pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2005 

ÎN CĂUTAREA UNUI ȚAP ISPĂȘITOR
Michael Cook

Familia în slujba viețiiCuprinsComunicarea: de la mersul pe bicicletă la spălatul hainelor

 

La o lună după moartea predecesorului său, noul Papă, Benedict al XVI-lea, anunța că aprobă începerea procesului de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea. În mod normal, Vaticanul se mișcă foarte încet când este vorba de deschiderea proceselor de beatificare și canonizare, cerând cinci ani pentru liniștirea spiritelor. Viteza fără precedent cu care acest proces se deschide confirmă ceea ce majoritatea credincioșilor simt despre Papa Ioan Paul al II-lea: că a fost un extraordinar om al lui Dumnezeu.

Înainte însă de a exulta de bucurie, trebuie lămurit un aspect, o acuzație: unii spun că Papa Ioan Paul al II-lea a fost de fapt cel mai mare ucigaș în masă al secolului XX. Dacă a fost, canonizarea sa nu ar fi tocmai cea mai bună idee. Să vedem ce spun avocații diavolului. Nicholas Kristof, de la "New York Times", afirmă că interzicerea de către Vatican a folosirii prezervativelor a costat sute de mii de vieți, făcând din această decizie "cea mai tragică greșeală a celor două milenii de istorie" [1]. Influentul "New Statesman", din Londra, a publicat imediat după moartea Papei un editorial în care afirma despre acesta că "a contribuit la răspândirea pe continentul african a bolii (SIDA) mai mult, probabil, decât industria pornografică" [2].

Rosemary Neill, de la publicația "Australian", din Sydney, consideră că Vaticanul "va fi la un moment dat acuzat de crime împotriva umanității" [3]. Polly Toynbee, de la ziarul britanic "Guardian", care cu siguranță a mâncat ceva stricat în acea zi la micul dejun, îl compară pe Papa cu Lenin: "amândoi au pus ideologia extremistă înaintea vieții și fericirii umane, cu costuri umane inimaginabile" [4]. Chiar și medicii l-au acuzat. Faimoasa publicație medicală "The Lancet" l-a acuzat pe "ignorantul și rigidul" Papă de ridicarea unor "obstacole de netrecut în prevenirea bolii" [5].

Nu știu dacă vreunul dintre cei care au scris cele de mai sus au vizitat vreodată spitalele dedicate îngrijirii bolnavilor de SIDA, sau dacă au îmbrățișat pe vreunul dintre aceștia, așa cum a făcut-o Papa Ioan Paul al II-lea; nici dacă au depus atâtea eforturi ca Papa Ioan Paul al II-lea pentru strângerea de fonduri pentru tratarea SIDA. Sunt oare afirmațiile lor demne de luat în seamă? Rezistă ele la o analiză mai atentă?

 

Statistici terifiante

Fără îndoială, răspândirea SIDA în Africa este terifiantă. Ultimele sondaje despre SIDA în Swaziland, un mic regat de două milioane de locuitori, arată că 42,6% dintre locuitori sunt infectați cu HIV - cel mai mare procent din întreaga lume. Procent care crește. În 2002 era 38,6%. "Swaziland va dispărea de pe hartă", a declarat un asistent medical disperat [6]. Cifrele din alte țări africane sunt la fel de triste. Conform Programului Comun al Națiunilor Unite pentru SIDA (UNAIDS), două treimi dintre oamenii infectați cu SIDA trăiesc în Africa sub-sahariană. La sfârșitul anului 2004, 25,4 milioane de persoane erau infectate, 3 milioane infectându-se în acel an. Speranța de viață la naștere a scăzut sub 40% în nouă țări: Botswana, Republica Central Africană, Lesotho, Malawi, Mozambique, Rwanda, Swaziland, Zambia și Zimbabwe. În Zimbabwe, speranța de viață la naștere era de 52% în 1990, ajungând la 34% în 2003 [7].

Îngrozitor. De necrezut. Dureros de trist. Dar este absurdă încercarea de a face din Papa țapul ispășitor, ca și cum norii ar dispărea de pe cer și soarele ar străluci dacă am înfige ace într-o păpușă voodoo cu chipul Papei Ioan Paul al II-lea. A arunca toată vina tragediei SIDA din Africa pe umerii unui om se numără printre acele idei care, citându-l pe George Orwell, "sunt atât de stupide încât doar intelectualii le-ar putea crede".

 

Rolul catolicismului

Două astfel de idei (stupide) se regăsesc în principal între critici. Prima sună cam așa: catolicii africani sunt atât de devotați credinței, încât dacă este să aibă relații sexuale în afara căsătoriei, fie cu prostituate fie luându-și o a treia soție, din pioșenie nu folosesc prezervative pentru că Marele Părinte Alb le-a spus să nu o facă. Toynbee invocă "puterea mare a Vaticanului... autoritatea acestuia peste 1,3 miliarde de credincioși, autoritate mai dominantă în special asupra celor săraci, devoți neajutorați." Jurnalistul Brendan O'Neill rezumă ideea aceasta într-un articol din publicația Spiked: "Singurul caz în care ai putea să crezi în fantastic de simplista idee că 'porunca Vaticanului = SIDA în Africa' este acela de a-i considera pe africani niște roboți... care fac ceea ce li se spune" [8].

Ajunge să suprapunem hărțile cu răspândirea SIDA și cu răspândirea catolicismului, pentru a vedea care este legătura dintre Biserica Catolică și SIDA. Astăzi, în spitalele din Swaziland, doar 5% din populație este catolică. În Botswana, unde 37% din populația adultă este infectată cu HIV, doar 4% din populație este catolică. În Africa de Sud, unde 22% din populație este infectată cu HIV, doar 6% sunt catolici. În schimb în Uganda, unde 43% din populație este catolică, proporția de adulți infectați cu HIV este de 4% [9]. De fapt, fără Biserica Catolică situația ar fi mult mai tristă. Dezastrul SIDA din Africa a fost puternic contrabalansat de Papa. Acum zece ani, el a lansat un apel către "lumea științei și liderii politici, ca din iubire și din respect pentru fiecare persoană umană, să folosească orice mijloace pentru a pune capăt acestui flagel" [10]. Iar catolicii au răspuns.

Aproximativ 27% din asistența medicală pentru victimele SIDA este oferită de organizații ale Bisericii, așa după cum chiar "The Lancet" recunoaște [11]. Ele întrețin o vastă rețea de clinici care ajung la cei săraci, la cei aflați la mari distanțe, la cei mai neglijați locuitori ai Africii. În plus, statisticile sugerează că adevărata situație este chiar pe dos de cum o relatează mass-media: a fi catolic este, de fapt, cea mai bună profilaxie.

 

Cât de eficiente sunt de fapt prezervativele?

A doua idee (stupidă) este că prezervativele sunt esențiale în prevenirea SIDA în Africa. În cuvintele cercetătorilor de la Școala londoneză de Igienă și Medicină Tropicală: "prezervativul este un dispozitiv de salvare a vieții: este foarte eficient în prevenirea transmiterii HIV dacă este folosit corect și constant, fiind cea mai bună metodă de prevenire a SIDA pentru cei care sunt activi din punct de vedere sexual și expuși riscurilor" [12]. Să observăm deci că eficacitatea prezervativului depinde de două lucruri importante: "dacă este folosit corect și constant". Cât de des ne putem aștepta ca aceasta să se întâmple în Africa? Dacă experții nu au reușit să pună capăt fenomenului SIDA în San Francisco sau în Sydney, promovând prezervative, ce îi face să creadă că vor reuși în Africa?

Uimitor, deși se tot insistă pe faptul că distribuirea prezervativelor este singura metodă de oprire a infecțiilor cu HIV, există foarte puține studii care să dovedească acest fapt. Un articol din buletinul de anul trecut al Organizației Mondiale pentru Sănătate recunoaște că nu s-au făcut prea multe cercetări despre impactul programelor de promovare a prezervativului asupra stării actuale a răspândirii SIDA [13]. Mai mult, chiar dacă prezervativele ar fi "eficace" - în esență rezistente, adică să nu se spargă sau fisureze -, legea lui Murphy spune că eficiența lor va eșua adesea. "Family Health International", o grupare americană ce susține inițiativele privind "sănătatea reproducerii" și este categoric în favoarea promovării prezervativelor, avertizează că "folosirea corectă [a prezervativului] este mult mai complicată decât pare, deoarece există multe moduri de utilizare greșită" [14]. În contextul social haotic din numeroase țări africane, unde sărăcia este endemică, femeile sunt frecvent abuzate iar poligamia este răspândită, este puțin probabil ca bărbații să folosească constant prezervativele. După cum spunea și președintele Museveni al Ugandei: "În țări ca ale noastre, unde o mamă trebuie adesea să meargă 20 de mile pentru a găsi o aspirină pentru copilul ei bolnav, sau cinci mile până la cea mai apropiată sursă de apă, problema oferirii de resurse constante și suficiente de prezervative pentru bărbați nu ar putea fi niciodată rezolvată" [15].

Un recent studiu asupra utilizării prezervativului în țările în curs de dezvoltare, apărut în publicația "Studies in Family Planning", sintetizează situația cu aceste cuvinte grele: "nu a reieșit până acum nici un exemplu clar al vreunei țări care să fi reușit ceva în lupta împotriva epidemiei generalizate în primul rând prin prezervative" [16]. Cel mai clar se vede aceasta în sudul Africii. Procentele mari de transmitere a infecțiilor cu HIV continuă să crească în ciuda folosirii prezervativelor. În Botswana, afirmă prof. Norman Hearst, de la Universitatea Californiană din San Francisco, vânzările de prezervative au crescut de la un milion în 1993 la trei milioane în 2001, în timp ce numărul de sarcini la femeile din mediul urban a crescut de la 27% la 45%. În Camerun, vânzarea prezervativelor a crescut de la 6 milioane la 15 milioane, în timp ce procentul bolnavilor infectați cu HIV a crescut de la 3% la 9%.

 

Exemplul Ugandei

Istoria SIDA în Uganda sprijină învățătura Bisericii că abstinența până la căsătorie și fidelitatea în căsătorie sunt de fapt cele mai bune mijloace de luptă împotriva bolii. În 1991, procentul infecțiilor cu HIV în Uganda era de 21%. Acum, după mai mulți ani de aplicare a unui program simplu și ieftin, intitulat ABC, procentul infecțiilor este de 6%. ABC vine de la "Abstain, Be faithful, or use Condoms if A and B are not practiced" (Abține-te, Fii fidel, sau folosește Prezervative dacă primele metode nu sunt practicate). Președintele ugandez Yoweri Museveni susține ABC cu fervoarea unui predicator: "Nu sunt în favoarea folosirii prezervativelor. Să le lăsăm ca soluția ultimă de ales", a declarat el la o recentă conferință internațională despre SIDA, desfășurată la Kampala, capitala țării pe care o conduce. "Am copii, și i-am învățat ce periculos este sexul fără disciplină. Am început să le vorbesc despre sexualitate la 13 ani, spunându-le să se concentreze pe învățătură, căci timpul pentru sex va sosi și el mai apoi" [17].

Toynbee mai scria în articolul amintit din "Guardian" că "abstinența și celibatul nu fac parte din firea umană". Museveni - nu că nu ar cunoaște firea umană - crede contrariul. "Am făcut o prioritate din a-i convinge pe oameni să se întoarcă la valorile tradiționale ale castității și fidelității, sau, dacă eșuează [în respectarea acestor valori], să folosească prezervativele", a declarat el acum câțiva ani conducerii Organizației Farmaceutice Americane. La această soluție pe care a ales-o pentru Uganda, "alternativa este decimarea" [18].

(Nota traducătorului: Articolul de față a apărut la începutul lunii iunie 2005, în publicația electronică MercatorNet. De atunci însă, dinspre Uganda au venit știri triste. În urma presiunilor politice extraordinare, în special din partea Națiunilor Unite, care doresc răspândirea programului anti-SIDA de distribuire de prezervative la nivelul întregului continent african, președintele Museveni și-a schimbat poziția cu 1800. Politica ABC a fost abandonată, iar președintele Musevini susține astăzi folosirea prezervativelor; mai mult, a cerut Episcopilor catolici: "dacă vă pasă de viața credincioșilor voștri, susțineți folosirea prezervativelor pentru lupta împotriva SIDA". Răspunsul a fost desigur un "nu" categoric. Uganda ar fi putut rămâne în istorie ca exemplul care a schimbat Africa, dar în final a învins politica, nu cea care caută binele cetății, ci binele financiar al unor cercuri sus-puse.)

 

În spatele campaniei

Campania de ponegrire a numelui Papei Ioan Paul al II-lea, punându-i în spate victimele SIDA din Africa, este atât de lipsită de fundament și atât de neinspirată, încât se dovedește o confirmare a maximei lui Orwell. Ce ar putea fi în spatele ei?

Există un răspuns politic. De mai mulți ani există o campanie condusă de catolici nemulțumiți care caută să îl discrediteze pe Papa și învățăturile tradiționale ale Bisericii. Un grup pro-avort intitulat "Catholics for a Free Choice - CFC" (Catolicii pentru Libera Alegere) a lansat în decembrie 2001 o campanie internațională pentru a promova imaginea "bunului catolic care folosește prezervative". Reclame au apărut în SUA, Mexic, Filipine, Africa de Sud, Kenya, Chile și Zimbabwe, marcând "prima fază a eforturilor de schimbare a politicii Vaticanului și de luptă împotriva agresivei opoziții a acestuia față de distribuirea de prezervative în țările lumii cu mare risc" [19]. Mass-media a prezentat (bineînțeles) temele majore ale ideologiei CFC.

Mentalitatea deformată rezultată merge până acolo încât Polly Toynbee afirmă că "contracepția este adevărata salvare a femeii". Papa a privit spre un alt salvator. El a știut că tehnologia nu poate să repare condiția umană rănită de păcat; că nu poate infuza respect pentru alții; că nu poate să producă un simț al responsabilității. Singura salvare adevărată nu vine de la pilule sau de la un tub de latex, ci din profunda convertire a inimii. O abordare tehnică a problemei va lăsa Africa într-o stare și mai gravă, adâncind inegalitatea, sărăcia, lipsa de educație și fragmentarea societății. Dacă nu se rezolvă acestea, problema SIDA va deveni mai gravă. Și totuși, lumea are nevoie de un țap ispășitor, ca soluție simplă și la îndemână în fața calamității SIDA. Îl caută însă unde nu trebuie: eu am o idee care va rezolva totul.

În timp ce jurnaliștii britanici scriu de zor despre situația dramatică din Africa, guvernul Marii Britanii ajută ca lucrurile să meargă din rău în mai rău. Un recent număr din "The Lancet" subliniază faptul că personalul medical din Africa sub-sahariană emigrează masiv în Marea Britanie, lăsându-și țara într-un colaps medical [20]. Se estimează de exemplu că 60% din personalul medical pregătit în Ghana în anii 1980 a părăsit țara. Inițiativele de luptă împotriva SIDA, precum cele conduse de Organizația Mondială pentru Sănătate, se ciocnesc de reducerea numărului de cadre medicale. Dacă medicii nu vor rămâne în țara lor, fără să mai alerge după salarii mari în Marea Britanie, tot mai mulți bolnavi infectați cu HIV vor muri.

O persoană ar putea pune capăt acestui scandal: premierul britanic. Poate că dacă Polly Toynbee ar înfige niște ace într-o păpușă voodoo cu chipul lui Tony Blair, întreaga problemă ar dispărea. Sună prostesc? Evident. Dar are mai multă logică decât să înfigi ace în figura defunctului Papă.

 

Note:

1. Nicholas D. Kristof. "The Pope and AIDS". New York Times. 8 mai 2005.

2. Michela Wong. "Blood of innocents on his hands". New Stateman. 11 aprilie 2005.

3. Rosemary Neill. "A Catholic culture of death". Australian. 7 mai 2005

4. Polly Toynbee."Not in my name". Guardian. 8 aprilie 2005.

5. "The Pope's grievous errors". The Lancet. 12 martie 2005.

6. "Devastating setback in Africa". Globe and Mail (Toronto). 24 mai 2005.

7. UNAIDS. "AIDS epidemic update 2004."

8. Brendan O'Neill. "Did the Pope spread AIDS in Africa?" Spiked. 8 aprilie 2005.

9. World Health Organization, Epidemiological Fact Sheets and The Hierarchy of the Catholic Church

10. Ecclesia in Africa. 14 septembrie 1995

11. Javier Cardinal Lozano Barragán."Message for World AIDS Day". 1 decembrie 2004 "The Pope's grievous errors". The Lancet. 12 martie 2005.

12. Anna Foss, Peter Vickerman, Charlotte Watts. "The Ban That Kills". Conscience. Primăvară 2005.

13. King K. Holmes, Ruth Levine, Marcia Weaver. "Effectiveness of condoms in preventing sexually transmitted infections". Bulletin al Organizației Mondiale a Sănătății. Iunie 2004, 82 (6).

14. "The Latex Condom: Recent Advances, Future Direction". Family Health International .

15. Citat în Norman Hearst și Sanny Chen. "Condom Promotion for AIDS Prevention in the Developing World: Is It Working?". Studies in Family Planning. Martie 2004.

16. Norman Hearst și Sanny Chen. "Condom Promotion for AIDS Prevention in the Developing World: Is It Working?". Studies in Family Planning. Martie 2004.

17. "Museveni Opposes Condoms in Schools". AllAfrica.com, 30 noiembrie 2004.

18. Citat în Joseph Loconte, "The White House Initiative to Combat AIDS: Learning from Uganda". Heritage Foundation, Executive Summary #1692, 30 septembrie 2003.

19. www.condoms4life.org.

20. "Loss of health professionals from sub-Saharan Africa: the pivotal role of the UK". The Lancet. 28 mai 2005.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire