pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

ȘI POLITICIENII MERG ÎN PARADIS?
Cristina Grigore

Inainte de alegeri, o alegere esentialaCuprinsStiri externe

 

"Sfinte Robert Schuman, roagă-te pentru noi!" Așa se vor ruga, probabil, unii dintre noi peste câțiva ani. Nu e o glumă și nici o expresie ironică. În luna mai a acestui an s-a încheiat faza la nivel diecezan a procesului său de beatificare. Robert Schuman (1886-1963), ministru francez al Afacerilor externe, la 9 mai 1950, printr-o declarație istorică, le-a propus statelor care luptaseră în timpul celui de-al doilea război mondial să pună în comun producția de cărbune și oțel, care de secole era pricină de dușmănie între Franța și Germania. Din reconcilierea acestor două țări s-a născut prima Comunitate europeană și din ea, mai târziu, actuala Uniune Europeană.

În această acțiune Schuman a fost ajutat de doi creștini practicanți: Konrad Adenauer și Alcide De Gasperi. Și pentru italianul De Gasperi se lucrează la procesul de beatificare, care se desfășoară deocamdată la nivel diecezan. La aflarea veștii morții lui, de la care se împlinesc 50 de ani, cardinalul Ildefonso Schuster, arhiepiscop de Milano, declara: "Pleacă dintre noi un creștin umil și leal care a dat mărturie deplină despre credința sa în viața privată și în cea publică". Într-adevăr, atât în Robert Schuman cât și în De Gasperi, virtutea creștină și virtutea civilă s-au unit strâns în slujba angajamentului politic. Dar cine și-ar fi imaginat în 1950 sau chiar mai târziu că unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene ar putea ajunge la cinstea altarelor?! Cu greu ne vine să credem că un politician al zilelor noastre ar putea ajunge în calendarul Bisericii sau că angajamentul politic poate fi o cale de practicare eroică a virtuților creștine.

Biserica nu încetează să propună tot mai des, în ultima vreme, modele de creștini care au trăit angajamentul lor în viața polisului în mod responsabil și coerent cu valorile evangheliei. Chiar la începutul lunii septembrie, Loreto a fost gazda unui eveniment eclezial care a pus în evidență tocmai angajamentul catolicilor în politică. Este vorba de ridicarea la cinstea altarelor a lui Alberto Marvelli, un tânăr inginer italian democrat-creștin, fost elev al salezienilor și asociat al Acțiunii catolice italiene, implicat în perioada de după război în administrația comunală din Rimini. A murit în mod tragic la numai 28 de ani. În predica pe care a rostit-o la ceremonia beatificării lui, Papa Ioan Paul al II-lea amintea necesitatea mărturisirii sfințeniei în viața de toate zilele prin fidelitate și tandrețe în familie, prin competență la locul de muncă, prin tenacitate în slujirea binelui comun, prin solidaritate în relațiile sociale, prin creativitate în întreprinderea de proiecte utile evanghelizării și promovării umane.

Un alt recent "fericit" om politic este regele Carol, ultimul Împărat al Austriei. Carol este o figură politică din timpuri mai îndepărtate, dar ridicarea lui la cinstea altarelor a suscitat unele perplexități, mai ales în rândul celor care nu-și amintesc cu plăcere de Imperiul austriac. Însă, așa cum explica într-un interviu Cardinalul Saraiva Martins, Prefectul Congregației Vaticanului pentru Cauzele Sfinților, Biserica nu canonizează forme instituționale, nici curente politice, ci persoana care a practicat în mod eroic virtuțile și care, în cazul nostru, în sectorul politic a acționat în conformitate cu credința, cu competență și căutând mereu binele societății, și nu propriile interese.

Chemarea universală la sfințenie îi privește așadar și pe oamenii politici. Conciliul Vatican II, în Constituția dogmatică despre Biserică "Lumen Gentium", arată clar că "toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii" (nr. 40). Iar la Congregația pentru Cauzele Sfinților sunt deja în curs și procesul de beatificare al regelui Baudouin al Belgiei, și cel al lui Giorgio La Pira, primar italian în Florența și deputat în Parlamentul italian. Schuman, De Gasperi, Marvelli, regele Baudouin, La Pira nu au fost super-oameni, ci unii dintre noi. Sunt contemporani cu noi. Corupția, manipularea, minciuna erau prezente în politică și pe vremea lor. Dar ei au ales slujirea binelui comun, implicarea activă și responsabilă în viața polisului, coerența acțiunilor politice cu valorile religioase pe care le mărturiseau.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire