pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2006 

CONTRACEPȚIA DIN MOTIVE MEDICALE
Sarah F. Peterson
traducere Oana Capan

Începutul vieții umane, baze biologice și probleme eticeCuprinsPovești și joacă

 

Sarah F. Peterson predă de cinci ani cursuri despre Planificarea Naturală a Familiei (PNF), una dintre observațiile ei fiind că oriunde a mers, oricui a vorbit, se regăsesc unele întrebări comune. Uneori întrebările denotă tensiuni trăite de cei care le pun, altădată sunt simple curiozități, justificate mai ales de poziția aproape unică în lume a Bisericii Catolice de a susține că atât contracepția cât și sterilizarea sunt păcate grave.

"Învățăturile Bisericii Catolice cu privire la planificarea familială sunt logice, consecvente și extraordinar de eliberatoare atunci când sunt bine înțelese, și totuși ele sunt respinse de către majoritatea copleșitoare a catolicilor", scrie Peterson într-un articol pe care îl dedică tocmai celor mai comune întrebări. Constatând că sunt probleme care nu sunt atinse nici în predici, nici în cursurile de pregătire la căsătorie, nici în alte contexte, autoarea trage concluzia că întrebările există pentru simplu fapt că credincioșii nu au auzit vreodată un răspuns. În următoarele numere din "Familia creștină" vom continua cu celelalte trei întrebări, pentru acest număr oprindu-ne la:

 

Întrebare: Din motive medicale trebuie să folosesc contracepția. Ar putea fi ceva greșit?

Răspuns: Poate că nu există alt aspect al învățăturii Bisericii privind imoralitatea contracepției pe care preoții și laicii deopotrivă să îl înțeleagă mai greșit sau să obiecteze mai mult față de el decât acela care tratează cazul unui cuplu care are grave motive medicale pentru a nu avea un copil.

Este adevărat că medicamentele și procedurile care, ca efect secundar pe lângă tratarea unei boli, fac un cuplu incapabil să conceapă, sunt permise din punct de vedere moral, pentru că scopul unor astfel de medicamente și proceduri este acela de a controla răul făcut trupului de boală - și nu de a suprima fertilitatea normală, sănătoasă, dăruită de Dumnezeu, a cuplului. Papa Paul al VI-lea a declarat astfel: "Biserica nu consideră câtuși de puțin nepermisă folosirea mijloacelor terapeutice cu adevărat necesare pentru a îngriji bolile organismului, chiar dacă se prevede că din aceasta va rezulta o piedică pentru procreație, cu condiția ca această piedică să nu fie, indiferent din ce motiv, direct voită" (Humanae Vitae, 15).

Un exemplu destul de clar al folosirii unor "mijloace terapeutice" care se dovedesc a fi un obstacol pentru procreare este tratarea unei femei cu cancer la uter. Într-un astfel de caz, este categoric permis din punct de vedere moral ca un chirurg să trateze cancerul îndepărtând uterul femeii, chiar dacă ea va fi sterilă după această operație. Scopul operației este acela de a scăpa trupul femeii de boală, și faptul că ea nu va mai putea să conceapă este un efect secundar neintenționat.

Sterilitatea care rezultă din tratarea unei boli este, totuși, diferită din punct de vedere moral de folosirea contracepției sau a sterilizării atunci când sarcina în sine ar fi periculoasă sau chiar ar amenința viața unei femei sau a oricărui copil pe care ea l-ar concepe. Femeilor pentru care sarcina ar constitui un grav risc pentru sănătate li se spune de obicei - de către medicii, rudele, prietenii și, din păcate, chiar de către preoții lor - că deoarece au o 'motivație medicală' pentru a nu rămâne însărcinate este permis ca ele să folosească contracepția sau să fie sterilizate chirurgical. Însă acest lucru nu este adevărat.

O femeie căreia sănătatea sau viața i-ar fi puse în pericol de o sarcină cu siguranță are motive foarte grave pentru a evita conceperea, dar, ca întotdeauna, atât scopul (în acest caz evitarea sarcinii) cât și mijloacele prin care este atins acest scop trebuie să fie bune din punct de vedere moral, și Biserica spune în mod absolut clar că medicamentele, dispozitivele și procedurile al căror singur scop este acela de a face un cuplu incapabil să conceapă nu sunt niciodată permise din punct de vedere moral: "se exclude în mod absolut, ca mijloc licit de reglementare a nașterilor întreruperea directă a procesului de naștere deja început, mai ales avortul direct, chiar și cel făcut pentru motive terapeutice... Este exclusă de asemenea orice acțiune, care - fie în pregătirea actului sexual, fie în desfășurarea lui, fie în dezvoltarea consecințelor lui naturale - și-ar propune drept scop sau mijloc să împiedice procrearea (Humanae Vitae, 14).

"Reglementarea nașterilor reprezintă un aspect al paternității și maternității responsabile. Legitimitatea intențiilor soților nu justifică recurgerea la mijloace moralmente inacceptabile (de exemplu, sterilizarea directă sau contracepția)" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2399). "Contracepția trebuie să fie considerată atât de profund ilicită încât să nu fie niciodată, sub nici un motiv, justificată. A gândi sau a spune contrariul este același lucru cu a susține că în viața umană pot apărea situații în care este permis a nu-l recunoaște pe Dumnezeu ca Dumnezeu" (Papa Ioan Paul al II-lea, L'Osservatore Romano, 10 octombrie 1983, 7).

E de înțeles că acest lucru poate fi greu de acceptat, deoarece puțini dintre noi suntem convinși că uneori trebuie să îi încredințăm lui Dumnezeu chiar viețile noastre. Să ne amintim, totuși, că Cristos ne-a spus că "cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla" (Matei 16,25), și că fiecare dintre noi este chemat la virtutea eroică a sfințeniei. A refuza sterilizarea sau contracepția atunci când un cuplu are cu adevărat o motivație de viață sau de moarte pentru a evita sarcina este fără îndoială un act de virtute eroică în aceste zile și aceste vremuri, și astfel nu trebuie să ne surprindă faptul că tentația de a face ceea ce ne spune lumea că este 'rațional' poate fi foarte puternică în această situație.

Dacă privim însă cu onestitate la situația unui astfel de cuplu, începem să vedem că, asemenea oricărui act imoral, 'raționalitatea' contracepției se bazează pe o minciună.

Există doar două moduri în care un cuplu poate fi complet sigur că nu va concepe. Unul este abstinența totală (celibatul) până când femeia a ajuns în mod definitiv la menopauză. Celălalt este castrarea - îndepărtarea completă fie a ovarelor femeii fie a testiculelor bărbatului.

Nici o formă de contracepție, nici chiar sterilizarea chirurgicală, nu poate garanta că un cuplu nu va concepe. Șansele pot fi foarte, foarte mici, dar există cu adevărat persoane care au conceput în ciuda faptului că au fost sterilizate. Se întâmplă. Atenție, folosirea consecventă a PNF este la fel de eficientă ca sterilizarea în evitarea sarcinii, însă a crede că altceva decât abstinența totală sau castrarea va duce la eliminarea 'riscului' sarcinii înseamnă auto-amăgire.

Adevărata decizie, așadar, pe care cuplurile cu grave motivații pentru a evita sarcina o au de luat este dacă ei vor siguranța absolută că nu vor concepe - în acest caz abstinența totală fiind singura opțiune reală - sau dacă acel mic grad de incertitudine care rămâne, indiferent ce ar face, continuând să fie activi din punct de vedere sexual, este ceva ce poate fi încredințat lui Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire