordez o părere radicală privind necesitatea prezenței mamei în cadrul căminului. Există mame care din motive financiare îmbină cu eroism activitatea profesională cu cea maternă. Efortul lor este vrednic de toată stima, mai ales că cel mai adesea, revenite acasă după o zi obositoare de muncă, ele preiau și greul muncii din gospodărie.

Cu toate că mentalitățile s-au schimbat radical în ultimul secol și apare ca o necesitate afirmarea femeii pe plan profesional la egalitate cu bărbatul, nu același lucru s-a întâmplat și cu distribuirea sarcinilor gospodărești din cadrul căminului. Chiar dacă există bărbați care își asumă cu responsabilitate egală cu cea a soțiilor lor treburile gospodărești, din nefericire în majoritatea căminelor, pentru bărbați momentul revenirii de la serviciu însemnă sfârșitul zilei de muncă iar pentru femei (mai ales pentru mame) ziua de muncă se continuă până la ore târzii din noapte.

Efortul acestor femei este vrednic de toată stima, iar multe dintre ele ar opta cu siguranță pentru alternativa de a sta acasă pentru educarea copiilor dacă condițiile financiare ale familiei s-ar schimba. Totuși, multe dintre femeile care optează pentru a reîncepe serviciul când copiii lor au vârste foarte fragede (adesea 3-4 luni) fac parte în general din pătura socială cu venituri medii și mari, iar această opțiune nu este determinată de nevoi financiare, ci de dorința de afirmare profesională.

Nu este de mirare această opțiune a lor. Trăim într-o societate în care modestia este adesea confundată cu prostia și unicul criteriu de clasificare a oamenilor este puterea financiară. Totul în lume este într-o schimbare amețitoare, se caută câștigul rapid, satisfacțiile imediate, iar opera de creștere a unui copil, care implică o aparentă monotonie, progrese lente și necuantificabile, apare în zilele noastre ca o pierdere de timp.

Femeile care decid pentru un timp să se dedice creșterii copiilor în momentul în care doresc să se reintegreze în sfera profesională întâmpină o opoziție aproape insurmontabilă, de aici și faptul că o nouă sarcină este privită nu ca un dar ci ca o amenințare care trebuie evitată prin orice mijloace. Am fost și eu amăgită de-a lungul anilor de mitul acesta al super femeii vehiculat mai ales de mass-media: carieră strălucită, mamă devotată și soție iubitoare: "3 în 1" cum ar spune o reclamă modernă...

Și mie într-un anumit moment al vieții, o persoană puternic implicată în lupta pentru viață, Dna Mihaela Cosmovici, mi-a deschis ochii asupra amăgirii de a crede că acei copii lăsați de-a lungul întregii zile, timp de ani întregi, singuri ori cu diverse persoane plătite să-i supravegheze, pot deveni adulți senini și responsabili, cu valori morale nealterate...

Așadar, chiar dacă sună radical afirmația că nu-ți poți educa cu adevărat copiii decât fiind alături de ei, este o atenționare și nu o acuză - anii trec și ne putem trezi îngroziți că după ce am crezut că am făcut totul pentru bunăstarea copiilor noștri, aceștia - ajunși la adolescență - încep să se drogheze, devin alcoolici și nu rareori aleg să-și curme viața nefiind învățați să prelucreze multitudinea de mesaje negative cu care sunt zilnic bombardați și neavând conștiința că viața lor are o valoare neprețuită atât în ochii lui Dumnezeu cât și în ochii părinților lor care au ales să renunțe la ei înșiși în favoarea copiilor lor.

Este cunoscută creșterea alarmantă a numărului tinerilor care se droghează, a adolescenților alcoolici, a adolescentelor care rămân însărcinate în urma relațiilor promiscue, iar afirmații de genul: "Mie nu o să mi se întâmple așa ceva, copilul meu n-ar face niciodată una ca asta... " , sunt de-a dreptul naive și iresponsabile.

Informații suplimentare asupra pericolului drogurilor și alcoolismului, precum și rolul familiei în experimentarea drogurilor de către copil se pot afla dintr-o carte foarte bine documentată : "Copiii noștri și drogurile", apărută la Editura Curtea Veche. Autorul, Ross Campbell, afirmă: Într-o "cultură a drogurilor", copilul dumneavoastră adolescent va intra într-un fel sau altul în contact cu drogurile. Viciul drogului, dependența de drog și folosirea drogurilor pentru distracție sunt fapte de viață pentru milioane dintre copiii de astăzi. Nici un copil nu este imun!

La complexa întrebare: "De ce?", autorul răspunde cu un apel: "Divorțul și lumea pe care au creat-o părinții care au nevoie de 'împlinire de sine' însingurează copiii, care sunt primii candidați la experimentarea drogurilor. Nu sunt împotriva drepturilor femeii, nu sunt împotriva nimănui, însă undeva pe drum cineva a uitat cum se cresc copiii. Mă tem că societatea își ratează copiii [...] Părinți, copiii au nevoie de dvs și vor să faceți parte din viețile lor [...] Copiii nu sunt dotați să se apere cum se cuvine. Într-o mare măsură ei sunt victime ale circumstanțelor create de generația adultă. Ei ne dăruiesc bucurie. Ei ne dau motive să sperăm. Ne solicită o grijă responsabilă față de ei. Sunt copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Nu trebuie să-i facem să eșueze." Să medităm asupra acestor lucruri și să luăm măsuri înainte de a fi prea târziu.

 

Prețul timpului petrecut în familie

Calcule făcute asupra bugetului familiilor în care ambii părinți lucrează comparativ cu bugetul familiilor în care un singur părinte lucrează (in general tatăl, iar mama stă acasă cu copiii) dovedesc că diferența nu este în general de la simplu la dublu, ci mult mai mică.

Banii cheltuiți cu îmbrăcămintea suplimentară necesară pretențiilor de la locul de muncă, banii cheltuiți pe transport, pe plata unor persoane externe care să se ocupe de menaj și de copii și banii cheltuiți pe cadouri suplimentare aduse copiilor, cu care în mod inconștient părinții doresc să compenseze lipsa de acasă, fac să se reducă substanțial diferența dintre bugetul familiilor cu două salarii și cel al familiilor cu unul singur.

În familiile care hotărăsc ca mama să stea acasă, în general o nouă sarcină nu este privită ca o amenințare ci ca o bucurie. Un nou copil este în mod natural o sursă de bucurie. Dar din păcate, copilul a devenit o amenințare, de când s-a insinuat subtil în conștiințele oamenilor ceea ce se numește în mod curent: "cultura morții" - o abordare utilitaristă și hedonistă a vieții, în care copiii și bătrânii sunt priviți ca pericole pentru timpul, confortul și finanțele persoanelor în plină putere de muncă.

 

Iată, am pornit de la un mănunchi de cifre, care indică "iarna demografică" ce amenință Europa în primul rând, dar privind mai atent asupra cauzelor, asupra impactului negativ pe care îl au asupra copiilor stilurile actuale de viață, am ajuns în chiar interioritatea familiei, care trebuie ajutată să-și redescopere misiunea: aceea de a fi un "sanctuar al vieții" și al iubirii.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire