pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2005 

FAMILIA ÎN SLUJBA VIEȚII
Maricica Mihăluțe

Sfinții Papei Ioan Paul al II-lea și noiCuprinsÎn căutarea unui țap ispășitor

 

Viața este o formă a iubirii în acțiune. Dumnezeu, pentru a arăta iubirea Sa față de om, pentru a continua "Creația Sa", și-a ales familia. Când cei doi s-au hotărât să își unească destinele, ei s-au angajat pentru o iubire, adică s-au angajat pentru viață. Viața umană este sacră chiar de la originea sa, fiindcă angajează acțiunea creatoare a lui Dumnezeu.

Isus, venit în lume, spune că oricine primește un prunc în numele său, pe El însuși, pe Fiul Tatălui îl primește, ba chiar mai mult, îl primește pe însuși Tatăl care L-a trimis (cf Marcu 9,37). Familia trebuie să fie așadar un adevărat sanctuar al vieții.

Conciliul Vatican II spune: "În îndatorirea lor de a transmite viața și de a educa, îndatorire ce trebuie considerată ca o misiune a lor proprie, soții știu că sunt colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul și într-un fel interpreții ei" [1].

Dacă vom spune și noi ca și fericita Tereza de Calcutta că fiecare familie este "un creion în mâna lui Dumnezeu" care se lasă condus de legea Lui pe care ne-o învață Biserica, vom accepta că suntem colaboratori ai iubirii Lui creatoare și vom vedea în viața copilului un bun uman, spiritual, supranatural și etern.

Misterul cel mai profund al rodniciei cuplului este exprimat în noul Catehism al Bisericii Catolice: "Chemați să dăruiască viața, soții se împărtășesc din puterea creatoare și din paternitatea lui Dumnezeu" [2].

Prezența discretă, tainică a lui Dumnezeu în miezul unirii conjugale a soților este accentuată de Papa Ioan Paul al II-lea cu referire la cooperarea între aceștia și Creator: "Întrebând: 'sunteți hotărâți?', Biserica amintește noilor soți că se află în fața puterii creatoare a lui Dumnezeu. Ei sunt chemați să devină părinți, adică să coopereze cu Creatorul pentru a da viață. A coopera cu Dumnezeu pentru a chema noi ființe umane la viață înseamnă a contribui la transmiterea chipului și asemănării dumnezeiești pe care le reflectă oricine este 'născut din femeie'." [3]

Episcopul de pioasă amintire Ioan Suciu spunea soților la vremea sa: "Prin esența sa, căsătoria este un act prin care soții se depășesc, se întrec pe sine, creează o lume nouă din tainele vieții; este cea mai religioasă din toate acțiunile vieții personale, cea mai biologică din manifestările sufletești, după ce Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva. De atunci și-au început misiunea lor: să copieze faptele lui Dumnezeu după cum ei însăși erau o copie a firii dumnezeiești; aveau să înalțe viața dăruită și să sporească viața omenească. Ei deveneau creatori după chipul și asemănarea Creatorului, legați cu legătura sufletească și trupească și consacrați misiunii de a înălța și de a înmulți viața" [4].

Mai sunt valabile oare și astăzi aceste sfaturi? Soții creștini mai înțeleg oare mesajul real al acestui sfat care cuprinde totalitatea misterului Căsătoriei? Se face oare astăzi ceva concret în sânul familiei pentru ca ea să își realizeze misiunea pe care i-a încredințat-o Creatorul, aceea de a fi continuatoare a Creației Sale?

Putem afirma așadar că: "rolul fundamental al familiei este slujirea vieții, de a realiza de-a lungul istoriei binecuvântarea de la început a Creatorului, transmițând prin naștere de la om la om chipul lui Dumnezeu" [5].

A sluji viața nu înseamnă însă a sluji numai viața fizică ci și pe cea morală și spirituală. Este nevoie mai mult ca oricând de o slujire spirituală a vieții. Pentru a realiza însă o slujire autentică a vieții trebuie mai întâi să o iubim, iar pentru a o iubi trebuie să o privim ca pe darul cel mai prețios al lui Dumnezeu. Omul nu poate fi niciodată arbitrul vieții unei alte ființe umane chiar dacă aceasta abia și-a făcut intrarea în existență.

Biserica învață valoarea paternității și maternității responsabile și totodată arată tragedia neacceptării, refuzului acestei valori asupra propriei persoane, asupra familiei și a societății. Doctrina Bisericii despre paternitate și maternitate responsabilă nu e o cedare a creștinismului, ea este o lege de conviețuire umană care datează de la începutul existenței omenirii. Însă atât timp cât se alimentează discriminarea dintre oameni prin avort, contracepție sau sterilizare nu putem vorbi de o creștere a calităților noastre morale, ci de o iresponsabilitate tragică, de un egoism amenințător, de o lipsă de respect în fața vieții, de o lipsă a educației în favoarea unei culturi autentice a vieții. Este nevoie mai mult ca oricând, nu neapărat de o educație împotriva avortului, ci mai bine de o educație în favoarea respectării vieții de la concepere până la moarte.

De aceea să ne însușim și noi acest "Imn al vieții" care se află pe peretele vorbitorului pentru părinți, în toate casele Surorilor Fericitei Tereza de Calcutta și poate așa vom reuși să vedem mai clar valoarea și frumusețea vieții:

"Viața e o oportunitate: profită de ea!
Viața e frumusețe: admir-o!
Viața e un vis: fă să devină realitate!
Viața e o îndatorire: împlinește-o!
Viața e un joc: joacă-l!
Viața e un mister: cunoaște-l!
Viața e o promisiune: păstreaz-o!
Viața e durere: depășește-o!
Viața e un cântec: cântă-l!
Viața e o luptă: du-o!
Viața e o aventură: înfrunt-o!
Viața e viață: salveaz-o!" [6]

 

Note:

[1] Gaudium et spes, nr. 50

[2] Catehismul Bisericii Catolice, art. 2367

[3] Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea către familii, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 1994, p. 22, art. 84

[4] Pr. Anton Dancă, Considerații despre Căsătorie, Editura Presa Bună, Iași, 2004, p. 131, art. 53

[5] FC, nr. 28

[6] Franca Zambonini, Tereza de Calcutta - Creionul lui Dumnezeu, Ed. Pauline, București, 2003, p. 71-72
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire