pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2006 

DIFERENȚA DINTRE CONTRACEPȚIE ȘI
PLANIFICAREA FAMILIALĂ NATURALĂ
Sarah F. Peterson
traducere Oana Capan

Și nu ne duce pe noi în ispităCuprinsEquipes Notre Dame și spiritualitatea familiei

 

Sarah F. Peterson predă de cinci ani cursuri despre Planificarea Naturală a Familiei (PNF), una dintre observațiile ei fiind că oriunde a mers, oricui a vorbit, se regăsesc unele întrebări comune. Uneori întrebările denotă tensiuni trăite de cei care le pun, altădată sunt simple curiozități, justificate mai ales de poziția aproape unică în lume a Bisericii Catolice de a susține că atât contracepția cât și sterilizarea sunt păcate grave.

"Învățăturile Bisericii Catolice cu privire la planificarea familială sunt logice, consecvente și extraordinar de eliberatoare atunci când sunt bine înțelese, și totuși ele sunt respinse de către majoritatea copleșitoare a catolicilor", scrie Peterson într-un articol pe care îl dedică tocmai celor mai comune întrebări. Constatând că sunt probleme care nu sunt atinse nici în predici, nici în cursurile de pregătire la căsătorie, nici în alte contexte, autoarea trage concluzia că întrebările există pentru simplu fapt că credincioșii nu au auzit vreodată un răspuns. În numărul trecut din "Familia creștină" am prezentat prima întrebare și răspunsul corespunzător. În numerele următoare vom continua cu celelalte două întrebări, pentru acest număr oprindu-ne la:

 

Întrebare: Există vreo diferență între contracepție și planificarea familială naturală (PFN)?

Răspuns: Această obiecție poate avea două semnificații diferite. Uneori vine din partea cuiva care nu vede ceva rău în contracepție și nu înțelege de ce ar trebui să se 'complice' să folosească în schimb PFN. Alteori, însă, obiecția este că și PFN este imorală deoarece își asumă o putere care aparține numai lui Dumnezeu.

Să ne imaginăm două cupluri ipotetice, fiecare cu același număr de copii, cu aceleași resurse financiare și materiale, cu aceleași tensiuni psihologice și griji legate de sănătate, fiecare cu o motivație serioasă, neegoistă, de a nu mai concepe un alt copil. Unul dintre cupluri folosește PFN pentru a evita o sarcină. Celălalt folosește contracepția. Nici unul dintre cupluri nu concepe. Care este atunci diferența? De ce unul dintre ele (cuplul care folosește PFN pentru a evita o sarcină) cooperează cu chemarea lui Dumnezeu la o paternitate responsabilă, iar celălalt (cuplul care folosește contracepția) se angajează în ceva foarte imoral?

Ei bine, să spunem că am o motivație serioasă și corectă din punct de vedere moral pentru a slăbi, dar am în congelator o caserolă mare cu înghețată de cacao... cu alune... și glazură... și am mâncat deja o cină bună. Îmi pot dori cu adevărat să mănânc această înghețată și știu că plăcerea care derivă din actul de a mânca înghețată este un bine dat de Dumnezeu, și este ceva perfect normal pentru mine să o doresc, dar consecințele acestui act nu ar constitui un lucru bun pentru mine în acest moment particular.

Recunoscând faptul că efectele la a mânca o caserolă de înghețată nu fac parte din planul lui Dumnezeu pentru mine în acest moment, am două opțiuni. Pot mânca înghețata și în același timp să încerc să evit consecințele actului întrerupând procesul natural care trece de la a mesteca la a înghiți, apoi la digestia și absorbția caloriilor pe care ar trebui să le evit. Și teoretic pot întrerupe acest proces în mai multe feluri. Pot lua înghețata în gură, dar să o scuip în chiuvetă înainte de a o înghiți. O pot înghiți, dar numai după ce mi-am introdus o barieră fizică în gât pentru ca să nu ajungă în stomacul meu pentru a fi digerată. Aș putea să îmi fac un tratament hormonal sau o operație pentru ca să nu pot digera deloc înghețata.

Sau mă pot abține de la a mânca înghețata până într-un moment din viitor în care nu va mai trebui să evit aceste consecințe. Rezultatul - finalul - este același în ambele cazuri, dar în mod evident mijloacele nu sunt, și moralitatea oricărui act depinde atât de scop cât și de mijloace. Și o deosebire în mijloace este diferența crucială dintre contracepție și PFN.

Unele dintre ideile de mai sus pentru evitarea consecințelor calorice ale consumului de înghețată sunt oarecum dezagreabile. Este nenatural și cam ciudat să te gândești la a modifica fie actul de a mânca fie trupurile noastre pentru ca procesul normal al digestiei să fie împiedicat. Însă ca un cuplu căsătorit să considere vreodată că trupurile lor sau actul destinat de Dumnezeu să fie semnul fizic al jurămintelor lor de la căsătorie (actul sexual) trebuie să fie modificate pentru a putea fi evitate consecințele acestui act, este mult mai mult decât nenatural sau ciudat. Este tragic.

Căsătoria creștină este un sacrament și actul sexual (actul marital) este semnul fizic al acestui sacrament, într-un fel asemănător modului în care pâinea și vinul, devenite Trupul și Sângele lui Cristos, sunt semnele fizice ale Euharistiei. Să ne gândim pentru un moment cât de șocant ar fi să vedem pe cineva că primește Euharistia și apoi evită consecințele acestui act scuipând ostia. Contracepția nu ar trebui să ne șocheze mai puțin.

În planul lui Dumnezeu există o "legătură indisolubilă... pe care omul nu o poate rupe din inițiativa sa, între cele două semnificații ale actului conjugal: unire și procreare" (Humanae Vitae, nr. 12). Tot în planul lui Dumnezeu, însă, procreația este posibilă doar în timpul unei perioade relativ scurte din fiecare ciclu menstrual. În timpul perioadelor nefertile ale fiecărui ciclu un cuplu cu serioase motive pentru a evita conceperea este liber să trăiască aspectul unitiv al actului marital - respectând în același timp integritatea trupurilor lor și a actului în sine - știind că, temporar, capacitățile lor procreative sunt inactive.

Ce putem spune însă despre obiecția că PFN este la fel de imorală ca și contracepția deoarece nu îi permite lui Dumnezeu controlul total asupra numărului și a distanței dintre copiii unui cuplu? În cele din urmă, Dumnezeu are întotdeauna controlul total asupra fiecărui domeniu al vieților noastre, indiferent ce am face, pur și simplu pentru că El este Dumnezeu și este așadar atotputernic. Dacă El dorește (așa cum a făcut-o o dată), chiar și o fecioară poate concepe și purta în pântece un copil. Însă Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi voință liberă și în consecință alegerea de a colabora sau nu la planul Său pentru noi. Cuplurile care folosesc PFN într-un mod corect din punct de vedere moral o fac în încercarea de a colabora cu planul lui Dumnezeu pentru numărul și distanța dintre copiii lor - fără a limita autoritatea Lui asupra familiilor lor.

Așa cum orice părinte vă va spune, a fi un bun părinte creștin înseamnă mult mai mult decât doar a face copii. Biserica recunoaște faptul că educația și creșterea fiecărui copil sunt responsabilități extraordinare și că există limite - fizice, materiale, psihologice și sociale - pentru numărul de copii pe care multe cupluri îi pot crește bine. Biserica, așadar, nu are nici o învățătură specifică despre mărimea ideală a familiei. Toate cuplurile căsătorite sunt chemate să fie atât generoase cât și responsabile în acceptarea copiilor, dar numărul exact și distanța dintre acești copii este o problemă pe care fiecare cuplu trebuie să o discearnă în particular. Este adevărat, în zilele și în vremurile noastre, ispita de a neglija generozitatea în favoarea responsabilității este de obicei mai puternică, dar nu putem spune că este mai bine să eșuăm în a fi responsabili în folosirea capacităților noastre procreative decât să eșuăm în a fi generoși.

Papa Paul al VI-lea a explicat clar nevoia de a coopera cu chemarea dublă a lui Dumnezeu la generozitate și la responsabilitate în Humanae Vitae: "În raport cu condițiile fizice, economice, psihologice și sociale, paternitatea responsabilă se exercită fie prin hotărârea gândită și generoasă de a crește o familie numeroasă, fie prin decizia, luată pentru motive grave și în respectul legii morale, de a evita temporar sau chiar un timp nedeterminat o nouă naștere. De asemenea, paternitatea responsabilă comportă, mai presus de toate, un raport mai profund cu ordinea morală obiectivă stabilită de Dumnezeu al cărei interpret fidel e conștiința dreaptă. Exercitarea responsabilă a paternității cere ca soții să recunoască pe deplin datoriile lor față de Dumnezeu, față de ei înșiși, față de familie și față de societate, respectând ierarhia justă a valorilor. În misiunea pe care o au de a transmite viața, ei nu sunt, în consecință liberi să procedeze după placul lor ca și cum ar putea hotărî în mod cu totul automat căile oneste de urmat, dar ei trebuie să-și conformeze conduita cu intenția creatoare a lui Dumnezeu, exprimată în însăși natura căsătoriei și a actelor sale și indicată de învățătura constantă a Bisericii" (nr. 10).

Și aici, înghețata ne furnizează o bună analogie. Actul în sine de a mânca înghețată nu este deloc imoral. Ființele umane sunt făcute să le placă dulcele, chiar și copiii nou-născuți preferă puternic lichidele cu gust dulce, iar laptele de mamă este deosebit de dulce. Însă există momente în care trebuie să renunțăm la binele de a ne bucura de un desert, pentru un bine mai mare. Dacă sunt foarte obeză, am colesterolul mare și am fost avertizată în mod repetat că aproape sigur voi face un infarct și voi fi incapabilă să am grijă de copiii mei dacă nu îmi schimb dieta, a merge înainte și a mânca câtă înghețată vreau atunci când vreau, înseamnă a nu practica nu doar virtutea prudenței, dar nici pe cea a cumpătării, și este așadar greșit din punct de vedere moral.

În același fel, dacă un soț și o soție, prin rugăciune, reflecție și discuții au ajuns la concluzia c゠întrucât au un motiv serios pentru a evita o sarcină, nu este dorința lui Dumnezeu ca ei să conceapă din nou în prezent, atunci ei sunt chemați la a coopera cu Dumnezeu și a folosi mijloacele licite din punct de vedere moral (PFN) pentru a evita conceperea. Făcând astfel, ei nu uzurpă autoritatea lui Dumnezeu asupra familiei lor, așa cum nu o fac nici atunci când își caută un loc de muncă pentru a câștiga bani pentru satisfacerea nevoilor lor materiale în loc să aștepte ca Dumnezeu să le trimită mană din cer, și nici atunci când își educă copiii în loc să aștepte ca fiecare dintre ei să primească inspirație divină.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire