pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2006 

APELUL ANGELIC AL LUI MOZART
Dorina-Tereza Gorgan

Sfeclă roșie în fel și chipCuprinsPovestea apei ascunse

 

Pe data de 27 ianuarie s-a împlinit un sfert de mileniu de la nașterea lui Mozart (pe numele său întreg Johannes Chrysostomus Wolfgang Gottlieb Mozart). La Viena, și de altfel peste tot în lume, au loc mari festivaluri, spectacole, conferințe etc. Un adevărat tur de forță este concertul cu integrala celor 22 de opere mozartiene, organizat la Salsburg. Întregul an 2006 este considerat de către muzicieni anul MOZART. Se dorește parcurgerea întregii sale creații, care cuprinde peste 600 de piese și însumează sute și sute de ore de muzică.

 

Câteva detalii din copilăria lui Mozart

Nașterea celui de-al șaptelea fiu al Annei-Maria Pertl și al lui Leopold Mozart a însemnat o mare speranță pentru părinți. Căci ei pierduseră anterior cinci copii. Doar Anna-Maria, alintată Nannerl - al patrulea copil, născută în 1751, a supraviețuit bolilor ce bântuiau în acea vreme. La botezul micului Wolfgang au cântat cinci orgi. A fost modalitatea prin care tatăl său, și el muzician, aducea mulțumire cerului pentru acest copil pe care îl dorea un ardent iubitor al lui Dumnezeu. Observăm aceasta din al patrulea prenume cu care l-au înzestrat părinții: Gottlieb, care în unele acte apare și în traducere greacă, Theophilus. În mod definitiv se preferă varianta latină a numelui - Amadeus.

Speranțele părintești nu au fost zadarnice. De la 4-5 ani geniul copilului explodează în chip miraculos. Memoria sa era incredibilă. Imaginația și puterea creativă de asemenea. Și acestea căpătau forme tot mai surprinzătoare, în ciuda unei sănătăți precare. De mic era mereu suferind, palid și bolnăvicios. "Nu mă culc fără să mă gândesc că, poate, mâine nu voi mai fi"... scria el. Dar nu uita să adauge: "nu contenesc să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care mi-a dat-o!"

Din vârtejul scurtei sale vieți, în care divertismentul și agitația se amestecau cu nostalgia, melancolia și meditația, rezultă în mod cert faptul că religia constituia pentru el suportul spiritual care îi oferea șansa de a trece peste toate încercările vieții. Elocvent este faptul că la 14 ani (în aprilie 1770) ascultă la Vatican, în Capela Sixtină, lucrarea lui Gregorio Allegri (1582-1652) "Miserere", o piesă mare, scrisă pentru două coruri, pe nouă voci. După acest spectacol "incredibil, mistic și artistic", simte nevoia ca, retras în singurătate, să transcrie opera din memorie, fără nici cea mai mică omisiune, recunoscându-i "puterea purificatoare". Este de remarcat și faptul că atunci când se afla în biserică, Mozart nu cânta la orga mare din spate, ci la orga mică, aflată în apropierea altarului (în dreapta). Este un detaliu semnificativ.

În colecția epistolară găsim o scrisoare trimisă pe 21 august 1770 mamei și surorii sale de la Bologna, unde se afla împreună cu tatăl său. Printre altele, Mozart scrie: "Am avut onoarea să frecventăm un dominican considerat sfânt... Am avut cinstea și noi să luăm masa cu acest sfânt"... Poate că întâlnirea aceasta (care rămâne un mister) a favorizat ca izvoarele binecuvântate ale muzicii să se reverse cu atâta generozitate în sufletul său. De altfel, este o idee deja unanim recunoscută că muzica lui Mozart are capacitatea de a purifica, nu atât prin transparență și simplitate (aparentă), cât mai ales prin impregnarea dinamicii spirituale, a eticii muzicale. Operele sale ating o profunzime psihologică și morală inedită, care ne fac să reflectăm asupra aspectului metafizic, filozofic și religios al artei sale.

 

Mozart văzut de mari scriitori ai lumii

Luminile și umbrele permanente care emană din complexul mozartian i-au inspirat și fascinat pe toți marii intelectuali, de la H. Stendhal la G.B. Show, de la E.T.A. Hoffmann la A. Pușkin, de la Th. Gautier la J. Tournier, de la H. Hesse la R. Rolland, de la A. Malraux la St. Zweig ș.a.m.d. François Mauriac, cunoscut ca autor de romane cu substrat religios de orientare catolică, ne îndeamnă "să ascultăm apelul angelic al lui Mozart" în contextul acestei lumi aflate într-o permanentă "tulburare". Saint-Exupéry ne dă o lecție de comportament prin raportare la muzica lui Mozart. Ne sfătuiește să nu fim "seci, goi, urâți, sluți", fiindcă în acest fel "îl asasinăm pe Mozart"!

"Un mister magic" care se pierde în înălțime, dar în același timp se ascunde în fiecare dintre noi" - așa îl percepe Hermann Hesse pe Mozart. Și acest mister vine - credem noi - dintr-un lucru foarte simplu: dragostea lui Mozart pentru oameni (care însă îl judecau doar prin prisma geniului său). Să spicuim din vorbele lui Mozart cuprinse în impresionanta sa corespondență (peste 2000 de scrisori): "Geniul fără inimă e un non-sens. Căci nici inteligența elevată, nici imaginația, nici ambele la un loc nu fac geniul. Iubire! Iubire! Iubire! Iată sufletul geniului".

Sentimente și trăiri ca acestea l-au făcut probabil și pe actualul Papă Benedict al XVI-lea să se aplece îndeaproape asupra creației mozartiene. Împreună cu fratele său Georg - preot și maestru de cor -, lucrează cu migală la repertoriul îndeosebi pianistic, căutând să găsească tușeul specific al sonatelor, pe care le cântă cu o tandrețe deosebită. "Mozart este pentru mine o îndulcire", spune Papa Ratzinger. De altfel, în discursurile Sale, exaltă adesea virtuțile muzicii care favorizează elevația sufletului.

Ascultând în repetate rânduri "Recquiemul" (ultima lucrare a lui Mozart, cu adnotarea atât de semnificativă - "de la moarte spre viață"), Emil Cioran e de părere că "poate, Mozart este omul cel mai complet... cel mai profund, care a știut să exceleze în dantelării sau tenebre și care a rămas la fel de pur în buna dispoziție ca și în extrema dezolare" ("Le Livre des leurres").

La împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Mozart, în 1956, Albert Camus încredința revistei "Express" ultima sa cronică intitulată "Remerciement ? Mozart". Iată un fragment la fel de actual și astăzi: "Când lumea se încovoaie în jurul propriei axe, e bine să revenim asupra a ceea ce istoria nu poate înjosi, ci din contra, poate încuraja, poate aduna pe cei separați, poate pacifica fără să lovească". Să revenim și noi, așadar, la Mozart, la muzica sa frumoasă și caldă. Poate vom deveni și noi, pentru un timp, mai frumoși și mai calzi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire