pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2005 

UNU ȘI CU UNA FAC SEX?
Radu și Oana Capan

Rețete de PaștiCuprinsMica Biblie

 

Acum câțiva ani circula la televizor un videoclip al unei formații din spațiul muzicii hip-hop, care spunea ceva de genul "unu și cu unu face doi / unu și cu una fac întotdeauna sex". Această piesă, de o calitate îndoielnică, este însă întrucâtva emblematică la capitolul versuri pentru mentalitatea unor tineri: ce pot face un el și o ea, decât să aibă relații sexuale!? Atâta timp cât aceste relații au loc în afara spațiului căsătoriei, ele sunt condamnate ferm de Biserică - este un lucru bine știut, dar și ignorat de mulți. Și dacă o argumentație împotriva relațiilor sexuale înainte de căsătorie bazată pe Magisteriul Bisericii îi "lasă rece" pe majoritatea tinerilor, vă propunem în cele ce urmează să trecem pe scurt în revistă câteva probleme pe care le ridică începerea prematură a vieții sexuale, folosind observații din spațiul studiilor psihologice, sociologice și nu numai.

Înainte de a ne întreba cât, pardon, ce fac unu și cu una, să vedem însă dacă între cele două "părți" putem pune un egal. Feministele vor spune un "da" categoric. Noi însă vom spune un "da" nuanțat. Adică? Desigur, bărbații și femeile sunt egali în drepturi, precum și în alte privințe; din păcate însă în secolul trecut egalitatea a fost dusă prea departe, până la identitate. Scoțând din ecuație trupul, unii au ajuns la concluzia că bărbatul și femeia sunt identici. Diferențele dintre ei ar fi doar de ordin anatomic, de suprafață, adică diferențe superficiale; în interior însă, spun aceștia, bărbatul și femeia sunt perfect identici. Pe cât de abstractă pare afirmația, pe atât de practice și triste sunt consecințele ei. În realitate bărbatul și femeia sunt foarte diferiți, fără ca aceasta să implice vreo superioritate a unuia asupra celuilalt. Negarea acestor diferențe este o dramă a lumii contemporane, și nu ne jucăm cu cuvintele când facem o astfel de afirmație.

Ați văzut că "raționamentul" de mai sus a pornit de la separarea trupului de suflet (voință, sentimente). Doar că omul nu poate fi om fără trup. Corpul nostru este parte a existenței noastre, parte a ființei noastre, care determină puternic ceea ce suntem. Și iată o primă diferență între femei și bărbați: pentru primele, legătura suflet-trup este mai puternică decât pentru cei din urmă. Observați fetele când se întâlnesc: se strâng în brațe, se sărută pe obraz una pe alta, iar prietenele bune merg adesea de mână. Trupurile, gesturile, exprimă, exteriorizează ceea ce ele simt. În schimb la băieți, spunea un psiholog, "trupul este un scut în spatele căruia aceștia își ascund emoțiile". La fete, legătura dintre suflet și trup se strânge și mai mult odată cu apariția ciclurilor menstruale, care vor dicta o anumită ritmicitate a existenței lor, a stărilor lor sufletești. Această legătură mai strânsă pe care persoana de sex feminin o are cu trupul său o face ca ea să acorde o mai mare atenție îngrijirii corporale, ceea ce nu se prea poate spune întotdeauna despre persoana de sex masculin (excepție perioadele în care vrea să atragă "femelele").

Și diferențele merg mai departe! Atunci când viziunea asupra sexualității nu este corectă, nu este integrală, bărbații și femeile văd radical diferit problema: în general, primii caută în sex satisfacția fizică, pe când ele caută satisfacția emoțională. Această realitate a condus la următoarea formulă sintetică: bărbații se folosesc de iubire pentru a face sex, iar femeile se folosesc de sex pentru a primi iubire. Mai ales la vârste fragede, tinerii nu sunt foarte conștienți de aceste devieri ale înțelegerii sexualității (devieri care își au originea în păcatul strămoșesc, în gândirea lumească, în mesajul deformator al mass-media - teme largi, ce nu le putem trata aici) și de aici izvorăsc multe drame.

Să ne întoarcem acum la ce fac unu și cu una. Relațiile sexuale la vârsta școlară au devenit din păcate tot mai răspândite, chiar și la noi în țară. Pe vremea când mergeam noi la școală, toaletele aveau pereții plini de vulgarități... și atât. Astăzi, toaletele au devenit locul de practicare a ceea ce pe vremuri se scria pe perete. Și cel mai mult au de pierdut în urma acestor acte sexual-teribiliste în primul rând fetele. Nu dorim să afirmăm că pentru băieți totul este OK, doar că dimensiunea dramei pe care fetele o resimt ulterior este mult mai mare. Iar acest fapt, atestat de psihologi, își are explicația în viziunea diferită cu care fata și băiatul se implică în actul sexual. Ea o face din dragoste (așa cum o înțelege ea) și crede că participarea băiatului are aceeași motivație. Pentru el însă este o chestiune fiziologică, adesea o simplă victorie, ca și marcarea unui gol la fotbal. Pentru persoana de sex feminin, actul sexual înseamnă o dăruire, cu trupul, celuilalt. Pentru persoana de sex masculin, distanțarea specifică față de trup face ca actul sexual să fie - în condițiile imaturității înțelegerii sexualității - ceva impersonal, nu neapărat expresia vreunui sentiment sau a vreunui angajament.

O fată este puțin probabil să aibă relații sexuale cu un băiat dacă nu simte ceva deosebit pentru el. Invers însă, se întâmplă adesea. Și de aceea, pornind de la premisa greșită că și celălalt are aceleași motivații ca și ea, fata se aruncă într-o dăruire care, cu cât este mai profundă, cu atât va lăsa ulterior un gust mai amar. Descoperind că au fost "folosite" pentru satisfacerea unor pofte, fetele care au avut relații sexuale își dezvoltă aproape întotdeauna un simț cinic legat de sexualitate, de căsătorie în general. Pentru băieți însă nu apare nici o dezamăgire: au intrat în hora relațiilor sexuale pentru a obține satisfacție fizică, și aceasta au obținut. De aceea, odată începută viața sexuală, la băieți ea continuă, în timp ce pentru fete pot să treacă și ani până când vor mai face acest pas.

Chiar dacă pentru băieți relațiile sexuale par - subliniem, par! - a fi cu consecințe mai puțin serioase decât asupra fetelor, pe termen lung consecințele sunt grave pentru oricine, indiferent de sex. Sărind peste etapa cunoașterii sufletului partenerului și a asumării unor angajamente unul față de celălalt, doi tineri care au relații sexuale trec direct la cunoașterea... părților anatomice. Cu fiecare nouă relație, viziunea fiecăruia despre sexualitate devine mai deformată. Pentru fete apare întrebarea sfredelitoare dacă vor cunoaște pe cineva care să înțeleagă iubirea ca și ele, sau vor trece permanent printr-un ciclu îndrăgostire-dezamăgire. Pentru băieți sexualitatea devine o chestiune de performanță, o căutare de noi aventuri, care să producă mai multă satisfacție fizică. În ambele cazuri, actul sexual își pierde misterul, frumusețea, pasiunea, pentru a deveni un element dezgolit, sărac, plat.

Interesant, multe cupluri își încep viața sexuală invocând că vor să vadă dacă se potrivesc. Statisticile arată însă că cele mai multe divorțuri apar în chiar cuplurile care au trăit împreună înainte de căsătorie. Mai stă în picioare atunci motivul? În nici un caz. Relațiile sexuale premaritale se supun expresiei "graba strică treaba". Iarna, păcăliți de o săptămână de căldură, unii copaci înmuguresc, pentru ca apoi să înghețe la revenirea frigului. Alții însă se "păstrează" pentru primăvară, înflorind spre bucuria ochilor noștri, iar peste vară dau fructe, pe care le culegem toamna. Este un ciclu de la care copacii nu se pot sustrage. La fel și unii tineri, la căldura a ceea ce ei numesc iubire, se deschid relațiilor sexuale, neînțelegând că tinerețea este o "iarnă", în care trebuie să își țină hainele pe ei. Vine însă și un timp al înfloririi - se numește căsătorie -, când sexualitatea explodează, devenind izvor de bucurie și de viață.

Un consilier catolic povestește într-un articol că, la discuțiile despre sexualitate și castitate, își începe întâlnirile cu tinerii întrebându-i: "Dacă vă veți căsători, doriți ca partenerul vostru să vă fie fidel întotdeauna?" Răspunsul este un "da" unanim. Următoarea întrebare pe care le-o pune este: "Dar voi, doriți în schimb să fiți fideli partenerului vostru?" Răspunsul este din nou unanim pozitiv. "Atunci de ce să nu începeți de acum fiți fideli partenerului vostru?" Este o întrebare pe care o propunem și noi tinerilor care doresc să întemeieze o familie, chiar dacă nu știu de pe acum numele partenerului. Nu întâmplător, Biserica vorbește despre o "pregătire îndepărtată" la căsătorie. Nu îndepărtată în kilometri, ci o pregătire din timp pentru căsătorie, din timpul adolescenței, și chiar mai rapid. A te păstra pentru cel care îți va fi soț sau soție nu este un lucru demodat, ci de fapt unul dintre cele mai deștepte lucruri pe care le poți face pentru viitoarea ta familie.

Am trecut în revistă, în rândurile de mai sus, câteva idei care reies din studii ale unor persoane care nu au nici o legătură cu Biserica. Dacă spațiul ne-ar fi permis, am fi prezentat mai multe. Concluzia lor este însă aceasta: relațiile sexuale înainte de căsătorie nu fac bine pe termen lung, chiar dacă produc pe moment o anumită împlinire emoțională sau satisfacție fizică. Doar în căsătorie - o relație unică și stabilă - sexualitatea îi ajută pe parteneri să se împlinească. Astfel, studii seculare susțin ceea ce și Biserica, cu limbajul ei, spune de două mii de ani. Oare să fie o coincidență această suprapunere de viziune? În nici un caz. Faptul că și studiile psihologice și sociologice afirmă același mesaj cu al Bisericii - că relațiile sexuale își au locul doar în căsătorie - este de fapt o dovadă în plus că avem de-a face cu un adevăr profund uman.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire