pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 05/2006 

MIRELE CHRISTOS ȘI MIRII CREȘTINI
Leonard Tony Farauanu

Mâinile împreunate în rugăciuneCuprinsContracepția și conștiința

 

O soție eu ți-aș da, Fiul Meu, să te iubească
și să merite prin Tine întru noi să viețuiască. (...)
- "Mulțumescu-Ți Ție, Tată", Fiu-atunci îi răspundea;
"celei ce Mi-o dai drept soață, Eu i-oi da iubirea Mea,
ca prin ea să vadă bine slava Tatălui ceresc
și că-ntreaga Mea ființă din ființa-I o primesc.
Odihnindu-Mi-se-n brațe, de iubirea-Ți mistuită,
desfăta-se-va de-a pururi, întru mila Ta răpită."
                           Sf. Ioan al Crucii1

Urmând Sfintelor Scripturi, misticii creștini au exprimat deseori iubirea dintre Christos și Biserică și în general, iubirea dintre Dumnezeu și sufletul uman, în termenii iubirii dintre mire și mireasă. Nici un alt limbaj, nici o altă imagine nu poate reda mai bine această iubire divină: "În ce chip se însoțește flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit se va însoți cu tine, și în ce chip mirele se veselește de mireasă, așa se va veseli de tine Dumnezeul tău!" (Isaia 62,5) Această iubire nupțială se împlinește în Christos Mirele, "prin care și pentru care au fost făcute toate" (Coloseni 1,16), Fiul căruia Tatăl, Împăratul veșnic, I-a pregătit nuntă (Matei 22,2). De aceea Ioan Botezătorul spunea, vorbind despre Christos, că "cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit" (Ioan 3,29). Christos Mirele a venit la Mireasa Sa, și "S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană" (Efeseni 5,25-27). Precum mirii sunt chemați "să fie amândoi un singur trup" (Geneză 2,24), și Christos este unit cu Biserica într-un singur Trup mistic. Această unire însă se va desăvârși doar la sfârșitul veacurilor, când Dumnezeu va fi toate în toți (1Corinteni 15,28).

Dumnezeu a ales așadar să vorbească despre iubirea Sa față de noi - pentru că noi, cei care am crezut, suntem Biserica - folosindu-se de imaginea iubirii dintre miri. Această iubire este prin urmare profetică, inițiatică. Mai mult, după încorporarea întru Christos prin Botez a celor ce au crezut, ritul sacru al căsătoriei nu mai este pentru cei botezați doar profetic, reprezentativ, ci devine comemorativ și operativ; căsătoria devine sacrament, adică un semn eficace al harului; cu alte cuvinte, ea conferă ceea ce semnifică: unirea nupțială cu Christos. Atunci când se căsătoresc mirii creștini nu numai că devin o icoană a unirii mistice dintre Christos și Biserică ci sunt și incorporați în misterul acestei uniri, devin ei înșiși mai uniți cu Christos. Căsătoria lor este așadar o cale spre desăvârșire.

În ciuda acestei realități spirituale, deseori căsătoria este privită ca și un "rău mai mic", mai ales atunci când este vorba despre căutarea sfințeniei. Apar deseori opinii exagerate, care susțin că numai călugării pot ajunge la înalte trepte duhovnicești, și că și din aceștia numai o elită.2 Se ajunge astfel la stabilirea tacită a unui standard dublu, prin care comunitatea creștină este împărțită în două clase distincte, "desăvârșiții" și "drepții"3, precum oarecând în comunitățile gnostice. Evident că această ierarhizare nu se poate împăca cu învățătura lui Christos, care i-a chemat pe toți la desăvârșire: "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este" (Matei 5,48). Sau nu avem toți creștinii același Tată? "Dacă iubirea și căsătoria", spunea G. Flammand, "au ajuns reduse la ceva cu puțin mai mult decât propria lor umbră, este pentru că nu ne-am fixat destul de sus idealul nostru cu privire la ele."4 Am acceptat prea ușor această ierarhizare tacită, ne-am resemnat cu lașitate și ne-am mulțumit cu rămășițele spirituale care cădeau de la masa altora. Am considerat că imitatio Christi (imitația lui Christos) este doar pentru monahi, deși marele apostol al neamurilor, Sfântul Paul, îndeamnă pe toți de mai multe ori în scrisorile sale: "Fiți imitatori ai mei, precum și eu sunt al lui Christos" (1Corinteni 4,16.11,1).

De fapt, căsătoria este o formă unică de imitație a lui Christos, diferită de forma în care Îl imită monahii. Atunci când Sfântul Pavel vrea să dea un model de desăvârșire soților creștini, el vorbește despre iubirea dintre Christos și Biserică: "Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Christos a iubit Biserica" și "precum Biserica se supune lui Christos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul" (Efeseni 5,24-25). După cum observă Pierre Adn?s, "dacă analogia căsătoriei ajută să se înțeleagă ceva din unirea misterioasă dintre Christos și Biserică, această unire furnizează, la rândul ei, modelul ideal și perfect pe care bărbatul și femeia trebuie să-l imite în conduita lor reciprocă."5 Cu alte cuvinte, este vorba aici despre "o paralelă ai cărei termeni comparați se luminează reciproc."6 Încă din vremea profeților lui Israel Dumnezeu portretizează, prin iubirea Sa imensă pentru poporul Său, iubirea pe care mirii ar trebui să o aibă unul față de altul. Astfel, bunătatea preventivă, bunăvoința permanent vie, tandrețea milostivă a lui Iahve pentru Israel devine exemplarul divin al iubirii care trebuie să domnească între bărbat și femeie, iubire care caută numai binele și fericirea ființei iubite, care înțelege toate și care știe să ierte, care nu respinge nimic, fie nemulțumiri sau trădări. Rătăcirile lui Israel fac dimpotrivă să se înțeleagă cum trebuie să fie fidelitatea soților a unuia față de celălalt. Aceste texte presupun deja o concepție foarte înaltă despre căsătorie..."7

Această concepție înaltă despre căsătorie a fost pe deplin revelată în iubirea nupțială desăvârșită a lui Christos pentru Biserică, deoarece Christos "S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5,25), și "dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are" (Ioan 15,13). Dar această iubire dintre Christos și Biserică nu este numai modelul divin pe care soții trebuie să se străduiască să îl imite în comportamentul lor reciproc, ci mult mai mult decât atât, este chiar modelul după care Dumnezeu a creat iubirea nupțială dintre bărbat și femeie, în sensul că încă de la început căsătoria a fost menită să fie o icoană și o prefigurare a acestui mare mister. De aceea se poate spune că "relația dintre bărbat și femeie în căsătorie are în unirea dintre Christos și Biserică un arhetip concret și viu, rațiunea supremă a existenței sale."8

Așadar, dacă realitatea căsătoriei creștine aparține în mod fundamental domeniului mistic, pentru a corespunde intenției lui Christos trebuie ca această realitate să fie trăită în plan mistic. Chintesența acestei trăiri mistice își are izvorul într-un adevăr fundamental exprimat de o propoziție scurtă, aparent foarte simplă: "căsătoria este un sacrament".9 Prin acest sacrament Christos a sfințit iubirea care arde în inimile acelora care se consacră unul altuia în Dumnezeu și pentru Dumnezeu, și a încorporat astfel această nouă celulă a împărăției lui Dumnezeu în Trupul Mistic al lui Christos. Scriitorii creștini timpurii vorbesc despre ordo conjugum, ordinul soților, așa cum vorbesc despre ordinul episcopilor sau ordinul preoților.10 Aceasta pentru că familia astfel formată are o dimensiune ecleziastică reală și prin urmare și o misiune divină specifică: de a manifesta iubirea nupțială, mistică a lui Christos și de a aduce pe lume și a educa pe viitorii copii ai lui Dumnezeu. Această misiune divină trasează și liniile generale specifice spiritualității conjugale: trăirea iubirii divine în cadrul unei relații sponsale umane, relație care este unică și indisolubilă și care are rolul de a media unirea cu Dumnezeu, și oglindirea paternității divine în exersarea paternității și maternității umane.

Iubirea soților creștini este așadar unul din elementele esențiale sacramentului căsătoriei. Vorbim aici despre iubirea lor profund umană, care, prin puterea divină a sacramentului, devine un vehicul al harului divin. Părintele Henri Caffarel oferă o imagine minunată a acestei realități:

În ajunul pătimirii Sale El [Christos] a luat pâine și vin în venerabilele Sale mâini: pâinea a devenit Trupul Său și vinul Sângele Său. De acum înainte această pâine și acest vin vor hrăni suflete. În același mod Christos a luat în posesie iubirea, creația lui cea mai frumoasă. El a binecuvântat-o, a consacrat-o și a făcut din unirea prin care această iubire este exprimată un sacrament, adică un izvor de har. Iubirea a devenit sfințită. Iubirea a devenit sfințitoare. (...) Datorită acestei prezențe a lui Dumnezeu, invizibilă dar foarte reală, între cei care intră în căsătorie, voturile [promisiunile] pe care ei le pronunță sunt ascultate cu un respect religios. Este asemenea Sfintei Liturghii, în acel moment în care vocea preotului schimbă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Christos.11

Acest adevăr este de o importanță capitală pentru spiritualitatea celor căsătoriți. Unii creștini care s-au căsătorit și încă mai au idealuri spirituale înalte cred că pentru a iubi divin ei ar trebui să evite iubirea umană. Nimic mai greșit! Tot ceea ce-i aduce pe soți mai aproape unul de altul îi aduce de asemenea mai aproape de Dumnezeu, și orice îi aduce mai aproape de Dumnezeu îi aduce mai aproape unul de altul. Acest circuit misterios de iubire și har este nota distinctivă a spiritualității conjugale. De aceea, a se strădui pentru o mai mare intimitate înseamnă a coopera [cu harul divin]; a dezvolta viața spirituală a partenerului nostru, a crește copiii, a susține familia noastră prin munca în fabrică, la birou sau acasă - toate acestea înseamnă a coopera cu harurile sacramentale ale căsătoriei. Este bine să ne descotorosim mințile de toate noțiunile false sau superficiale despre sfințenie. Nu trebuie să complicăm lucrurile fără motiv. Dacă vedem sfințenia ca și un efect direct și normal al iubirii conjugale și nu ca ceva aproape inaccesibil, atunci vom ajunge și departe și repede. Putem spune că nivelul spiritual al unei familii este măsurat în mod simplu de intensitatea, tandrețea și plenitudinea intimității [soților]. Începând cu ziua nunții, iubirea și harul lucrează ca și o echipă: harul ne cheamă la o iubire mai adâncă și o iubire mai adâncă ne dispune la un har mai mare.12

Această revărsare a harului prin mijlocirea iubirii umane are loc datorită puterii divine a sacramentului, care lucrează ex opere operato, adică prin însuși faptul înfăptuit, și asta nu numai în ziua nunții, ci atâta timp cât durează căsătoria. Sfântul Robert Bellarmin a comparat prezența continuă a lui Christos în familie cu prezența Lui continuă în Sfânta Euharistie. De asemenea, așa cum preoții pot conta pe harul sacramental primit la hirotonia lor pentru a-și putea exersa slujirea în mod efectiv, la fel și soții pot conta pe harul primit la căsătorie pentru a-și exersa slujirea specifică lor. Acest har al căsătoriei nu trebuie însă înțeles ca un har de confort și relaxare; se poate vorbi despre trei haruri esențiale ale căsătoriei: un har de purificare a pasiunii trupești și a egoismului de orice fel, ca un har de transfigurare, de transformare lăuntrică prin participarea în moartea și învierea lui Christos și ca un har de fertilitate, care îi face pe soți capabili să-și împlinească misiunea lor specifică în familie și în Biserică. Primul act al sfințeniei conjugale consistă de fapt în a crede în aceste haruri.13

Pentru a ajunge la sfințenie în căsătorie nu trebuie așadar să căutăm o perfecțiune supra-umană în afara căsătoriei, să ne sfințim - așa cum cred unii - în ciuda faptului că suntem căsătoriți. Dimpotrivă, iubirea soților, dacă este trăită în Christos, este condiția prezenței lui Christos în sufletul fiecăruia dintre ei și prin urmare este condiția sfințirii lor. Sunt cu atât mai sfânt cu cât îmi iubesc soția sau soțul mai mult, iubirea mea pentru celălalt fiind sursă de har și prin urmare cale de unire cu Christos. De asemenea, învățând să-l iubesc pe celălalt ca pe mirele/mireasa mea, învăț în același timp să-L iubesc pe Christos ca pe Mirele sufletului meu. Și reciproca este evident adevărată: învățând să-L iubesc pe Christos ca pe un Mire, unindu-mă mai mult cu El în viața mistică, învăț să-mi iubesc soțul/soția mai profund, mai curat, mai adevărat ca pe un mire/mireasă. Un soț este cu atât mai desăvârșit în iubirea lui conjugală cu cât este mai înaintat în viața mistică. Nu poți imita cu adevărat iubirea sponsală a lui Christos dacă nu o trăiești tu însuți. Iată de ce educația familiei la viața mistică este o necesitate intrinsecă unei căsătorii care are pretenții de fericire. Așa cum marii mistici au știut să învețe de la iubirea conjugală a soților să se apropie de Dumnezeu, la fel și soții ar trebui să învețe de la marii mistici să se iubească unul pe celălalt. Mirele Christos are încă multe să le spună...

 

Note:
1 "Despre locul evanghelic "In principium erat Verbum", cu privire la Sfânta Treime", cap. III, în Noaptea întunecată a sufletului (Poeme), ediție îngrijită și prefațată de Anca Crivăț-Vasile, Editura Anastasia, 1997, pp. 107-109.
2 A se vedea, de exemplu, cartea lui Teoclit Dionisiatul Dialoguri la Athos, vol I, Editura Deisis, 1994, pp. 91, 192-94.
3 A se vedea articolul episcopului ortodox Kallistos Ware, Călugărul și mireanul cununat. Câteva comparații după izvoare monastice timpurii, traducere și adaptare de Dragoș Bahrim.
4 În Marriage is Holy, ed. Fr. H. Caffarel, trans. by Bernard G. Murchland, C.S.C., Fides Publishers Association, Notre-Dame, Indiana, 1957, p. 22.
5 În Dictionnaire de Spiritualité. Ascétique et mystique. Doctrine et histoire, fondé par M Viller, F. Cavallera, J. De Guibert, SJ, Beauchesne, Paris, 1964, s.v. "Marriage et vie chrétienne", vol. X, col. 363.
6 Ibidem.
7 Ibidem, col. 362.
8 Ibidem, col. 364.
9 Vezi H. Caffarel și A. Joel în Marriage is holy (nota 4), p. 122.
10 Vezi P. Liege în Marriage is holy, p. 173.
11 În Marriage is holy, pp. 9-10.
12 Ibidem, p. 129.
13 Cf. ibidem, p. 128.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire