pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2005 

CASA DIN LORETO A FECIOAREI MARIA
Andrei Goția

Mica BiblieCuprinsDe ce pregătire pentru căsătorie?

 

Cei care se opresc în fața Bisericii Franciscanilor din Cluj pot vedea, în partea dreaptă a zidului exterior din față al bisericii, un bazorelief reprezentând-o pe Sfânta Fecioară cu Isus în brațe, aflați deasupra unei case ce pare în flăcări, purtată de îngeri prin aer. O inscripție în limba latină spune: "Casa din Loreto a Cuvântului Întrupat, născut din Fecioara, se recomandă spre venerarea poporului", cu data 1745.

Loreto este o localitate lângă Ancona, în Italia, unde se află casa din Nazaret unde s-a născut Sfânta Fecioară, unde a avut loc Buna Vestire și Întruparea Mântuitorului. Dar cum a ajuns o asemenea prețioasă relicvă în Italia?

Pe la 1472, Pietro di Giorgio Tolomei sintetiza istoria casei în felul următor: biserica Sfintei Fecioare din Loreto era camera Mariei transformată de apostoli în biserică și decorată cu o reprezentare a Mamei Mântuitorului de către Sf. Luca. Când, în 1291, Ierusalimul a fost ocupat de turci, îngerii ar fi luat în chip miraculos casa și ar fi transportat-o în Tersatto, în fosta Iugoslavie. Dar, datorită modului necorespunzător în care a fost cinstită relicva, casa ar fi fost mutată încă de trei ori, tot în mod minunat de către îngeri, până la locul unde se află și azi din 1294. În 1296, continuă Tolomei, Sfânta Fecioară i-a apărut într-o viziune unui om pios și i-a dezvăluit istoria casei. Ca urmare, șaisprezece reprezentanți ai orașului au călătorit la Nazaret, unde au descoperit cu uimire fundația bisericii, ale cărei dimensiuni corespundeau exact cu ale bisericii cu care s-au trezit în Loreto. Ei au mai găsit și o inscripție care atesta prezența bisericii și dispariția ei inexplicabilă din Nazaret.

Bazilica din Loreto, o biserică măreață cu trei nave, construită în secolul al XV-lea, găzduiește un mic edificiu din marmură, decorat bogat în exterior de un grup de artiști conduși de A. Sansovino și care închide, ca într-o cutie, Sfânta Casă. Ea conține un altar și o statuie din lemn a Sfintei Fecioare și are dimensiuni interioare modeste: lungă de 9,52m, lată de 4,1m și înaltă de 4,3m. Sfânta Casă nu are fundație, iar piatra și mortarul din care este construită nu sunt cunoscute în împrejurimile orașului Loreto, dar corespund chimic materialelor folosite în mod obișnuit în Nazaret.

Papa Leon al XIII-lea scria în 1894: "Fericita casă din Nazaret este pe drept considerată și cinstită ca unul dintre cele mai sfinte monumente ale credinței creștine, iar aceasta se vede prin numeroasele diplome și acte, daruri și privilegii acordate de către predecesorii noștri. Abia a fost transportată, după cum dau mărturie analele Bisericii, în chip miraculos în Italia și expusă spre venerarea credincioșilor pe dealurile din Loreto, că a și atras la ea devoțiunea fierbinte și aspirațiile pioase ale tuturor, și, cu scurgerea veacurilor, a menținut de atunci vie această devoțiune."

Sfânta Casă a fost inclusă în Martirologiul Roman în 1669, iar din 1699 i s-a atribuit un oficiu și o Liturghie specială. În 1728, Papa Benedict al XIII-lea a ridicat biserica din Loreto la rangul de bazilică minoră, iar în 1936 Papa Pius al XI-lea a acordat aceleași indulgențe pentru pelerinii veniți la Loreto ca și pentru cei care se duceau în Palestina sau la Lourdes. Sfânta Fecioară din Loreto a fost declarată în 1920 patroana aviatorilor.

Multe vindecări miraculoase s-au înregistrat în biserica din Loreto și foarte mulți sfinți au cinstit acest sanctuar marian, dintre care îi amintim doar pe Sf. Carol Borromeo, Sf. Francisc de Sales, Sf. Ignațiu de Loyola, Sf. Filip Neri, Sf. Louis de Montfort ori Sf. Maximilian Kolbe.

Dar, în ciuda celor pomenite mai sus, s-au găsit și critici care să nege că biserica din Loreto ar găzdui Sfânta Casă, precum U. Chevalier care, într-o lucrare din 1906, înșira mai multe dificultăți ridicate de edificiul din interiorul bazilicii. Ultimele studii însă, aflăm de pe site-ul sanctuarului, afirmă că Sfânta Casă a sosit în Italia în timpul cruciadelor, pe mare, împreună cu alte relicve din Țara Sfântă. Tradiția transportului ei de către îngeri este cel mai probabil datorată faptului că cei care au avut un rol principal în aducerea relicvei, regenții Epirului, făceau parte din familia Angeli (numele înseamnă, în limba latină și italiană, "îngeri"), după cum arată un document notarial din 1294 descoperit recent. Aceleași studii confirmă tradiția originii palestiniene a pietrelor folosite la construcția Sfintei Case: Nabateii, un popor prezent în Palestina în vremea lui Isus, foloseau același tip de materiale de construcție.

Însă, după cum bine observă autorii articolelor din Enciclopedia Cattolica, The Catholic Encyclopaedia și New Catholic Encyclopaedia referitoare la Loreto, interesul istoric pentru Casa Sfântă trebuie disociat de devoțiunea pentru Sfânta Fecioară. Chiar dacă edificiul din bazilica lauretană nu ar fi casa Mariei transportată din Nazaret la Loreto, este incontestabil, cum menționa Leon al XIII-lea, că bazilica din Loreto este unul dintre cele mai importante sanctuare mariane, unde Sfânta Fecioară și Fiul ei Întrupat sunt cinstiți de credincioșii din lumea întreagă.

Drept încheiere, câteva din invocațiile Litaniei Lauretane, folosită la sanctuarul din Loreto și aprobată definitiv de Papa Sixt al V-lea în 1587: "Maică a bunului sfat, / Tron al înțelepciunii, / Trandafir tainic, / Refugiu al păcătoșilor, / Regină, zămislită fără prihană strămoșească, / Roagă-te pentru noi!"

 


mai multe informații se pot afla vizitând
www.santuarioloreto.it


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire