pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2006 

ÎNCEPUTUL VIEȚII UMANE,
BAZE BIOLOGICE ȘI PROBLEME ETICE
interviu ZENIT
traducere Marina Fara

Sfântul măscăriciCuprinsContracepția din motive medicale

 

Interviu cu specialista în biologie moleculară Anna Giuli

Anna Giuli, profesor de bioetică la Facultatea de Medicină a Universității Catolice Sacro Cuore din Roma, a publicat recent o carte intitulată "Inizio della vita umana individuale. Basi biologiche e implicazioni bioetiche" (Edizioni ARACNE). Volumul se referă la dezbaterile actuale asupra începutului vieții umane și aprofundează din punct de vedere biologic primele faze ale dezvoltării acesteia, privind mai ales aspectele biologice ale unei noi individualități umane. Reproducem în continuare interviul acordat de autoare, pe această temă, agenției ZENIT.

 

- Pentru ce se vorbește atât de mult despre "problema" vieții umane prenatale?

- Viața umană în stadiul prenatal continuă să fie astăzi o temă crucială pentru societatea noastră, chemată să se confrunte cu noi provocări la adresa științei și progresului biotehnologic. Posibilitatea de a se efectua intervenții terapeutice și diagnoze asupra embrionului și asupra fătului, producerea de embrioni in vitro pentru a se depăși sterilitatea sau riscurile genetice, întrebuințarea embrionilor pentru a se obține celule-mamă care să fie utilizate în medicina regenerativă, experimentarea pe embrioni în scopul cercetării sau clonării, sunt câteva dintre cele mai răspândite filoane biomedicale care au ca protagonist individul uman în fazele precoce ale dezvoltării sale.

Cine este embrionul uman? Este un subiect sau un obiect - simplă masă de celule? Ce valoare are viața umană în stadiu precoce? Este licit să fie manipulată, cel puțin în primele stadii ale dezvoltării sale? Ce fel de tutelă se cuvine să i se acorde? Acestea sunt întrebările aflate în centrul dezbaterii actuale asupra începutului vieții umane. Un răspuns acceptat de cei mai mulți este fundamental necesar nu numai pe plan sanitar ci și pentru întreaga societate și chiar pentru viitorul omului.

Întrebările acestea nu-l interpelează doar pe biolog, pe bioetician sau pe legislator, ci pe fiecare dintre noi, simpli cetățeni aflați în fața unor practici precum fecundarea artificială, sau pilula avortivă Ru486. Amplele dezbateri în jurul acestor teme, în Italia, au revelat faptul că este nevoie de o informare din ce în ce mai clară și obiectivă, pentru a înfrunta în cunoștință de cauză și cu o conștiință critică noile provocări de natură etică și socială datorate progresului biotehnologic.

Iată de ce este importantă în primul rând o clarificare asupra naturii biologice a ființei umane și a originilor sale, clarificare ce poate fi făcută datorită numeroaselor studii de embriologie, genetică, biologie moleculară, care au permis în ultimii ani să fie descoperite mecanismele cele mai intime ale dezvoltării inițiale a individului uman.

 

- Ce se înțelege prin început al vieții umane "individuale"?

- Unele curente de gândire afirmă că existența unui individ uman "adevărat și propriu", căruia să i se poată da "un nume și un prenume", ar începe într-un moment succesiv conceperii și că până la acel moment, "viață umană" nu ar putea avea demnitatea, adică valoarea (deci și tutela) cuvenită oricărei persoane.

În biologie, orice individ este identificat prin organismul a cărui existență coincide cu ciclul său vital, adică "extinderea în spațiul și timpul de viață a unei individualități biologice". Începutul unui organism biologic coincide așadar cu începutul ciclului său vital: o nouă existență biologică individuală apare odată cu începutul ciclului său vital, care se va dezvolta în timp, parcurgând diferite etape până la atingerea maturității și apoi încheierea arcului său vital, prin moarte. Deci, pe baza datelor științifice disponibile astăzi, este important să identificăm acel eveniment care marchează începutul unui ciclu vital uman.

 

- Când începe deci viața?

- Un nou individ biologic uman, diferit, original față de toate exemplarele speciei sale, își începe ciclul vital în momentul pătrunderii spermatozoidului în ovocit. Fuziunea gameților masculin și feminin (numită și singamie) marchează granița "generațională", adică tranziția dintre gameți - care pot fi considerați drept "o punte" între generații - și organismul uman nou format. Fuziunea gameților reprezintă un eveniment de discontinuitate, pentru că marchează constituirea unei noi individualități biologice, diferită calitativ de gameții care au generat-o.

Intrarea spermatozoidului în ovocit inaugurează o serie de evenimente, care pot fi evaluate din punct de vedere biochimic, molecular și morfologic. Aceste evenimente duc la activarea unei noi celule - embrionul unicelular - și stimulează prima cascadă de semnale ale dezvoltării embrionare; printre multiplele activități ale acestei noi celule, cele mai importante sunt organizarea și activarea noului genom, care se realizează datorită activității coordonate a elementelor moleculare de origine maternă și paternă (faza pronucleală).

Noul genom este, deci, deja activ în stadiul pronucleal, asumând dintr-o dată controlul dezvoltării embrionare; deja în stadiul unei singure celule (zigot) începe să se stabilească dezvoltarea succesivă a embrionului și prima diviziune a zigotului influențează destinul fiecăreia dintre cele două celule care se vor forma; o celulă va iniția masa celulară internă, sau embrioblastul (din care vor deriva țesuturile embrionului) și cealaltă trofoblastul (din care vor deriva țesuturile antrenate în nutriția embrionului și a fătului). Prima divizare a zigotului influențează, deci, destinul fiecărei celule, și până la urmă, destinul tuturor țesuturilor corpului. Aceste evidențe ne arată că nu e cu putință nici măcar să ne imaginăm că embrionii precoci ar fi un "cumul nediferențiat de celule".

Unele fenomene, precum posibilitatea formării de gemeni monozigoți în timpul primelor faze ale dezvoltării embrionare, nu contrastează cu evidența biologică a individualității stabilite la fuziunea gameților, ci dezvăluie capacitatea de a compensa eventuale daune sau erori din programul evoluției embrionare. Embrionul uman precoce este un sistem armonios, ale cărui părți potențial independente funcționează împreună pentru a forma un organism unic.

În concluzie, din datele biologiei disponibile până azi este evident că zigotul sau embrionul unicelular se constituie ca o nouă individualitate biologică încă din momentul fuziunii celor doi gameți, moment de ruptură între existența gameților și formarea noului individ uman. Începând din momentul formării zigotului, asistăm la o dezvoltare constantă și graduală a noului organism uman, care va evolua în spațiu și timp, conform unei orientări precise, sub controlul noului genom deja activ în stadiul pronucleal (stadiu foarte precoce al embrionului unicelular).

 

- Progresul biotehnologic a influențat atât de mult modul nostru de a gândi și stilurile noastre de viață, încât se vorbește adesea despre o "terță cultură". Despre ce este vorba?

- Unii sociologi au definit cultura contemporană ca "terță cultură", o cultură în care predomină tehnologia; printre principiile acestei noi culturi fundamentale se află ideea că nu există nimic în afara universului tangibil, că omul ar fi un organism nediferențiat din punct de vedere calitativ de orice alt animal - și deci redus doar la realitatea corporală.

În unele medii științifice, se afirmă că știința și tehnologia sunt neutre: esența științei fiind obiectivitatea, orice obstacol în fața progresului științific este o limitare a acestei obiectivități; în consecință, nu trebuie puse restricții activității științifice și progresului tehnologic. Se vorbește despre "știința posibilului", care consideră că este drept și bun tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic și care nu acceptă mesaje (orientative sau stimulatoare) din partea sistemelor de gândire de natură antropologică sau etică.

Dacă omul și întreaga realitate biologică sunt rodul unei evoluții oarbe, nu există criterii în baza cărora să se desfășoare acțiunea; și orice realitate naturală este doar materie la dispoziția omului. În consecință, tot ceea ce este posibil devine licit și orice limitare este un obstacol de depășit. De aici rezultă impulsul puternic de a face orice, excluzând principiile etice, cu alte cuvinte, excluzând spiritul responsabilității. O atitudine care poate fi foarte periculoasă.

Crescând posibilitățile de auto-manipulare ale omului, ar trebui să existe în mod corespunzător o dezvoltare egală a "forței noastre morale", care să ne permită să protejăm și să tutelăm libertatea și demnitatea noastră și a altuia.

 

- Pentru ce se spune că embrionul uman are propria sa demnitate?

- În cultura noastră se petrece o schimbare a percepției comune în privința ființei umane, mai ales în momentele cele mai emblematice și vulnerabile ale existenței sale. Se induce tendința unei treptate deprecieri a valorii vieții, tendință din ce în ce mai înrădăcinată în țesutul social și legislativ propriu culturii occidentale, cultură care din punct de vedere istoric este leagănul drepturilor umane.

Conform acestei tradiții culturale, cum de altfel se afirmă în Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului, din 1948, ființa umană este valoarea din care izvorăsc și spre care converg toate drepturile fundamentale; orice alt criteriu de ordin cultural, politic, geografic sau ideologic ar fi deci reductiv și arbitrar. Apartenența la specia umană este elementul suficient pentru a i se atribui fiecăruia demnitatea cuvenită.

Tradiția culturală a drepturilor umane a avut, de altfel, o profundă incidență asupra reflecției bioetice, contribuind la afirmarea mai viguroasă a drepturilor omului și în medicină, prin elaborarea codurilor deontologice medico-profesionale și dezvoltarea drepturilor bolnavului, pentru a i se asigura acestuia autonomia și pentru a evita foloase necuvenite de pe urma lui. Este deci necesar ca această tradiție să nu rămână necunoscută și consecințele ei logice în privința începutului vieții umane să fie valorificate în mediul biomedical.

Embrionul uman precoce este un individ în act, cu identitatea proprie speciei umane (căreia îi aparține) și în consecință trebuie să-i fie recunoscute drepturile ca subiect uman, iar viața sa trebuie să fie pe deplin respectată și ocrotită.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire