pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2006 

DRUMUL UNEI SFINTE
Andrei Goția

Binecuvântarea unei mameCuprinsPlanul sexualității umane

 

Există atâtea greutăți, dar cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să mergem mereu fără teamă astfel încât, dacă în lupta pentru vocația noastră ar fi să murim, aceea ar fi cea mai frumoasă zi a vieții noastre.

Autoarea acestor rânduri, Gianna Beretta Molla, a știut să urmeze ea însăși acest îndemn, când, ca o mamă adevărată, a pus viața fetiței ei nenăscute în fața propriei sale vieți, refuzând un avort care i-ar fi salvat viața pământească, dar i-ar fi pierdut-o pe cea cerească. Recunoscând în acest sacrificiu suprem cea mai înaltă culme a iubirii, care constă în a-ți da viața pentru cei dragi (v. Ioan 15,13), Papa Ioan Paul al II-lea a canonizat-o pe Gianna Molla în 16 mai 2004 (pentru mai multe date, inclusiv un extraordinar interviu cu Pietro Molla, soțul sfintei, a se vedea articolul Soțul, despre fericita sa soție de Oana Capan, din Familia creștină, 1/2004).

Când ne întâlnim cu o personalitate, adesea dorim să aflăm cum a crescut, cum s-a format, ce cărți a citit, pentru a găsi inspirație pentru propriile noastre vieți. Din fericire, Sfânta Gianna nu ne este cunoscută doar prin gestul ei eroic, ci și prin scrierile ei. Gianna Emanuela, fiica pentru care sfânta și-a dat viața în 1962, conduce Fundația Santa Gianna Beretta Molla, care scoate revista trimestrială Gianna, sorriso di Dio (Gianna, surâs al lui Dumnezeu), unde se publică diferite scrieri ale sfintei, din care spicuim.

Iată ce le împărtășea viitoarea sfântă tinerelor din asociația Acțiunea catolică despre iubire: A iubi înseamnă dorința de a te perfecționa pe tine însăți, persoana iubită, de a-ți depăși propriul egoism, de a te dărui... Iubirea trebuie să fie totală, plină, completă, călăuzită de legea lui Dumnezeu și să se continue veșnic în Cer...

Oare câte din numeroasele căsătorii distruse de azi nu ar fi rezistat valurilor tot mai dese și mai mari care lovesc familia dacă s-ar fi ancorat în stânca acestor precepte sănătoase?

Gianna continuă: Dacă nu se începe de mici, ajungem bătrâne, dar rămânem mereu cum am fost. Taie - distruge - arde ceea ce e de înlăturat. Nu trebuie să spunem "așa e caracterul meu", trebuie să ne îndreptăm. Cum să ajungem să ascultăm dacă suntem mereu obișnuite să facem ceea ce vrem. Ce surprize ne așteaptă intrând pe orice cale ar fi fără să ne fi străduit să ne corectăm caracterul.

Impresionează radicalismul tinerei formatoare, obișnuită cu înălțimile munților, un radicalism binefăcător, care călește, care emană aerul tare al culmilor. Din păcate, cultura publică a societății de azi nu încurajează acest model, ci contrariul lui: efortul minim, îngăduirea tuturor capriciilor, revolta față de orice formă de autoritate. Cum așteaptă tinerii de azi, slăbiți de lâncezeală, cu mușchi atrofiați înainte de a-i fi încordat, care nu știu să asculte de părinți, astfel de modele de caractere tari și sănătoase!

Gianna a avut parte de o școală extraordinară, școala vieții de familie: a zecea din treisprezece frați, cu părinți jertfelnici care mergeau în fiecare zi la Sfânta Liturghie, amândoi terțiari franciscani, viitoarea sfântă a învățat să se încreadă deplin în Providența dumnezeiască și să se roage. Tatăl ei, Alberto, a făcut eforturi foarte mari ca toți copiii să termine facultatea, renunțând la orice cheltuieli inutile, inclusiv la trabuc. Mama, Maria, i-a fost Giannei model de dăruire maternă, învățând chiar latină și greacă pentru a-și putea ajuta mai bine copiii la studii.

Nu o dată Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a spus că una din soluțiile crizei de vocații la viața de călugărie și preoție este o viață de familie sănătoasă. În familia Giannei, un frate, Alberto, a devenit misionar capucin în Brazilia, altul, Giuseppe, preot în dieceza de Bergamo, iar una dintre surori, Virginia, a intrat în rândul călugărițelor canossiene, misionară în India.

Gianna s-a întâlnit adesea cu durerea: cinci dintre frații ei au murit la vârste fragede, iar în 1937, când viitoarea sfântă avea cinsprezece ani, i-a murit o soră mai mare, Amalia. Acestor grele lovituri li se va adăuga, în 1942, moartea ambilor părinți, la scurtă distanță unul de celălalt, pe când Gianna încă nu împlinise douăzeci de ani. Cât de greu trebuie să-i fi fost tinerei fete și cât de ușor s-ar fi putut pierde, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu pentru atâta suferință!

Dar Gianna știa că Providența dumnezeiască nu face nimic la întâmplare, că Dumnezeu îi încearcă și-i purifică pe cei pe care-i iubește, și, înarmată cu Sfânta Împărtășanie zilnică, cu vizite la Preasfântul Sacrament, cu meditații, cu recitarea Rozariului, și-a adâncit relația personală cu Dumnezeu și, pe lângă studiile de medicină, s-a implicat activ în apostolatul cu tinerele din Acțiunea catolică și în fapte de milostenie față de bătrâni și nevoiași în cadrul Conferințelor Sf. Vincent de Paul.

Devenită medic pediatru, Gianna este și activ implicată în viața parohială. În 8 decembrie 1954, de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, invitată de parohul din Mesero, unde Gianna deschisese un ambulatoriu medical, se întâlnește cu inginerul Pietro Molla, cel care-i va deveni soț în 24 septembrie 1955.

Revelatorii sunt scrisorile schimbate de cei doi între 1955 și 1961, din care iată câteva fragmente. În 21 februarie 1955, logodnica îi scrie logodnicului: Aș vrea într-adevăr să te fac fericit și să fiu cea pe care o dorești: bună, înțelegătoare și gata la sacrificiile pe care viața ni le va cere. Gianna se arată consecventă cu propriile principii, printre care dăruirea de sine în iubire și sacrificiul sunt capitale.

În aprilie 1957, d-na Molla, însărcinată a doua oară, îi scrie soțului, plecat în interes de serviciu: Cât ești de drăguț când îl ții în brațe pe omuleț și-l faci să râdă! Și când dimineața își întinde brățucele să te mângâie! [...] Iar acum, Pietro, îți cer o mare favoare. Să mă ierți dacă uneori mă vei găsi bosumflată, melancolică: încerc să lupt, dar adesea nu reușesc; sper să fie o indispoziție legată de aceste prime luni. Marea ta iubire mă va ajuta să fiu tare și să mă înving. Te aștept, Pietro, cu toată dragostea. Te sărut și te îmbrățișez împreună cu îngerașul nostru. Cu foarte mult drag, Gianna.

Cum poate fi rezumată în câteva pagini o viață atât de intens trăită? Cum se poate străbate drumul sfințeniei, mai ales în viața de familie? Să o rugăm pe Sfânta Gianna, care a fost mereu gata să-și cizeleze caracterul în încercările zilnice, să ne învețe pe fiecare să descoperim bucuria dăruirii cotidiene, la serviciu și pregătitul mâncării, la rugăciune și schimbatul scutecelor!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire