pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 07/2004 

CU JUCĂRIILE... NU E DE JOACĂ!
Radu și Oana Capan

Revista Familia crestina la IasiCuprinsUn dar frumos de Craciun?

 

Toți copiii au într-un an aceleași câteva zile favorite: ziua lor de naștere și zilele când primesc cadouri de Paști, de Moș Nicolae, de Crăciun, și de Ziua Copilului. Iar dintre aceste zile, două cel puțin sunt chiar în această lună, în 6 și în 25 decembrie, fapt ce face din ultima lună a anului una foarte dragă copiilor (și nu numai lor, să fim cinstiți). Și pentru că în această lună, deși rece din punct de vedere meteorologic, subiectul cadourilor pentru copii este foarte fierbinte, ne-am gândit să punem în scris câteva gânduri despre serioasa problemă a darurilor pe care le facem celor mici, de Crăciun, dar și oricând altcândva în an.

 

Darurile: mită sau semne ale iubirii?

Între a da și a dărui există o diferență evidentă. A dărui ceva unei persoane exprimă iubirea, respectul și/sau aprecierea pentru acea persoană, fiind un gest făcut de bună voie. Și totuși, acest gest nu de puține ori suferă răstălmăciri. Cel mai adesea aceasta se întâmplă când părinții dau daruri copiilor lor ca recompensă pentru ceva (și-au făcut lecția, au fost cuminți, ascultători). În astfel de cazuri, darurile devin mită, și de fapt părinții își manipulează copiii, sau îi duc cu zăhărelul, conform unei expresii cunoscute. Copiii simt aceasta, și, mai devreme sau mai târziu, vor respinge darurile, sau le vor lua ca atare: valoare sufletească - zero.

Mai există însă o greșeală frecventă, pe care o practică de regulă părinții care au un program încărcat de lucru, sau care, din diferite motive, nu pot sta suficient timp lângă copiii lor. Ei apelează atunci la jucării, adesea în număr mare, și/sau foarte scumpe, dintr-un sentiment de vină față de copii: speră ca aceste cadouri să compenseze absența lor, ca și cum ar putea fi niște înlocuitori pentru ei. Copiii, în acest caz, în loc să învețe lecția iubirii din cadouri, învață de mici lecția materialismului - că un bun material este mai important decât implicarea personală - ceea ce pentru viitorul caracterului lor se poate lăsa cu urmări grave. Ca în cazul de mai sus, copiii vor sfârși prin a se simți manipulați, ori prin a crede că a manipula prin "atenții" pe cineva este ceva normal, și așa se vor comporta drept urmare.

Darurile nu pot fi date nici ca recompensă, nici ca înlocuitori. Când primește jucăria, copilul trebuie să simtă că gestul vine dintr-o iubire curată, caldă, dezinteresată, care îi caută binele. Dacă va simți aceasta, indiferent de valoarea materială a cadoului, copilul va primi un mesaj corect despre ce înseamnă a dărui, un mesaj care îi va fi de folos apoi pentru toată viața.

 

Câte și ce jucării?

Fie că aveți unul sau mai mulți copii mici, aproape sigur că aveți un dulap sau câteva rafturi dedicate jucăriilor. Ei bine, unii pediatri creștini afirmă că un copil nu are nevoie de mai mult de cinci jucării: de restul puteți să scăpați (de exemplu la un orfelinat). Multe din jucării prezintă interes câteva ore sau câteva zile după cumpărare; multe stau neatinse cu lunile; creează probleme de spațiu, de curățenie, dar una este mai gravă decât toate: omoară imaginația copilului.

Mamele și bunicile noastre se jucau pe vremuri folosind batistele sau șervetele de pânză de la bucătărie fie pentru a face "sărmăluțe", fie pentru a îmbrăca păpuși. Tații și bunicii noștri își construiau din orice cutie de carton, cu două creioane, elastice și ceva nasturi, mașinuțe cu care participau la curse pasionante. Un simplu băț putea deveni, în funcție de cel care îl utiliza, cal, sabie, baghetă magică, rachetă... Jucăriile de astăzi, cu gradul lor ridicat de perfecțiune, nu prea mai lasă loc imaginației. Ce efort de imaginație îți mai trebuie să îți închipui că ai un robot din filmele sf... când chiar ai un robot, poate unul foarte scump, la care beculețele se aprind pe carcasă, îți vorbește metalizat, se mișcă automat...?

Copiii noștri au un joc favorit, cu care se joacă de multe luni, și tot cu plăcere. De fapt ar fi două: unul cu piese ca de lego, altul cu roto-discuri. Cu ambele, prin îmbinarea pieselor, ei pot să realizeze tot felul de forme. Ne bucurăm să îi vedem cum lucrează de zor cu ele: fetiței noastre îi place să facă în special flori, mese, scaune, cești de ceai, iar băiețelului să facă avioane, motorete, mașini, case - și chiar ne uimesc adesea cu inventivitatea lor. Astfel de jucării, pe lângă că nu sunt foarte scumpe, sunt un exemplu de ajutor pentru stimularea creativității copiilor.

Pentru mulți părinți, alegerea jucăriilor este dictată de dorințele născute în copii de reclamele de la televizor sau de publicațiile specifice vârstei lor. Dar după cum o știm, nu tot ce este ambalat sau prezentat frumos este neapărat și bun pentru copii. Să nu uităm că în primii ani de viață, copiii învață jucându-se. Alegerea jucăriilor trebuie să aibă cât mai mult în vedere aspectul educațional al acestora. Și pentru a da din nou un exemplu: recent copiii noștri au primit de la bunica lor un glob pământesc. Evident că adesea îl scot din suport și se joacă cu globul ca și cu o minge... dar cel mai mult le place să-l învârtă rapid în jurul axei, și apoi să pună degetul la întâmplare pe el, oprindu-l din mișcare. Apoi ne arată locul de pe glob pe care s-au oprit, spunându-ne: "Aici vreau eu să călătoresc!" Ne întreabă ce țară este, și iată de aici ocazia de a povesti despre acele locuri: ce culoare au oamenii care locuiesc acolo, dacă și la ei este iarnă ori întuneric acum, ce animale trăiesc acolo...

 

Dar de la copii

Aveți mai mulți copii? Atunci cunoașteți clasicele tensiuni ce apar atunci când, din mulțimea de jucării, doi dintre copii vor una și aceeași jucărie. Astfel de probleme sunt inerente, mai ales la vârste fragede, cei mici având nevoie de timp și răbdare pentru a înțelege ce înseamnă a avea propria jucărie, că a da o jucărie unui prieten de joacă nu înseamnă că nu mai e a lor, sau că există și alte jucării, care nu sunt ale lor. Și în această problemă, cheia este iubirea: iubirea care să dea părinților răbdare - multă! -, dar și iubirea pe care copilul trebuie să învețe să o pună în gestul de a da altuia o jucărie, fie pentru puțin timp, fie pentru totdeauna. Ne amintim și acum de o vizită la niște prieteni: fetița noastră s-a jucat cu fetița prietenilor, care la plecare i-a făcut cadou o frumoasă jucărie de-a ei. A doua oară când s-au întâlnit, fetița noastră a plecat de acasă cu cea mai frumoasă și dragă păpușă a ei, pentru a o oferi prietenei sale. Nu ne venea să credem: renunța de bună voie la ceva drag! Apoi am înțeles: între ea și fetița prietenilor se legase rapid o relație apropiată, iar ea își dădea jucăria pentru a răspunde iubirii pe care o simțise concret cu câteva zile înainte.

Perioada Crăciunului este un timp minunat pentru a întări legătura între cadouri și iubire. A-i amenința pe cei mici că dacă nu au fost cuminți peste an, nu vor primi cadouri de Crăciun, înseamnă, am văzut deja, a condiționa cadourile, a lega gestul nu de iubire, ci de binomul pedeapsă/recompensă. Există în schimb un obicei foarte frumos legat de seara de Crăciun: după ce copilul deschide toate cadourile, este lăsat să aleagă unul dintre cele mai frumoase, pe care să îl dăruiască lui Isus, în mod concret unui copil sărac. Astfel de gesturi minunate sunt posibile atunci când copiii, dar și noi, părinții, am înțeles că Crăciunul este ziua de naștere a Pruncului Isus, este aniversarea zilei în care Dumnezeu a făcut un dar uriaș omenirii, pe Fiul Său născut între oameni, un gest minunat pe care dorim și noi să îl repetăm, să ne apropiem de valoarea lui, nu prin prețul cadourilor pe care le facem, ci prin iubirea pe care o punem în ele.

 

Încheiem aici aceste rânduri despre cadouri, dorindu-vă ca în luna decembrie să fiți Dvs înșivă cadouri pentru ceilalți, și să fiți copleșiți de darurile de la Dumnezeu. Iar dacă sunteți părinți sau bunici, vă dorim să găsiți între cadourile de Crăciun desene, figurine realizate din plastilină, felicitări făcute manual, sau alte "opere" realizate de mânuțele copiilor sau nepoților Dvs. Vor fi un semn în plus că sunteți iubiți și că i-ați învățat pe cei mici să pună în cadouri și o bucățică din sufletul lor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire