pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2005 

O ANUMITĂ "ARTĂ" A VIEȚII
Marina Fara

Nu numai cu paine se hraneste omulCuprins

 

Iată că, după mai multe luni, încercăm să "recuperăm" tăcerea, readucând în spațiul sitului ProFamilia.ro revista "Familia creștină" online, cu o ediție mai puțin bogată în titluri, dar cu speranța de a răspunde interesului pe care l-ați arătat până acum și care îndreptățește continuarea revistei tipărite.

Luna noiembrie, care în Biserica Catolică începe cu Sărbătoarea Tuturor Sfinților și cu comemorarea credincioșilor răposați, aduce în familii un plus de "aer curat", chiar în graba zilnică ce nu cruță pe nimeni: un examen de conștiință asupra sfințeniei vieții și o reconfortare în celebrarea recunoștinței față de cei apropiați, care au trecut la Domnul.

Rugăciunea Papei, în luna noiembrie a acestui an, este pentru sfințirea soților în viața cotidiană. Papa Benedict al XVI-lea se va ruga alături de noi " pentru ca ei să urmeze exemplul de sfințenie conjugală trăit de atâtea perechi de soți în condițiile obișnuite ale vieții."

Cu alte cuvinte, nu este nevoie să cauți situații deosebite, ci să încerci o cale de sfințire prin ceea ce îți este dat. Este o realitate creștină prin excelență, o realitate a Crucii al cărei semn îl facem consecvent: cu seninătate, decență și chiar discreție - oricum, lipsă de ostentație -, dacă ai parte de suferință să încerci să o transformi într-un motiv de creștere (spirituală, umană, socială), adică să transformi răul în bine. Mă gândesc, în privința aceasta, la cuvintele Monseniorului Ghika, în mizeria detenției, cuvinte ce unora li s-au părut atât de enigmatice: "Închisoarea aceasta era sfântă și noi nu știam".

Mai există însă un eroism, care suportă și înnobilează rutina cotidiană, care dăruiește un sens orizonturilor închise și putere de a învinge cu darul răbdării, care speră în ciuda oricărei lipse de speranță sau dă sensuri spațiilor condamnate la absența strălucirii.

De câte ori încerc să deslușesc contururile acestei forțe de a dărui un sens acolo unde parcă el lipsește, am în față o prietenă, care în urmă cu mai mulți ani a plecat la Domnul la o vârstă centenară.

Nu a putut întemeia o familie cu copii, nu s-a putut împlini profesional, nu și-a putut valorifica, așa cum ar fi dorit, darurile poetice, nu a avut parte de un spațiu care i-ar fi fructificat temperamentul debordant, dar a găsit sensul vieții pe care îl căuta, dăruindu-l.

Avea grijă de familiile altora, acea grijă părintească a devotamentului gratuit, mai întâi pentru ca să funcționeze ceea ce este fundamental, credința, valorile morale, comuniunea, apoi împărtășind bucuriile sau necazurile lor, îngrijorările și planurile de viață, succesele sau eșecurile, cu o intensitate de o strălucire unică și cu un simț "contagios" al frumosului și al binelui.

Veghea în permanență la destinul celorlalți. Am avut impresia că vocația vieții ei era să lucreze astfel încât cele mai prozaice sau dificile, sau pline de pericole - vizibile ori ascunse - momente de viață ale aproapelui să fie schimbate în evenimente pozitive, în momente de bucurie. Era poetă și poate că tocmai acesta era programul artei sale... De fapt, am întâlnit artiști care au scris și au mărturisit cu propria lor experiență că există în mod cert o "artă" a vieții, și aceasta constă în a te face pe tine însuți un dar pentru ceilalți (Ioan Paul al II-lea, "Scrisoare către artiști").

 

Mă întrebam câteodată: când a început pentru prietena mea această revelație care i-a dat sens vieții?

Într-un moment de rugăciune, împreună cu soțul ei - filozof și poet - cu care construia bucuria aspră a unei vieți de castitate...

Împărtășind - în școala spirituală a Monseniorului Ghika - aventura unui apostolat în "urgența iubirii", convertirea sufletelor la trăirea evangheliei...

În exaltata recunoștință către Sfânta Fecioară Maria a Săracilor, de la Sanctuarul din Cărbunari (către care o îndreptase Monseniorul Ioan Suciu spre a implora o cale pentru a nu muri de foame) și care i-a dăruit harul de a confecționa din stofă flori, cu o artă unanim apreciată...

În "Podul cu jucării", cartea de versuri pentru copii pe care a scris-o la îndemnul fetiței unei familii prietene...

În închisoarea de la Mislea, când Isus a ajutat-o să vadă că suferința celorlalte era infinit mai mare decât a ei, i-a deschis ochii să descopere că viața ei era lineară, lipsită de obligații, în timp ce ființele acelea - mame, soții, fiice - sufereau mai ales pentru consecințele ce se abăteau asupra celor dragi. A avut parte atunci de bucuria de a putea să reînvie, alături de ele, viețile lor frânte, îndreptându-le spre sensuri superioare...

Iubea sfinții, pe cei cunoscuți și celebrați, despre a căror viață vorbea frecvent și în mod captivant, sau pe care îi descoperea acolo unde nimeni nu se aștepta: în mărunta viață cotidiană, pe chipul șters al unui bătrân sau în silueta grăbită a unei adolescente... Dar mai ales sfinții alături de care trăise, în fericita "generație de aur", care a construit rezistența spirituală contra comunismului și al cărei martiriu îl povestea ca pe o bucurie.

Această prietenă întruchipa modelul unei împărtășiri unice. Deseori am simțit nevoia să mă gândesc mai mult la ea și să o pomenesc, în rugăciuni, de-a lungul Anului Pastoral care s-a încheiat în luna octombrie, an dedicat Euharistiei. Din bogăția infinită a acestui sacrament, care ritmează, care hrănește și viața de familie, aleg acum realitatea comuniunii și mă gândesc cu recunoștință la bucuria "comuniunii sfinților", legătura noastră, pe verticala timpului, cu viața de credință a celor ce ne-au precedat. Odihna cea veșnică dă-le-o lor, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să le strălucească lor...

Lumina cea fără de sfârșit, care ne ajută, și în viață, să ne sfințim și să transformăm "misterul" suferinței în binecuvântată creștere - pentru noi și pentru alții!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire