pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2005 

IDOLATRIE VERSUS CONTEMPLARE
Marina Fara

Partenerul ideal - un mit periculosCuprins

 

Cuvântul la ordinea zilei este Europa. Viața noastră zilnică se raportează la idealul atât de apropiat al reintegrării în spațiul civilizației din care am făcut parte până la schisma totalitară a regimului comunist.

Dacă este cât se poate de just că trebuie să avem grijă cu ce "cărămizi" venim, ce materiale aducem, tot atât de firesc și de necesar este să ne gândim la felul în care dorim să arate viitoarea casă comună.

Va fi o casă a umanului, a familiilor? Sau va îmbrăca haina impersonală a unui hotel, în accepțiunea modernă a termenului - adică pe criteriul absolut al rentabilității materiale a stăpânului - și nu în accepțiunea inițială, adică a locului de popas în care pelerinului i se oferă ospitalitate dezinteresată pentru a-și putea continua drumul...?

Europa pelerinajelor, prin înțelepciunea creștină a dăruirii, a putut cunoaște și o înflorire materială fără precedent. Valoarea tradițională a familiei a ocrotit și a impulsionat această civilizație. Pe când un tip de societate bazat pe absolutizarea relației de natură economică este sortit eșecului - și cel mai recent exemplu în istorie este unul răsunător: implozia sistemului comunist, bazat pe utopia materialistă.

Pe de altă parte, instituția tradițională a familiei nu a exclus niciodată, ci a impulsionat bunăstarea economică. Dar nu a absolutizat-o, nu a idolatrizat-o.

Într-o recentă carte a sa, pe care am consultat-o în versiunea italiană, Europa, i suoi fondamenti oggi e domani (Europa, fundamentele sale de ieri și de azi), San Paolo ed., 2005, cardinalul Joseph Ratzinger analizând dificultățile noii nașteri a Europei, reia printre altele un criteriu esențial, acela al drepturilor umane, pe care dorește să se fundamenteze Constituția europeană. Actualul papă, care și-a luat numele unui sfânt patron al Europei, călugărul Benedict de Norcia, întemeietorul ordinului benedictin ce promova spiritualitatea ora et labora (roagă-te și lucrează), evocă identitatea primară a drepturilor umane, care nu e cea pur legislativă: "Aceste drepturi fundamentale nu au fost create de legislator, nici conferite cetățenilor, 'ci mai degrabă există prin dreptul propriu, sunt de respectat dintotdeauna de către legislator, îi sunt date acestuia ca valori de ordin superior' (G. Hirsch). Această validitate a demnității umane ce precedă orice acțiune politică și orice decizie politică trimite în ultimă instanță spre Creator: doar Dumnezeu poate stabili valori care se întemeiază pe esența omului și care sunt intangibile." (op. cit. pag. 25)

De aici decurge o regândire a altui criteriu, și anume acela al libertății umane: "Faptul că există valori nemanipulabile de nimeni este chiar garanția libertății noastre și a măreției umane; credința creștină vede în aceasta misterul Creatorului și al condiției de chip și asemănare a lui Dumnezeu pe care acesta i-a conferit-o omului." (op. cit. pag. 25-26)

Drepturile și libertățile, despărțite de valoarea lor transcendentă, absolutizate de interesele momentane ale sistemelor politice sau economice, devin surse de manipulare și idolatrie. Această criză de valori și de sens afectează în primul rând familia, condiționată din ce în ce mai mult de noile stiluri de viață dezangajante, deresponsabilizante. Este evident faptul că însăși criza demografică ce amenință națiunile bătrânei Europe, civilizația morții decurgând din contracepție, eutanasie și manipularea embrionului, ilustrează spirala atacului la adresa familiei.

Europa are nevoie de familia autentică, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, deschiși darului vieții. Cu aceste "cărămizi" putem veni și noi, fără complexele întârzierilor și mizeriilor moștenite de la regimul totalitar, ci cu încrederea că darul acesta al nostru este cu adevărat necesar unei Europe viabile.

 

Arta vieții - a fi un dar pentru ceilalți

Pentru a ieși din criză, familia este chemată să-și redescopere valoarea, să opună idolatriilor de orice fel, o atitudine înțeleaptă asupra drepturilor și libertăților, să recupereze astfel demnitatea primului drept fundamental, acela la viață, și libertatea de a construi ceea ce îi este menit, civilizația iubirii.

"A fi un dar pentru ceilalți", astfel definește papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, arta de a trăi, traducând cu aceste cuvinte conceptul de "civilizație a iubirii".

Deschiderea cauzei sale de beatificare ne menține în harul pe care acest "sfânt în viață" ni l-a adus prin prezența și prin înțelepciunea sa, pledând pentru o valoare îngropată de modernitate: privirea contemplativă. Să ne bucurăm de "strălucirea adevărului", contemplându-l, și astfel se risipesc provocările idolatriilor de orice fel.

Sperăm ca subiectele ce alcătuiesc revista noastră, în diversitatea vârstelor și a preocupărilor, să fie și ele câteva "cărămizi" utile pentru edificiul numit solidaritatea familiilor. Un edificiu care datorează mult papei Ioan Paul al II-lea, cel căruia îi dedicăm un omagiu din perspectiva familiei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire