pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2005 

SFINȚII PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA ȘI NOI
George Weigel

Eu port bastonul, nu el mă poartă pe mine!CuprinsFamilia în slujba vieții

 

De ce a fost Papa Ioan Paul al II-lea cel mai prolific "fabricant" de sfinți din istoria Bisericii? Această întrebare, pusă frecvent privind retrospectiv pontificatul defunctului Pontif, este din start greșită ca formulare. Biserica nu "produce" sfinți, și cu atât mai puțin Papa. Biserica, prin ministerul Episcopului Romei, recunoaște sfinții pe care Dumnezeu i-a făcut. Rămâne însă întrebarea: de ce atât de multe beatificări și canonizări?

O parte a răspunsului ține de schimbările pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a adus la procesul prin care Biserica îi identifică pe sfinții făcuți de Dumnezeu. Timp de 350 de ani, Biserica a cântărit sfințenia candidaților la cinstea altarelor printr-un proces juridic de "luptă", prin care candidatul era supus unui proces, post-mortem, ca și cum s-ar căuta să se dovedească că nu a fost sfânt! Sarcina cea mai mare cădea pe umerii promotorului "cauzei" candidatului respectiv: "promotorul credinței" (cunoscut mai mult ca "avocatul diavolului") făcea tot ce putea pentru a pune "bețe în roate" procesului de recunoaștere a sfințeniei candidatului: obiecțiile trebuiau apoi demontate rând pe rând pentru ca procesul să poată continua.

Papa Ioan Paul al II-lea a schimbat dramatic acest curs al lucrurilor în 1983. "Judecata" a fost înlocuită cu un proces academico-istoric, în care documentul cheie este biografia candidatului, pregătită după norme scolastice actuale. Teologii și istoricii, nu avocații, au devenit actorii-cheie ai procesului. Reforma Papei Ioan Paul al II-lea a mutat o mare parte din proces de la Roma în Dieceza locală de unde a pornit cauza. Episcopii locali sunt acum responsabili cu adunarea materialelor pentru judecarea candidatului, Bisericile locale devenind astfel parte integrantă a procesului. Descoperirea sfinților făcuți de Dumnezeu nu mai este deci de mult o afacere strict romană. Reformele din 1983 au făcut procesul mai rapid, mai ieftin, mai colegial și mai bine structurat pentru eficiență. Dar ar fi o mare eroare să credem că modificarea cursului cauzelor de beatificare și canonizare ar fi singura explicație a valului mare de fericiți și sfinți din ultimii ani.

Toate elementele pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, deci inclusiv beatificările și canonizările, trebuie înțelese din perspectivă teologică. Karol Wojtyla era de mult timp convins că Dumnezeu este generos, chiar foarte generos, în a face sfinți - pentru că Dumnezeu este generos, chiar foarte generos cu harurile pe care le dă. Sarcina Bisericii, considera Wojtyla, era de a recunoaște și de a celebra extraordinara generozitate a lui Dumnezeu prin "facerea de sfinți". Pentru Wojtyla, învățătura Conciliului Vatican II despre "chemarea universală la sfințenie" era una de luat foarte în serios. "Chemarea universală la sfințenie" nu era, în mintea sa, doar o propoziție frumoasă, ci o realitate vie în Biserică: sfințenia este destinul oricărui creștin botezat. Aceasta credea Wojtyla, și de aceea, ca Arhiepiscop de Cracovia, a ajutat la promovarea cauzelor pentru numeroși candidați la beatificare și canonizare.

Punctul de vedere al lui Karol Wojtyla nu s-a schimbat după ce în 1978 a devenit Papă - doar că acum putea să facă ceva concret pentru a evidenția învățătura Bisericii despre "chemarea universală la sfințenie". El a putut să aducă reforme procesului prin care Biserica recunoștea sfinții lui Dumnezeu, pentru ca generozitatea lui Dumnezeu în facerea de sfinți să devină mai vizibilă Bisericii. Tocmai de aceea, pelerinajele Papei Ioan Paul al II-lea în jurul lumii - peste 100 de călătorii în afara Italiei - au inclus frecvent beatificări și canonizări (de notat că până la el, acestea se celebrau doar în Roma). Papa a dorit să amintească credincioșilor Bisericii că sfințenia este, de fapt, peste tot în jurul nostru. Cu cât Biserica crede mai mult aceasta - adică cu cât credincioșii pot vedea exemple locale de vieți trăite eroic - cu atât suntem mai îndemnați să trăim cu toții o viață de sfințenie, o viață la care am fost chemați prin botez. Beatificările și canonizările prezidate de Papa Ioan Paul al II-lea au fost parte integrantă a "noii evanghelizări" atât de dorite de el.

Din adolescența de actor și până la anii de pontificat, Karol Wojtyla a simțit mereu valoarea extraordinară a vieții umane. Istoria, considera el, este ca o scenă pe care conlucrează generozitatea lui Dumnezeu și libertatea umană, într-o piesă de teatru cosmică ce implică tocmai răscumpărarea și sfințirea lumii. Viețile noastre, ne spunea mereu Papa, au consecințe mai mari decât de imaginăm. Suntem, insista el, mai valoroși decât ne dăm seama - deoarece venim de la Dumnezeu și am fost răscumpărați de Dumnezeu cu un preț mare. Acesta este scenariul vieții spirituale. Acesta este scenariul vieților sfinților. Acesta este scenariul de viață pentru fiecare creștin, fără nici o deosebire.

Sfinții sunt oameni care pot să trăiască alături de Dumnezeu pentru totdeauna. Sfinți trebuie să devenim noi toți dacă dorim să ne împlinim destinul uman și creștin. Ridicând la cinstea altarelor mii de creștini, mulți contemporani de-ai noștri, Papa Ioan Paul al II-lea, un mărturisitor papal al uimitoarei generozități făcătoare de sfinți a lui Dumnezeu, ne amintește tuturor cine suntem, și unde se află adevărata noastră casă.

George Weigel este un teolog catolic, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați comentatori americani pe marginea vieții religioase și publice din SUA. Este autor a numeroase cărți, dintre care poate cea mai cunoscută este "Martor al speranței: Biografia Papei Ioan Paul al II-lea", publicată în 1999 și care a cunoscut numeroase traduceri în lumea întreagă, bucurându-se de un mare succes.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire