pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2006 

O IMAGINE A CERESCULUI
Marina Fara

De ce am ales să scriu despre iubire?Cuprins

 

Iubirea se învață în familie. Acest adevăr trăit de atâtea generații, întâmpină în zilele noastre - după cum vedem cu toții - un zid de contradicții, de răsturnări și de provocări aduse de stiluri de viață care, trebuie să recunoaștem, se impun cu forță mediatică, economică, de mentalitate, în mod arbitrar, îngropându-se apoi unele pe altele. Dacă, de exemplu, "revoluția sexuală" din a doua parte a secolului trecut, provoca bărbatul și femeia la o relație de tip concurențial, conflictual, și transforma interioritatea căminului într-un "bun public" , declina responsabilitatea părinților pentru educarea copiilor, încredințându-i pe aceștia instituțiilor și absolutizând conflictul între generații etc - în zilele noastre, se încearcă o "pacificare", prin ștergerea deosebirilor dintre sexe, banalizarea relațiilor de iubire până la eliminarea conjugalității...

Faptul că iubirea se învață în familie a căpătat, în acest nou context, dimensiunea nostalgiei...

Și totuși, nu putem nega o realitate: că acele familii care acordă atenția cuvenită căsătoriei ca taină de iubire, ca sacrament, pregătindu-se cum se cuvine pentru noul drum, al căsniciei, acele familii care celebrează iubirea conjugală în totalitatea ei unitivă: trupească și spirituală, acele familii care primesc cu bucurie copiii ca pe un dar de la Dumnezeu și care privesc cu toată responsabilitatea educarea lor, se bucură de respect și de admirație...

La fel cum sfinții există pentru ca noi să vedem că sfințenia este posibilă, tot astfel familiile care trăiesc exemplar în fidelitate și iubire devin o lumină, în mijlocul societății; am spune, cu alte cuvinte, că sunt purtătoarele veștii bune: a faptului că este posibilă o astfel de fericire, a iubirii împărtășite, a darului vieții, a fecundității ca binecuvântare. Spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: "căsătoria este imaginea cerescului".

În mod cert, dincolo de stilurile de viață care "vând" iubirea la tarabe din ce în ce mai ieftine - și din ce în ce mai kitsch -, care încearcă să șteargă fascinația alterității fecunde, în relația bărbat-femeie, care neagă tradiția, dincolo de toate acestea supraviețuiește nostalgia unității familiei, a căminului ca loc în care ești iubit doar pentru că exiști!

Într-o lume dispusă la permanentă și frenetică dezbinare... unitatea familiei, construită din iubirea ce se dăruie, supraviețuind ca o flacără spiritualizată, luminează mai puternic...

Cu aceste orizonturi se deschide ediția de față a revistei noastre... Și este atât de confortant pentru familie și pentru cel ce crede în adevărul și misiunea sfântă a familiei să-și aducă mereu aminte că în fiecare zi poate celebra - în fapte de dăruire și de iubire - bucuria mirilor, din Cântarea Cântărilor:

"Ca pecete pe inima ta mă poartă, ca pecete pe brațul tău; căci iubirea este mai tare decât moartea... flăcările ei sunt flăcările focului devorator al lui Dumnezeu" (Cânt 8,6).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire