pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2005 

OBICEIURI DE PAȘTI
pr. William Saunders

Familia, gingășia și tandrețeaCuprinsIstoria Căii Crucii

 

Ouăle reprezintă simbolul cel mai puternic asociat cu Paștile; vopsite în culori vii, ele sunt un semn al bucuriei. Popoarele est-europene decorează ouăle cu desene foarte complexe și cu motive religioase. Oul de Paști simbolizează învierea: așa cum puișorul ciocănește pentru a ieși din coaja oului la o nouă viață, tot astfel Cristos a ieșit din mormânt la o viață nouă și veșnică. Oul nespart simbolizează piatra de pe mormântul Domnului; atunci când este spart, simbolizează faptul că El a înviat din morți. Străvechii romani aveau o zicală: "Omne vivum ex ovo" ("Orice viață vine dintr-un ou"); este ușor de înțeles cum o astfel de zicală i-a inspirat pe primii creștini să folosească oul ca un simbol adecvat pentru noua viață veșnică câștigată pentru noi prin patima, moartea și învierea Domnului.

Conform unei legende populare din Ucraina, în Vinerea Mare, când a fost răstignit Domnul nostru, un sărman vânzător mergea la piață în Ierusalim să vândă un coș cu ouă. El l-a văzut pe Isus purtându-și crucea grea de-a lungul străzilor, chinuit de romani și batjocorit de mulțime. Romanii l-au pus pe vânzător - care era Simon din Cirene - să îl ajute pe Isus la purtarea crucii. El a lăsat coșul cu ouă pe marginea drumului, iar când s-a întors să și-l ia, a văzut că ouăle erau pictate în culori vii și cu desene minunate. Doar după Paști, odată cu învierea Domnului, a înțeles că aceste ouă erau un semn al renașterii întregii omeniri.

 

Mielul are și el o semnificație în celebrările de Paști. Un fel de mâncare special de Paști, în unele țări, este o prăjitură în formă de miel. În Evul Mediu, de Paști se obișnuia să se mănânce carne de miel, care era principalul fel de carne la cina de Paști a Sfântului Părinte. Să ne amintim că evreii au sacrificat un miel de Paști, în timpul lui Moise, și datorită acestui sacrificiu au fost eliberați din sclavia Egiptului și duși în Țara Făgăduită. Cristos este noul Miel pascal, care s-a jertfit pentru păcatele noastre și al cărui sânge a pecetluit Legământul perfect și veșnic; Cristos ne-a eliberat de sclavia păcatului și a deschis porțile către adevărata Țară Făgăduită a Raiului. Împreună, misterul Cinei de Taină, jertfa din Vinerea Mare, și învierea Domnului formează noile Paști.

 

Hainele noi au de asemenea o semnificație specială. În Biserica primară, în timpul Vigiliei Pascale, cei care erau botezați atunci purtau o îmbrăcăminte albă, care era purtată mai apoi în întreaga Săptămână Luminată. Așa cum ritualul actual o indică, această îmbrăcăminte albă este un semn al faptului că persoana care o poartă a fost renăscută prin botez, eliberată de păcat, umplută de har, și a primit o nouă demnitate și identitate creștină. Deși ceilalți credincioși, care fuseseră deja botezați, nu purtau îmbrăcăminte albă, ei obișnuiau să îmbrace haine noi, pentru a arăta faptul că au înviat la o nouă viață prin rugăciune, post și penitență în Postul Mare. Îmbrăcămintea era deci un semn exterior al reînnoirii credinței în Domnul.

 

În ceea ce privește Iepurașul de Paști, el este legat de legenda zeiței teutonice Eoster (de aici derivă de exemplu numele sărbătorii Paștilor în limba engleză, Easter), a luminii de început a zilei și a primăverii. Primăvara este un anotimp al fertilității, al vieții și al abundenței. În mitologia teutonică, pasărea zeiței Eoster făcea ouă în coșuri și le ascundea. Dintr-un capriciu, Eoster a transformat pasărea într-un iepure, care a continuat să facă ouă. Iepurii înșiși erau un simbol păgân al fertilității - de aici expresia: "A se înmulți ca iepurii" -, și erau adesea ținuți ca animale de casă. Povestea populară a "Iepurașului de Paști" a fost menționată pentru prima oară în scrierile germane în secolul al cincisprezecelea. Acesta însă nu are nici o semnificație religioasă sau vreun simbolism liturgic.

 

Crinii albi sunt un adaos recent la celebrarea sărbătorii Paștilor. În iconografia creștină, acești crini au fost întotdeauna simbolul frumuseții, al purității și al sfințeniei. În Evanghelia după Matei, Domnul nostru face referire la crini: "Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia" (6,28-29). Aceste frumoase, mari flori albe au devenit foarte populare în unele zone pentru decorarea bisericilor de Paști, simbolizând noua viață a Domnului Înviat.

În timp a apărut și o legendă religioasă cu privire la crini: în seara Joii Mari, când Domnul se afla în Grădina Ghetsimani, toate florile - cu excepția semețului, impunătorului, preafrumosului crin - și-au aplecat capetele de durere, datorită încercărilor prin care trecea Isus Cristos. În final, văzând umilința și jertfa Domnului, crinul și-a aplecat capul de rușine, și face în mod umil același lucru și în ziua de astăzi.

* * *

Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile asociate Paștilor. Ele contribuie la celebrarea plină de bucurie a acestei mari sărbători. Familiile pot să integreze aceste obiceiuri în propriile lor celebrări, și să se folosească de ele pentru a le vorbi copiilor despre credință.

 

Redacția "Familia creștină",
cu ocazia apropiatei sărbători
a Paștilor, vă dorește ca Învierea Domnului nostru Isus Cristos
să vă aducă multă bucurie
în suflete și în familii.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire