pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2005 

DIN LUMEA GÂNDITORILOR DE IERI ȘI DE ASTĂZI
selecție de Ana-Maria Botnaru

CuprinsRetete de iarna

 

  • Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Și iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, Te căutam și dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumusețe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă țineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine și acum sunt înfometat și însetat după Tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea Ta. (Sf. Augustin - Confesiuni, cartea a X-a, cap. XXVII)

  • Știu că nu există scăpare, și totuși trăiesc. Și nu din indolență, ci bucurându-mă mereu și suferind în egală măsură. Singura mea speranță stă în faptul că nu înțeleg temeiul acestei bucurii, care nu poate fi descrisă adecvat decât în termenii unei mistici a luminii. [...] Numesc inexplicabilul acestei bucurii transcendență. Nu există nici un motiv să fiu fericit, iar fericirea nu o merit. Totuși ea există, și îmi e, Dumnezeu fie binecuvântat, mereu dăruită. Numesc temeiul inexplicabil al acestei fericiri DUMNEZEU. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • "Nu M-ai fi căutat dacă nu M-ai fi găsit. Așa că nu fi neliniștit." (Blaise Pascal - Cugetări)

  • A-ți lăsa, la moarte, sufletul lui Dumnezeu. A-L trece, primul, pe lista moștenitorilor... (Andrei Pleșu - Jurnalul de la Tescani)

  • Cuvântul unui avva către discipolii săi: "Trăiți o vreme când dacă veți încălca a zecea parte din Lege veți fi pierduți; dar va veni o vreme când cel care va ține a zecea parte din Lege se va mântui." (din Pateric)

  • Copiii resimt Crăciunul ca pe o sărbătoare. Așa simt și eu cuvintele Evangheliilor: ca pe un sacrament al bucuriei. [...] Asemeni copiilor, găsesc în a fi creștin sentimentul bucuriei înalte și certitudinea că sărbătoarea deja a început prin noi și că desfășurarea ei nu are capăt. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Este adevărat că oferirea încercărilor noastre constituie o jertfă plăcută lui Dumnezeu, nefiind, bineînțeles, suferințele în ele însele care îi plac lui Dumnezeu, ci acel soi de zâmbet interior pe care îl păstrăm în adâncul inimii, atunci când trupul sau sensibilitatea noastră sunt rănite. (Pierre Theilhard de Chardin)

  • Când mă va chema la El în clipa Judecății și mă va întreba: "cine ești?", îi voi spune: "lasă-mă să-ți spun mai întâi pe cine am iubit, apoi îți voi mărturisi de oamenii care m-au iubit ei, și în cele din urmă ai să cunoști cine am fost." (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Cine oare îmi va încredința un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici și pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite așa cum școlarilor li se dau poneii. Trebuie să învățăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deșeuate, neînfricați și voioși, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripați, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea și care ne așteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite și sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel - de vreme ce El și-a rezervat propriul armăsar - L-am putea însoți? (C. S. Lewis - Despre minuni)

  • Doamne, Dumnezeul meu, dă-mi seninătate ca să știu să accept lucrurile pe care nu le pot schimba. Dă-mi curaj ca să mă pot strădui să schimb ce se poate schimba. Dă-mi înțelepciune ca să pot deosebi ce se poate schimba de ceea ce nu se poate schimba. (Marcus Aurelius)

  • Am avut câteva momente de profundă bucurie, zilele acestea, la gândul că eliberarea mea depinde numai de mine însumi și nu de împrejurări exterioare. Unde este împărăția lui Dumnezeu? În noi înșine. (Julien Green - Jurnal)

  • Dragostea nu are limite; dacă are, nu mai este dragoste. (François-Xavier Nguyen Van Thuan)

  • Această iubire monstruoasă nu ne lasă nici un răgaz! Stă la pândă, și îndată ce încetăm o clipă să ne mai luptăm cu ea, năvălește în noi. El nu ne părăsește niciodată, căci iubirea lui e veșnică. La cel mai mic semn de slăbiciune, se năpustește asupra sufletului, îl atrage la sine, îl înnebunește. Se pune în fața lui ca un slujitor, îi vorbește blând, și, ca sufletul să-l audă, face pustiu în jurul lui și tăcere în el, îl atrage într-un loc deșert și tainic. Cercetat de iubire, îi va păstra o amintire crudă, care-l va bântui până-n ziua morții. Toate plăcerile lumii nu vor putea șterge amintirea iubirii stranii pe care n-a putut s-o accepte și pe care o dorește acum cu o pasiune plină de remușcare și deznădejde. (Julien Green - Jurnal)

  • Gândul suprem pe care îl putem gândi e Dumnezeu. Dar e limpede că nu-l putem gândi până la capăt. Există o disproporție uriașă între înzestrarea noastră curentă și anvergura acestui gând. Miraculos e până și faptul că realizăm această disproporție. [...] Tensiunea activă spre Dumnezeu ține de statutul ontologic al creaturii. Mi se cere, deci, să nu uit că am de a face cu un dat infinit (și, ca atare, de neposedat), dar să mă situez față de el în postura efortului plin de speranță: să-mi valorific maximal capacitățile, pentru a mă apropia de Dumnezeu cât mai mult cu putință. Pe scurt, e vorba a lua imposibilul ca țintă, știind că e imposibil: a gândi la limita puterilor tale de gândire, a încerca să pricepi la limita puterilor tale de pricepere. A fi într-o harnică ofensivă, fără iluzii, dar plin de încredere. Efortul și îndrăzneala sunt comportamentul cel mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu. Ambele, dublate de conștiința perpetuă a transcendenței Sale. [...] În fond, problema se pune la fel în plan ascetic și etic: Dumnezeu îmi cere mereu o performanță care mă depășește (vezi predica de pe munte). Orice credincios știe că nu va fi niciodată - în planul virtuții - la nivelul cerut. Dar nimeni nu se gândește să abdice de la efortul ascetic, sub cuvânt că, oricum, el e de neîmplinit. Aspir ofensiv la desăvârșire, știind bine că n-o voi dobândi. La fel, trebuie să aspir ofensiv la cunoaștere, știind bine că n-o pot deține. Vom fi măsurați cu măsura aspirației noastre și nu cu aceea a realizării ei. Dacă n-ar fi așa, nimeni dintre noi nu s-ar mântui. (Andrei Pleșu - Jurnalul de la Tescani)

  • Fundamentala necesitate a omului întrucât viețuiește ca om: de a nu fi robul niciuneia din creațiile sale, de a nu fi încai robul personalității sale deja realizate, ci de a încerca întotdeauna depășirea, creșterea, rodirea, în pofida oricăror victorii sau agonii. Acesta e unul din sensurile existenței: de a o epuiza conștient și glorios, în cât mai multe văzduhuri, de a te împlini și rotunji continuu, de a afla ascensiunea, iar nu circumferința, drum care să înfăptuiască toate virtuțile și să reveleze nu o inteligență sau o încrengătură de instincte, ci omul. (Mircea Eliade - Soliloquii)

  • La ce sunt bune cărțile? Îmi vine să răspund: la totul și la nimic. Poți trăi foarte bine fără să citești. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusețea muzicii lui Mozart. În ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc așa cum am nevoie să mănânc și să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca și aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. (Nicolae Manolescu - Cititul și scrisul)

  • M-a scutit Dumnezeu să nu cred, așa cum m-a scutit să merg în patru labe sau să mănânc iarbă. (Julien Green - Jurnal)

  • Cotidianul nu este umil decât pentru ne-simțirea noastră. În fapt, ceea ce trăim este un miracol continuu, egalat doar de faptul că trăim într-adevăr. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Timpul e făcut din credință nestrămutată și din îndurare fără margini. (Hölderlin)

  • Ideea unui suflet este un lucru atât de mare și atât de capabil să farmece spiritele cu frumusețea sa încât, dacă ai avea ideea sufletului tău, nu te-ai mai putea gândi la altceva. (Malebranche)

  • Când spun cuiva "Te iubesc", îi spun de fapt că nu va muri niciodată. (Gabriel Marcel)

  • Dacă fazele cristalizării iubirii pot fi oarecum precizate, momentul îndrăgostirii niciodată. Moartea și iubirea intră în noi prin intermediul unor clipe care nu sunt ale timpului. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Când ai înțeles că nu este nimic degradant în a fi fost îngenunchiat de iubire, deja în tine s-a născut ceva care nu îți va putea fi smuls niciodată. Nici tortura, nici decrepitudinea bătrâneții, nici moartea violentă, nici măcar senilitatea nu pot anula demnitatea fundamentală a omului care a fost iubit, și care a dăruit iubire. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Știu să gândesc. Știu să aștept. Știu să postesc. (Hermann Hesse - Siddhartha)

  • Cea dintâi și singura datorie esențială a omului este caritatea, adică o neobosită justificare a bucuriei existenței. A face din viața ta o permanentă bucurie - în pofida tuturor mizeriilor, și întunecimilor, și păcatelor, și neputințelor, și dezamăgirilor - iată o datorie adevărată a omului și a omeniei din tine. Cred că binele se justifică și se recunoaște prin bucurie. Cel mai mare păcat contra umanității este tristețea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualității. (Mircea Eliade - Oceanografie)

  • Toate făpturile pe care le-am iubit sunt zidite în mine până la Judecata de Apoi. Iar motivul pentru care le-am iubit este că ele existau în mine încă de mult, cu mult înainte ca înțelegerea să dea seamă. [...] Tot ce nu mi s-a întâmplat, și am iubit, mi se va întâmpla. Iar tot ce am iubit, se va reîntoarce mereu, fără răgaz, în mine. (H.-R. Patapievici - Zbor în bătaia săgeții)

  • Ceea ce este greu nu este să-l găsești pe Dumnezeu, ci să-l pierzi, pentru că el se află pretutindeni. (Monseniorul Vladimir Ghika)

  • Când se închină bigot la minunile modernității, cum ne îndeamnă zelatorii ei și delatorii tradiției, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâșietoare toate bogățiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câți moderni, satisfăcuți de propria lor modernitate, câți oameni novisimi, orbiți de patima de a fi cât mai recenți, câți oameni care mobilizează puterea unui tigru și viclenia unui șarpe în perspectiva de înțelegere a unei efemeride, câți oare dintre noi - oameni recenți ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil? (H.-R. Patapievici - Omul recent)

  • În inima visului sunt singur. Rămas fără nici o garanție, despuiat de artificiile limbajului, de protecțiile sociale, de ideologiile liniștitoare, mă regăsesc în izolarea totală a făpturii în fața lumii. Din mine nu mai rămâne decât făptura și soarta ei, inexplicabila și atotputernica ei soartă. Descopăr uluit că eu sunt această viață nesfârșită: o ființă ale cărei origini sunt dincolo de tot ceea ce pot cunoaște, a cărei soartă depășește orizonturile unde-mi ajunge privirea. În străfundurile singurătății, după ce am avut curajul să accept sărăcia, nu regăsesc disperarea, nici tristețea. Pierzându-mi speranța în tot ce îmi oferea lumea, n-am ajuns la dezolare. Renunțând la comuniunile facile și întristătoare care se stabilesc între indivizi în viața de toate zilele, nu mi-am pierdut bucuria. Făptură, mă aflu cu celelalte făpturi în comunitatea cea mai profundă, care nu există decât în centrul sufletului. Din vis, mă întorc cu acea putere de a iubi viața, de a iubi oamenii și lucrurile și faptele, pe care o uitasem și de care mă dezvățasem părăsind paradisul copilăriei. (Albert Beguin - Sufletul romantic și visul)

  • Fiecare om își alcătuiește de-a lungul vieții un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistența acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi mulți - pe care i-a preluat în el și pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, și împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. (Gabriel Liiceanu - Declarație de iubire)

  • Pe planeta noastră moartă și pustie, nu va rămâne decât urma pașilor lui Iisus. (Dan Tărchilă - Jurnal de vise)

  • Dacă modernitatea ar fi Dumnezeu, atunci ar avea tot dreptul să se instituie ca unic scop și mijloc al vieților noastre. Dar nu este. Îi lipsește, pentru a fi un principiu cu adevărat universal, însușirea de a fi transcendentă, personală și creatoare. Din acest motiv de bun-simț, modernitatea trebuie moderată, trebuie bine temperată prin ceva. Ceva simplu, firesc, viu, ceva aflat mereu la îndemână. [...] Cum ar fi faptul că iubirea, moartea, setea de cunoaștere, suferința și credința în Dumnezeu nu pot fi transformate în valori de schimb decât dacă încetăm să mai fim oameni. Cum ar fi faptul că lumea nu este făcută doar din lucruri vizibile, ci, mai ales, din lucruri invizibile și incorporale - fie acestea doar gândurile și emoțiile noastre, mai numeroase decât firele de nisip din tot universul. (H.-R. Patapievici - Omul recent)

  • Nu este dureros să suferi pentru credință; insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea. (Sf. Vasile cel Mare - Despre Duhul Sfânt, cap. XXIX)

  • Nu există război sfânt (jihad); numai pacea este sfântă. (Ioan Paul al II-lea)

  • A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. (Soren Kierkegaard)

  • Mă rog Ție, Dumnezeul meu, fă-mă să Te cunosc și să Te iubesc, ca să pot sta în Bucuria Ta. Și dacă aceasta nu e cu putință pe de-a întregul în această viață, ajută-mă măcar să înaintez până-ntr-atât încât Bucuria Ta să mă cuprindă cu totul, altcândva; fie ca ce știu despre Tine aici să crească atât cât să ajungă la împlinire dincolo; fie ca Iubirea de Tine să crească aici, pentru a fi totală dincolo; fie ca bucuria mea de-acum să fie uriașă în speranță, pentru ca dincolo ea să fie totală în fapt! (Sf. Anselm din Canterbury)

  • Se suferă proporțional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeași cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare și teribilă. [...] Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopților - nopți ce sunt pentru el nopți îngrozitoare, nopțile minții, nopțile inimii, nopțile naturii umane, nopțile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează? Această iubire are un nume și o calitate. Este o iubire infinită. (Monseniorul Vladimir Ghika)

  • Noi suntem înclinați în mod natural - și educați în mod iresponsabil - să credem că, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurări favorabile, bunătăți, răsfățuri și noroace. Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul din cele mai caracteristice portrete ale sale. Preferăm varianta mămoasă, infantilizantă a unei creaturi care are ca sarcină zilnică să ne scutească de necazuri. Scripturile nu promit nicăieri așa ceva. (Andrei Pleșu - Despre îngeri)

  • În această lume întunecată care ne înconjoară, orice lumină interioară, orice bucurie intimă și siguranță intimă se datorează întunericului de pe Golgota. Să nu uităm niciodată să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru asta. (Hans Urs von Balthasar)

  • Doamne, fă ca cei răi să devină buni, iar cei buni să devină simpatici. (Papa Ioan al XXIII-lea)


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire