pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 07/2004 

FIECARE FAMILIE DEVINE O EVANGHELIE
Familii bucureștene

Traditii si obiceiuri de CraciunCuprinsMiracolul vietii nenascute

 

Pare un titlu patetic, dar după o minunată aprofundare a misterului pe care îl trăim noi, soții, din momentul căsătoriei, permanent în viața noastră și a familiei noastre împreună cu celelalte rude, apoi îmbogățită de noi înșine prin copiii pe care îi aducem pe lume, este o descoperire făcută cu uimire și bucurie, în convorbirile cu prietenul spiritual.

Întâlnirea noastră cu un astfel de prieten al familiei și al familiilor concrete, care vin în afluență din ce în ce mai mare în parohia sa din Italia, a fost revelatoare pentru... ceea ce suntem noi ca familie.

Părintele Giorgio Mazzanti, care este și paroh și profesor la universități din Roma și Florența, ajutându-ne să contemplăm resursele divine ale propriei noastre familii, ai cărei protagoniști suntem noi înșine, a făcut acest lucru printr-o confesiune personală. Invitat la București de Pr. Fabian Măriuț, discipolul său, care conduce aici pastorala familiei, nu ne-a ținut niște simple conferințe. Noi, familiile prezente, am perceput cuvintele lui mai degrabă ca pe o confesiune, ca pe un gest de iubire și chiar recunoștință către familii, pornind de la faptul că unirea dintre bărbat și femeie în sacramentul căsătoriei oglindește relația de iubire a lui Cristos cu Biserica Sa. Îndrumându-le și căutând să le ajute să descopere - parafrazându-l pe Sf. Paul din Scrisoarea către credincioșii din Efes - cât de mare este misterul legăturii lor - preotul italian ne-a arătat cum a putut contempla o nebănuită bogăție spirituală, căile divine și ipostazele unui bine care este cu adevărat speranța umanității.

Am înțeles, astfel, cum a devenit și cum este don Giorgio prieten al familiilor. Din punctul lui de vedere, parohia - acesta fiind spațiul de întâlnire - este configurată de prietenii. Cuvântul acesta spune totul - definește și parohia, ca loc predilect de întâlnire a familiilor, dar și sentimentul care se trăiește aici. Ne-a mărturisit că tocmai familiile l-au făcut să descopere acest lucru, la capătul unei zile grele. Mai multe familii se grăbiseră să vină în ajutorul unui accidentat, l-au dus la spital, au stat acolo mai toată ziua, iar seara, emoția care le stăpânise era atât de puternică, încât s-au întors împreună la parohie și nu se îndurau să se despartă, rămânând acolo până târziu. Era un precedent pe care parohul s-a gândit să-l pună în valoare pentru tot ce înseamnă solidaritate, încredere, ajutor adevărat, sfat util și corect, creștere umană, pe scurt: prietenie.

Dincolo de orice prietenie există o realitate spirituală, văzută sau nevăzută de cei în cauză. Unora poate le place să spună: orice prietenie își are îngerul său. Dar această realitate spirituală este - am putut observa din cuvintele lui Giorgio Mazzanti - deloc teoretică, deloc dogmatică, ci mai intensă și mai puternică, mai frumoasă și exaltantă decât orice realitate.

* * *

Scurtă meditație de Crăciun.
Nașterea noastră

"Când Dumnezeu te pune în viață (expresia italiană in vita),
de fapt te in-vită la nuntă"

Pe acest adevăr s-a bazat conferința părintelui Mazzanti. Pornind de la faptul că Biblia vorbește la început și la sfârșit de câte un cuplu: Adam și Eva (în Geneză), Mielul și Mireasa sa (în Apocalipsă), el ne-a vorbit despre ipostazele permanentei alianțe sponsale pe care Dumnezeu o face cu umanitatea, ultimul orizont al misterului nupțial fiind misterul Sfintei Treimi. Izvorâți din misterul nupțial - icoană a lui Dumnezeu, bărbatul și femeia au fost creați pentru a se împlini, dăruindu-se unul altuia în circularitatea iubirii. Ei sunt astfel, împreună cu iubirea care îi leagă - dans împreună - icoană a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este o realitate solitară, ci Treime de Persoane care ies din sine pentru a se dărui.

Între începuturile evocate de Geneză, din grădina Edenului, și sfârșitul timpurilor încununat de Nunta Mielului (Cristos cu Mireasa sa, Biserica), se află istoria pe care o trăim, și felul în care înțelegem să o trăim dă sens vieții noastre. Familia este un spațiu și o stare de viață în care noi înșine putem înțelege și împlini în mod excelent aceste sensuri. A fi familie, a face familie înseamnă mai mult decât se poate imagina, înseamnă a descoperi mereu noi resurse ale acestui mister.

Gândindu-ne, de exemplu, la sărbătoarea Crăciunului, nu putem să nu aprofundăm bucuria nașterii. Și vorbind despre aducerea pe lume a copiilor, invitatul nostru ne-a întrebat: primul vostru copil este și prima voastră naștere?

Aceeași nedumerire pe care o simțiți, dragi prieteni cititori, am încercat-o și noi.

Iată răspunsul:

Tu, dragă soție, primul copil pe care îl "naști" este soțul tău... Tu, dragă soțule, primul copil pe care îl "naști" este soția ta...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire